21 Mai

Matei 10:1-16

Matei 10:1: ,,Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.”

Domnul Isus le-a dat instrucţiuni clare ucenicilor, ca să ştie ce au de făcut. A existat o perioadă de pregătire şi practică a adevărurilor învăţate. La început, au primit porunci cu privire la neamul lor: să predice Evanghelia la oile pierdute ale lui Israel. Poporul Israel a fost ales şi pentru revenirea Domnului Isus. Mântuirea ne vine de la evrei, chiar dacă ei sunt acum în împietrire şi Îl aşteaptă pe Mesia (cei mai mulţi nu cred că Isus Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu). Ucenicii nu au fost încă pregătiţi să meargă la neamuri cu vestea Evangheliei. După învierea Domnului Isus au înţeles Marea Trimitere: mergeţi în toată lumea şi vestiţi Adevărul. Totuşi, numai după pogorârea Duhului Sfânt şi după viziunea specială pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Petru, Biserica a început să fie deschisă şi pentru neamuri. Domnul Isus i-a trimis pe ucenici să vestească acelaşi mesaj pe care şi El l-a vestit: ,,Împărăţia cerurilor este aproape.” Când Domnul Isus S-a născut, Dumnezeu şi cerul s-au coborât pe pământ. Toţi cei ce-L primesc pe Domnul Isus în inimă sunt incluşi în Familia lui Dumnezeu şi în Împărăţia lui Hristos. Astăzi, ne rugăm pentru cei dragi să-L primească pe Hristos în inimă şi anticipăm revenirea Regelui ceresc pe tronul pământesc (domnia de 1000 de ani). Toţi cei ce cred, pot să experimenteze pacea şi binecuvântările Domnului în inimile lor, în casele lor, în relaţiile lor. Cei ce nu primesc mesajul Evangheliei, vor suporta consecinţele grave care îi aşteaptă. Pe cine avertizezi, astăzi, de pericolul şi consecinţele neascultării de Domnul? Cine respinge un trimis al Domnului, respinge pe Domnul Isus. Cine Îl respinge pe Domnul Isus, alege judecata şi pierde mântuirea.

Domnul Isus i-a trimis pe ucenici ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, dar i-a învăţat să lucreze cu înţelepciunea de sus (Iacov 3:13-18) care nu răneşte („Fiţi înţelepţi ca şerpii.” v.10). Domnul Isus, de asemenea, le-a dat putere să vindece bolnavii, să învieze morţii, să proclame curăţirea leproşilor şi să scoată draci (putere asupra demonilor). Aceste lucrări sunt evidenţe ale autorităţii divine. Minunile pe care ei le-au făcut înainte şi după învierea Domnului, au fost făcute în Numele şi prin puterea Domnului Isus. Aşa cum Dumnezeu le-a dat putere supranaturală profeţilor în Vechiul Testament, putere care a autentificat mesajul care venea de la Dumnezeu, tot aşa mesajul ucenicilor Domnului Isus a fost însoţit de minuni şi semne, ca dovadă clară a autorităţii Domnului. Într-o zi nu va mai fi durere, boală, moarte şi lacrimi. Şi moartea va fi înghiţită de viaţă, căci Domnul Isus va domni. Până atunci să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea pe care am primit-o.

Domnul Isus i-a instruit pe ucenicii Lui ca să nu se îngrijoreze cu privire la nevoile lor. Ei trebuiau să umble prin credinţă şi să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile lor. Au fost găzduiţi de cei ce au primit mesajul Evangheliei. Care este mesajul lui Dumnezeu pentru lucrători, ucenicii de astăzi? Să nu fie o povară şi să nu profite de alţii. Fiecare are dreptul de a primi mesajul Evangheliei fără bani şi de asemenea, fiecare are dreptul de a dărui fără vreo presiune din partea altora, ci după cum îl luminează Duhul Sfânt. Biblia ne învaţă să dăruim celor ce ne slujesc. Pavel, ca să evite critica şi neînţelegerile între fraţi, a ales să lucreze pentru nevoile lui şi să nu aştepte susținere materială din partea celor slujiţi. A fi ucenicul Domnului este extrem de costisitor, dar aduce o răsplată veşnică. Domnul Isus îi cheamă pe ucenicii Lui să slujească prin puterea Lui care transformă vieţi.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru putere şi înţelepciune!

*

Get my book In the beginning God, for $4.90 (today).

Click,

Cât de des te întrebi ce îți dorești cel mai mult în viață?

Cum se aliniază dorințele tale cu dorințele Domnului pentru tine?

Cultura, cei din jur mereu ne ispitesc să gândim pe termen scurt, să căutăm plăceri trecătoare și ieftine, dar Dumnezeu ne învață să gândim pe termen lung și să plănuim să ajungem cu bine la sfârșitul vieții. Avem nevoie de înțelepciune. Numai Dumnezeu ne poate da înțelepciunea de care avem nevoie.

Scriptura ne învață că cel înțelept este smerit și Îl urmează pe Dumnezeu pas cu pas.

Înțelepciunea este o persoană: Isus Hristos. Poți spune că nu mai trăiești tu, ci Hristos trăiește în tine? Atunci ești înțelept.

Cel înțelept Îl iubește și Îl dorește pe Dumnezeu mai mult decât orice. Pe măsură ce depindem de El, primim putere și dorință să-L ascultăm și să-L iubim.

În lucrarea în Via Domnului se cere înțelepciunea Domnului. Spun cei din jurul tău că lucrezi cu înțelepciunea lui Dumnezeu?

Doamne, dă-ne înțelepciune!!!

Matei 5:1-12

Matei 5:11a: ,,Ferice va fi de voi!”

Cum îi vorbeşti copilului tău despre fericire? Cum îi influenţezi pe cei din jurul tău pentru Hristos? Urmaşii Domnului Isus influenţează lumea pentru Hristos dacă se vede în ei caracterul lui Hristos. Care este atitudinea inimii pe care trebuie să o aibă cei ce zic că sunt urmaşii lui Hristos? Să vedem ce spune Domnul Isus, ce zice lumea și ce îi învață părinţii credincioşi pe copiii lor.

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei ce au milă faţă de alţii şi îi iartă. Ei vor avea parte de milă din partea Domnului. Lumea ne spune că numai cei tari supravieţuiesc; să ne bucurăm de nefericirea altora, pentru că întocmai cum îti aşterni, aşa dormi; fiecare are ceea ce merită. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii că mila faţă de alţii aduce bucurie în viaţa celor singuri, trişti sau în durere. Compasiunea faţă de cel ce nu merită, nu trebuie ignorată când avem ocazia să facem un bine (Proverbe 3:27; Efeseni 4:32).

Domnul Isus ne spune că fericiţi sunt cei ce-L iubesc pe Dumnezeu dintr-o inimă curată, cei ce trăiesc o viaţă nouă şi vor să fie plăcuţi Domnului. Ei Îl vor vedea pe Dumnezeu. Lumea ne spune că Dumnezeu nu este interesat de absolut toate lucrurile; pe Dumnezeu nu-L interesează dacă ne facem timp să citim Biblia şi dacă ne rugăm, ci El vrea ca noi să ne distrăm, să fim populari. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să-L iubească pe Dumnezeu dintr-o inimă curată, să aibă o purtare frumoasă, o motivaţie sănătoasă în toate lucrurile, să nu facă ceea ce face lumea, să nu se ducă unde se duce lumea, să nu arate cum arată lumea. Domnul se uită la inimă (1 Samuel 16:7; Ioan 14:21) și vede dacă e curată.

Domnul Isus ne spune că fericiţi sunt cei care îi ajută pe alţii să se împace cu Dumnezeu şi cu oamenii, căci ei vor fi chemaţi copiii lui Dumnezeu. Lumea  spune să nu ne implicăm, să-i lăsăm pe alţii să-şi rezolve singuri problemele, căci este mai interesantă bârfa şi lucrurile rele despre alţii decât să-i ajutăm. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii  să nu se certe, să iubească armonia şi pacea, să-i respecte pe alţii, să-i vorbească de bine şi niciodată de rău, să nu se lupte cu alţii (Efeseni 4:3; Ioan 14:27).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care suferă pe nedrept, care sunt trataţi rău pentru că ascultă de Dumnezeu cu orice preţ. Împărăţia cerurilor este a lor. Lumea ne spune să fim ca ceilalţi, să nu suferim, fiindcă un Dumnezeu bun nu vrea ca noi să suferim. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să stea drept într-o lume strâmbă, să apere dreptatea chiar dacă alţii sunt plini de batjocură, deoarece în inimă va veni bucuria când vom trăi ca şi Hristos.  Îndrăzneşte să fii diferit de majoritate (2 Corinteni 4:17). Calea este îngustă şi puţini merg pe ea (Matei 7:14).

Doamne, Tu eşti fericirea mea!

Get my book for a special price !!!

Click the link below,

Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Domnul l-a binecuvântat pe Iosif şi prin el, pe stăpânul lui, Potifar. Umilirea şi suferinţa lui au dat roade. Biblia ne prezintă, în multe cazuri, acest adevăr: suferinţa aduce roade. În Evrei 2:10 citim: ,,Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe …”.  Dumnezeu l-a desăvârşit şi l-a echipat pe Iosif pentru misiunea lui, prin suferinţă. Crucea este legată de roada din viitor. În Ioan 12:24 se afirmă: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” Dumnezeu l-a ales pe Iosif ca să fie intrumentul Lui, pe care-l va folosi să-i salveze pe alţii. La fel, şi noi trebuie să recunoaştem că cei care vor să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos vor suferi şi suferinţa lor va aduce roadă. Pavel spune în 2 Corinteni 4:12: ,,Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.” Trebuie să fie o moarte pentru ca viaţa nouă să se arate.

Poate că ai auzit chemarea lui Dumnezeu, te-ai predat şi ai primit mântuirea Lui în dar. Ca rezultat, bucuria ţi-a inundat viaţa şi rugăciunea ta a fost ascultată. Ai înţeles promisiunile şi credincioşia lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ţi-a umplut inima şi a început să rodească. Apoi, începi să spui şi altora despre bucuria mântuirii. Ai pornit să duci vestea cea bună într-un loc în care nu ai mai fost. Şi, dintr-o dată, ceva se întâmplă: o situaţie neaşteptată în care experimentezi dificultăţi, conflicte şi chiar acuzaţii. Cineva te umileşte şi te tratează rău. Ajungi să te întrebi: Doamne, unde eşti? Unde sunt promisiunile Tale? Ce am făcut încât situaţia mă copleşeşte? Fii atentă la ispită, să nu cazi în autocompătimire, amărăciune, îngrijorare etc. Să nu pierzi scopul pentru care Dumnezeu te-a lăsat în încercare! Suferinţa nu este uşoară şi este un pericol să suferim fără să prindem folosul ei. Să nu-ţi laşi sufletul în agonie când treci prin greu. Roagă-te! Cere ajutor în rugăciune de la oameni evlavioşi. Încercările încredinţate Domnului sunt ca un copil în braţele mamei lui.

În prezenţa lui Dumnezeu, fiecare încercare ne duce la maturitate. Romani 5:3-5 spune: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Lucrarea lui Dumnezeu în noi ne dă speranţă, iar speranţa că Dumnezeu schimbă încercarea în binecuvântare, ne dă curajul să fim conştienţi că Dumnezeu ne iubeşte în toate circumstanţele, căci suntem copiii Lui. În cazul lui Iosif, fiecare criză descoperă o nouă faţă frumoasă a caracterului său.

Dumnezeu formează un caracter divin în viaţa ta, prin suferinţă!

*