Geneza 24:62-67

Geneza 24:67: ,,Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.”

Isaac demonstrează credinţa lui prin faptul că primeşte voia lui Dumnezeu şi se supune ei. Ar fi putut să fie rebel, să-şi aleagă el o soţie, sau poate chiar mai multe soţii. Dar el a ales să aştepte timpul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte căsătoria lui. Oare ce făcea singur pe câmp? Medita? Se ruga? Isaac locuia în Gherar, dar a călătorit la fântâna unde Dumnezeu a văzut-o pe Agar şi a împlinit nevoia ei. La aceeaşi fântână, Domnul împlineşte şi nevoia lui Isaac. Cel care vede, Cel care poartă de grijă, Cel care cunoaşte inima omului, a avut grijă de Isaac şi de Rebeca. Rebeca a devenit o mângâiere pentru Isaac, căci mama lui a murit. Crezi că Domnul te vede, îţi poartă de grijă şi te cunoaşte? Recunoşti că ţi-a trimis mângâierea Lui în ceasul greu? În 2 Corinteni 1:4, citim: ,,Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei care se află în vreun necaz!”  Iar în 2 Corinteni 7:6, ni se spune: ,,Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Dumnezeu trimite în viaţa noastră oameni care sunt o mângâiere pentru noi.

Avraam este o imagine a lui Dumnezeu, care caută o soţie (o nouă umanitate) pentru Fiul Său, Domnul nostru Isus Hristos. În Apocalipsa 19:7-8, ni se spune: ,,Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor).” Domnul Isus vorbeşte despre credincioşi: ei sunt darul Tatălui pentru El. În Ioan 17:6, 7, 9, 11, 12, se afirmă: ,,Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Pentru ei Mă rog.  Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi I-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi I-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”

Slujitorul lui Avraam este o imagine a Duhului Sfânt. El nu vorbeşte despre Sine Însuşi, deşi El (Duhul Sfânt) atrage oameni la Hristos (Ioan 16:13-14). Duhul Sfânt ne convinge că am păcătuit (Ioan 16:8-9), ne descoperă neprihănirea lui Hristos (Ioan 14:26), ne pecetluieşte pentru Dumnezeu (2 Corinteni 1:22), ne face cunoscută chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Duhul Sfânt ne păzeşte în călătoria noastră spre cer (Slujitorul lui Avraam a păzit-o pe Rebeca pe drumul ei spre Isaac). Duhul Sfânt ne sfinţeşte (ne curăţeşte), şi, ca să ne câştige dragostea, ne prezintă comorile Domnului Isus: iertarea de păcate şi viaţa veşnică, dragostea Tatălui, părtăşia frăţească, bucuria, împlinirea, pacea. Toate acestea creează în noi o dorinţă de a aparţine lui Hristos şi de a ne dărui Lui.

Rebeca este o imagine a credinciosului, a bisericii, ea este asemenea miresei lui Hristos, care se păstrează curată, care alege să răspundă mesajului Stăpânului, care vede dovezile dragostei în Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelege lucrarea Duhului Sfânt. Rebeca este o imagine a credinciosului care întotdeauna se simte în siguranţă în mâna plină de dragoste a Tatălui.

Isaac este o imagine a Domnului Isus. El s-a supus tatălui său, Avraam, ca să fie sacrificat, asemenea Fiului, care S-a dat pe Sine Însuşi ca Jertfă pentru păcătoşi. Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Sfânt ca să caute oameni pentru Domnul Isus Hristos, Fiul Lui. Ai intrat tu în această relaţie cu El? Cum acţionezi astăzi, ca răspuns la chemarea Lui?

Doamne, eu sunt în siguranţă în mâna Ta!