Ferice va fi de voi

Matei 5:1-12

Matei 5:11a: ,,Ferice va fi de voi!”

Domnul Isus vrea ca ucenicii Lui să fie fericiți și îi învaţă cum să urmeze Calea care este plăcută Tatălui. Urmaşii Domnului Isus influenţează lumea pentru Hristos dacă se vede în ei caracterul Lui. Care este atitudinea inimii pe care trebuie să o aibă cei ce zic că sunt urmaşii lui Hristos? Ce spune Domnul Isus? Ce zice lumea? Ce-i învață părinţii credincioşi pe copiii lor? În Matei 5:1-12, Domnul Isus Hristos ne prezintă opt atitudini ale inimii pe care trebuie să le aibă urmaşii Lui. Aceste atitudini sunt în opoziţie cu ceea ce spune lumea.

Domnul Isus ne spune să-L avem în centrul vieţii noastre pe Dumnezeu, să renunţăm la egoism, să ascultăm de voia Lui. Lumea promovează mândria, lupta pentru putere, prestigiu şi popularitate prin orice mijloace; totul cât mai uşor, fără dureri, şi dacă se poate fără muncă. Promisiunile lumii duc la dezamăgire. Copiii sunt tot mai expuşi la influenţa lumii. Astăzi poţi să ajuţi un copil să înţeleagă atitudinea corectă a inimii prezentată de Domnul Isus. Cum vom combate gândirea lumii? Numai dacă vom identifica contrastul dintre goliciunea sfaturilor lumeşti şi binecuvântarea  Domnului Isus dată celor ce-L cred şi-L ascultă!

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care ştiu că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să trăiască aşa cum vrea El. Ei fac parte din Familia lui Dumnezeu şi din Împărăţia Lui.  Lumea spune: fii tu însuţi stăpânul tău, fă tot ce vrei. Părinţii credincioşi spun copiiilor lor să se bazeze pe Dumnezeu, căci El are un plan perfect pentru viaţa lor. El niciodată nu aşteaptă  să ne descurcăm singuri,  pentru că fără ajutorul Lui nu suntem plăcuţi înaintea Lui, orice lucru bun am face prin puterile noastre (Proverbe 3:5).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care îşi plâng păcatul, pentru că ei vor fi mângâiaţi de Dumnezeu pentru că şi-au mărturisit păcatul şi au fost iertaţi. Lumea spune că este normal să păcătuieşti şi nimeni nu este perfect; să nu admiţi că ai greşit ca nu cumva să cazi în depresie, ci, mai bine să învinovăţeşti pe alţii. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii că lucrurile rele nu ne fac fericiţi şi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Dacă ne acoperim greşelile, tristeţea şi mânia atrag minciuna şi la urmă pedeapsa.

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei blânzi care în umilinţă îşi supun tăria lor sub controlul Domnului. Ei sunt moştenitori pe pământ. Lumea ne spune că avem drepturi, de aceea să ne deschidem gura să ne apărăm, să ne exersăm autoritatea, să ne luptăm pentru privilegii; Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să fie puternici în gândire şi trăire, să ştie că cea mai importantă atitudine este să înveţe să-L lase pe Dumnezeu în controlul tuturor lucrurilor. Calea Lui nu este cea mai populară, dar duce la fericire. Domnul Isus este modelul lor şi Duhul Sfânt îi ajută (Filipeni 4:13; Romani 8:14).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Viaţa lor va fi plină de bucurie, pentru că vor fi săturaţi. Lumea ne spune că banii aduc fericirea şi trebuie procuraţi pe orice cale; să tolerăm păcatul şi să nu avem standarde prea înalte, ca să nu ne pierdem prietenii. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să iubească mai mult voia lui Dumnezeu decât plăcerile lumii. Dragostea faţă de Dumnezeu este cea mai mare prioritate, căci El va avea grijă de nevoile copiiilor Lui. Nimic din lume nu poate satisface mai bine decât Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu ne ruşinăm niciodată să facem binele (Psalmul 34:7; Matei 6:33).

Doamne, vreau să primesc binecuvântarea Ta!

Gura ta

isaia 59+19Isaia 58-59

Isaia 59:21 „Şi iată legământul Meu cu ei, zice Domnul: „Duhul meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi de acum şi până-n veac”.”

 

Cum te încurajează, şi cum îţi dă speranţă promisiunea lui Dumnezeu pentru generaţia care vine după tine?

Învaţă pe copilul tău sau al altora că poporul Israel a trecut prin mari greutăţi. A fost pedepsit de Dumnezeu pentru că nu L-au iubit pe El cu toată inima şi nu au arătat dragostea lui Dumnezeu celor din jur. Au dorit să fie lăudaţi de Dumnezeu pentru că au postit şi s-au închinat. Pe de altă parte, au asuprit pe alţii şi nu au avut grijă de cei nevoiaşi.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că cine iubeşte cu adevărat pe Domnu,l nu se ceartă, ci este bun cu alţii.

Învaţă-l pe copilul tău sau al altora ce este o promisiune şi ce înseamnă dezamăgirea care vine prin neîmplinirea promisiunilor făcute.

Învaţă pe copil că Dumnezeu întotdeauna face ceea ce promite.

Promisiunile Lui sunt adevărate şi se împlinesc întotdeauna.

Ţinerea promisiunilor, faptul că ceea ce spunem facem, faptul că ne păstrăm cuvântul ce l-am spus, chiar în defavoarea noastră, spun ceva despre caracterul şi integritatea noastră. Părinţii creştini îşi doresc ca, copiii lor să vadă în ei nişte oameni cinstiţi, drepţi şi demni de încredere. Copiii observă dacă aceste calităţi se află în familia lor, încă înainte de a pricepe înţelesul cuvintelor.

Sunt aceste calităţi, valori în casa ta? Copilul vede dacă faci ceea ce spui.

Copilul ştie dacă respecţi o promisiune făcută sau dacă o duci până la capăt. Lecţia integrităţii trebuie învăţată prin cuvânt, dar şi prin fapta. Nu este uşor. Unii vor zice că eşti îngustă, strictă sau de modă veche. Lumea de astăzi dă un mesaj greşit în ce priveşte caracterul şi calităţile unui om. Copiii noştri învaţă astăzi că totul este relativ şi nu e neaparat necesar ca cineva să se ţină de cuvânt. Dacă dorinţa ta este ca şi copilul tău să prezinte adevărul prin viaţa lui, tu contribui la influenţarea în bine în comunitatea celor credincioşi şi necredincioşi. Un adult care este om de încredere şi plin de integritate, de fapt, se bazează pe memoria trecutului când a fost învăţat că aceste calităţi sunt importante.

Ce învaţă copilul în casa ta? Ce vede copilul în casa ta?

Ce ştie copilul tău despre promisiunile lui Dumnezeu?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt, care mă ajută să spun adevărul şi să mă bucur de promisiunile Tale. Fie ca adevărul să nu se depărteze de gura mea şi a celor dragi ai mei. Binecuvântează familia mea, ca să Te urmăm, să păstrăm legământul Tău şi să ne bucurăm de promisiunile Tale.

 Doamne, inima mea se bucură de promisiunile Tale!

Proverbe 29

29a*

Proverbe 29

*

Tată ceresc, mulţumesc pentru toate mustrările Tale. Le primesc, şi înţeleg că un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Te rog înmulţeşte oamenii buni şi credincioşi în poporul nostru, căci când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.

Iubesc înţelepciunea şi curăţia, căci cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.

Bincuvântează pe conducătorii noştri ca să fie oameni drepţi, căci ţara se întăreşte prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.

Păzeşte-mă de linguşitori, căci cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.

Fie ca înţelepciunea şi bunătatea Ta să biruiască în inima mea, căci în păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură; cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă; cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.

Mă depărtez de ceartă, căci atunci când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.

Doamne, pune în jurul meu oameni fără prihană. Ştiu că oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îmi ocrotesc viaţa.

Binecuvântează-mă cu înţelepciune şi fereşte-mă de nebunie, căci nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.

Spun adevărul şi ascult adevărul, dar când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.

Doamne, luminează-mi ochii ca să judec pe săraci după adevăr. Întăreşte-mă ca să fiu stăpână pe mine însumi.

Binecuvântează copiii din jurul meu şi învaţă-mă cum să-i disciplinez, căci nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.

Cred că atunci când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.

Învaţă-mă cum să pedepsesc pe fiul meu, ca să avem odihna şi desfătarea sufletului.

Tată ceresc, dă-mi descoperire duhovnicească, discernământ spiritual şi ajută-mă să păzesc Legea Ta, căci atunci când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte legea!

Cred că nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă; dacă un om vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el; slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.

Mă rog să fiu eliberată din orice mânie sau furie, căci un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate.

Aleg smerenia şi alung mândria din viaţa mea, căci mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Nu mă unesc cu hoţi, nici cu cei ce blestemă, căci cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic.

Mă încred în Tine, Doamne, şi nu mă tem de oameni, căci frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

Doamne, caut bunăvoinţa Ta, căci mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

Caut neprihănirea şi mă depărtez de nelegiuire, căci omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să iubim înţelepciunea şi curăţia inimii!

 

Lacrimi in rugaciune si pace in suflet

Ieri am fost la studiu biblic. Nu ne cunoastem bine surorile din grup pentru ca nu discutam despre noi, ci doar despre Cuvantul Domnului. Ne rugam una pentru alta, dar foarte general. O sora din grup a marturisit ieri ca este ingrijorata pentru copiii ei si seara nu poate sa adoarma caci se gandeste pe unde sunt ei. O alta sora a urmat sa isi spuna experienta ei. Cu ochii in lacrimi a marturisit ca unul din copiii ei era acasa in patul lui si a murit la varsta de 23 de ani. Dar acum ea trecea printr-o mare incercare: sotul ei avea cancer si ne spunea cate tratamente facea si cum avea pace in inima de la Domnul, caci El poarta de grija in toate. Asa de mult ma inspira aceste persoane sa accept tot ceea ce Dumnezeu trimite in viata mea.

Doamne, Te rog sa ma ierti pentru toate intrebarile mele cu privire la felul in care lucrezi in viata mea sau a altora. Cred ca Tu ai planul Tau perfect in viata fiecaruia prin suferinte si circumstante dificile. Ma predau Tie, in umilinta si recunosc suveranitatea Ta si respect voia Ta in viata fiecarei persoane. Cred ca Tu stii mai bine de ce lucrezi asa prin probleme si  nevoi. In special Iti multumesc pentru aceasta femeie credincioasa care umbla in ascultare de Tine. Multumesc ca Tu ii dai lacrimi si pace in suflet.

Doamne, Te rog pentru toti cei ce astazi trec prin greu, sa le dai pace in suflet si lacrimi in rugaciune.

Ascultarea şi recunoştinţa

1 be*

Isaia 48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Când ne apropiem de Domnul trebuie să-L auzim şi să-L ascultăm. Apropierea de Dumnezeu ne ajută să cunoaştem planul Lui pentru viaţa noastră.

Planul şi scopul lui Dumnezeu pentru poporul Israel şi pentru neamuri va sta în picioare.

S-a împlinit în trecut, se împlineşte acum şi se va împlini în viitor.

Este acest adevăr fundamentul pe care stai în picioare astăzi, mâine şi în viitor?

Ca şi căderea Babilonului, orice naţiune care respinge astăzi adevărul lui Dumnezeu va cădea sub judecată. Câtă importanţă dă naţiunea noastră adevărului lui Dumnezeu? Câtă importanţă dau eu şi familia mea adevărului lui Dumnezeu? Unde este atenţia ta: la păcatele naţiunii sau la păcatele personale (bârfă, nerăbdare, mânie, mândrie, lăcomie, supărare, amărăciune, răutate etc.)?

Cum te rogi pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta?

Naţiunea babiloniană a stăpânit cu permisiunea lui Dumnezeu şi pentru scopul pe care El l-a avut. Când planul s-a împlinit, Dumnezeu a judecat păcatul lor şi a pedepsit mândria conducătorilor. Dumnezeu nu-şi împarte slava cu nimeni. A Lui este puterea şi autoritatea.

Dacă Domnul te foloseşte, recunoşti că puterea şi slava este a Lui sau te prinde mândria?

Cum te rogi ca să vezi mândria din inima şi viaţa ta? Cum te lupţi ca să biruieşti mândria?

În ciuda purtării rele a poporului Israel, Dumnezeu îi aduce acasă din robie. El nu-Şi compromite standardul, ci ceea ce promite, face.

Dacă faci o promisiune în paguba ta, te ţii de ea? Eşti credincioasă promisiunilor tale?

Cum te rogi ca să fii credincioasă promisiunilor tale?

Domnul a curăţit poporul Israel prin suferinţă. El îşi curăţeşte şi astăzi copiii Lui prin suferinţe. Tăria spirituală care-i aduce glorie lui Dumnezeu se formează prin greutăţi. Care este răspunsul tău la curăţirea pe care o face Domnul în viaţa ta? Te uiţi după binele şi gloria Lui pe care El le vrea în viaţa ta?

Pentru cine te rogi ca să biruiască în încercările vieţii?

Cei necredincioşi din poporul Israel sau dintre neamuri care nu ascultă de Dumnezeu, nu vor vedea promisiunile Lui, pentru că ele aparţin celor ce prin credinţă aleg să asculte de El.

Tu unde te uiţi după mântuire? Este Domnul Isus Cristos, Răscumpărătorul tău? Cât efort depui zilnic pentru a asculta de Domnul?

Doamne, ajută-mă în fiecare dimineaţă şi seară să îmi amintesc să-Ţi mulţumesc că sunt iertată, sunt fiica Ta care caută ascultarea de legile şi poruncile Tale..

 

Doamne, inima mea este plină de recunoştinţă faţă de Tine!

 

Ţine minte aceste lucruri

1 isaia 43Isaia 44

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care lucruri le ţii tu minte? Care lucruri crezi că ar trebui să le ţii minte?

Ţine minte că idolatria te desparte de Cristos!

Ţine minte că ai nevoie de pocăinţă în fiecare zi!

Duhul Sfânt face o lucrare nouă în viaţa noastră: ne schimbă în asemănare cu Cristos şi ne reînnoieşte pentru laudă şi închinare, pentru slujire cu bucurie.

Cum este religia ta? Te oboseşte?

Cum este biserica ta? Te oboseşti în prezenţa Domnului?

Aduce închinarea bucurie în inima ta?

Te duci la biserică să obţii ceva sau să te închini cu bucurie Domnului?

Pocăinţa aduce reînnoire şi putere de mărturisire. Pocăinţa aduce bucurie în închinare.

Dumnezeu se apropie de cei slabi ca să-i întărească şi să le schimbe perspectiva prin harul adus de Domnul Isus şi prin iertarea păcatelor în baza jertfei Lui. El este singurul care poate să ne scape de sub pedeapsa păcatului. Ţi-ai cerut iertare pentru păcatul tău? I-ai mulţumit pentru iertare şi cânţi tu cântarea bucuriei?

Dumnezeu a promis tuturor celor ce cred o restaurare, chiar dacă trebuie să treacă prin durere.

Care este durerea ta pentru care trebuie să te încrezi în Dumnezeu?

Idolatria nu aduce nici un venit. Este o închinare falsă. Este o imagine mintală a unui dumnezeu care ne desparte de Dumnezeul cel adevărat descris pe paginile Scripturilor. Idolatria este foarte înşelătoare pentru că ne dă iluzia că ne putem închina şi lui Dumnezeu, şi la orice altceva. Orice lucru care ne fură timpul nostru zilnic cu Domnul, poate deveni un idol (cariera, educaţia, copiii, sănătatea, familia, somnul, banii etc.). Orice lucru sau persoană iubită mai mult decât Dumnezeu este idol.

Doamne, mulţumesc că mă îndemni să nu Te uit, să ţin minte că sunt robul Tău, că Tu m-ai făcut, Tu îmi ştergi fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă, Tu mă răscumperi şi mă chemi să mă întorc la Tine. Tu mă încurajezi să mă bucur, căci Tu lucrezi în viaţa mea. Tu mă înveţi să izbucnesc în strigăte de veselie, căci Tu îmi descoperi slava Ta.

Mulţumesc că mă ajuţi să mă depărtez de idolatrie şi să caut pocăinţa în fiecare zi.

Mă bucur să ştiu că Tu mă iubeşti şi eu sunt sub ocrotirea Ta.

 

Doamne, astăzi izbucnesc în strigăte de bucurie,

căci Tu îmi descoperi slava Ta!

Ţine minte !!!

111 worshipIsaia 44:6-23

Isaia 44:21a

„Ţine minte

aceste lucruri.”

*

Care lucruri le ţii tu minte? Care lucruri crezi că ar trebui să le ţii minte?

Domnul, Împăratul lui Israel, Răscumpărătorul, Domnul oştirilor, Stânca, este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, singurul Dumnezeu adevărat, care poate să vestească viitorul. Lui I se cuvine toată închinarea.

Închinarea falsă este lucru obositor. Idolatria oboseşte.

Te-ai gândit vreodată la faptul că închinarea ta te oboseşte ar putea fi o problemă, o idolatrie în viaţa ta? Te-ai gândit vreodată că închinarea ta ar putea fi falsă? Cel mai groaznic lucru este să credem că suntem bine când nu suntem. Aceasta este cea mai mare înşelare.

Care sunt idolii din societatea noastră?

Politicienii? Nu se ţin de cuvânt.

Celebrităţile? Ajung dependente de droguri.

Maşinile? Se distrug în accidente.

Hainele? Ies din modă.

Plăcerile? Sunt trecătoare.

Banii? Se fac nevăzuţi.

Gimnastica? (fitness) Nu garantează sănătatea.

Locurile de muncă? Pot fi pierdute.

Prietenii? Ne pot părăsi.

Copiii? Pleacă de acasă.

Căsătoria? Poate ajunge la divorţ.

Idolatria este nebunie, îi orbeşte pe oameni. Cum pot idolii (lucruri făcute de mâna omului) să vadă, să audă, să ajute? Răsplata este de scurtă durată, idolii se schimbă, oamenii sunt trecători (azi aici, mâine în veşnicii). Numai Dumnezeu este veşnic, adevărat şi credincios!

Ce ţi-a furat vederea? Ce lucru sau persoană a devenit idolul tău?

Numai Duhul Sfânt ne dă putere să ne închinăm cu adevărat.

Cum te vei ruga săptămâna aceasta împotriva idolilor din viaţa ta sau din viaţa altora?

Cum vei căuta săptămâna aceasta să te depărtezi de idolatrie şi să te închini în duh şi adevăr? Cum vei lăuda pe Domnul în săptămâna aceasta?

Doamne, mulţumesc că Tu m-ai creat şi nu mă părăseşti niciodată. Tu mi-ai iertat păcatele. Tu eşti Salvatorul meu! Tu eşti Răscumpărătorul meu! Tu cunoşti viitorul meu. Ţie îţi aduc închinarea mea. Păzeşte-mă de idolatrie. Cred că Tu mă ajuţi să ţin minte lucrurile importante.

 

Doamne, inima mea doreşte o închinare în Duh şi Adevăr!

 

Care este problema copiilor de astazi?

Care este problema copiilor de astazi?

 „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).

CELOR MAI IN VARSTA le place sa judece solemn si aspru tanara generatie.  Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.  Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.  Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.  Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba: „Care este problema atator copii din zilele noastre?”          Raspunsul este simplu: Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.  Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.  In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.  Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.

Lipsa educatiei

Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.  Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.  Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”  Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului.  Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.  Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata.

Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.  Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”   Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.  Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur (Psalmul 51:5).  Inima lui mica este plina de rautate.  Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”  De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate.  Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!

Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”   Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.  Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.  Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.  Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.  Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.  El trebuie doar sa  fie „lasat de capul lui”„Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.  Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.  Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?  Tatal ramane mut de confuzie si durere.  Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.

Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.  Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.  Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa!  Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.  Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit”  (1 Samuel 3:13).  Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).1  Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).

Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.  Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.  Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa.  Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.  Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.  Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.   Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8).  Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.”        Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.  Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.  Caracterul contine maniere sociale si culturale.  Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.  Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.

Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.  Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.  Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite.  Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.

O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.  Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.  Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.  Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.  Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.  Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.  Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!  Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.  Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!

In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.  Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.  Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate.  Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).  Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.  Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”.  „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut”                  (Proverbe 17:25)…

Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.  Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.  Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.  Nu mai este timp pentru copii!  Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.  Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!  Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!

Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.  Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.  Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.  Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.  Aceasta este problemacopiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau.  Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor!  Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului.  Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor.  Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.

Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi  sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste!  Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte.  Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul.  Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”

O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta.  Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea!  Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu!  Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi!  Incepi sa uiti la fel ca mine!”

Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta.  Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti.  Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile.  El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul.  Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!”  Copiii sunt mimi naturali.  Un copil este reflexia parintilor lui.  Manierele, vocabularul, obiceiurile  si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.

Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel.  Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu.  Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel.  Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel.  Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad.  Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!

Parintii culeg ceea ce seamana.  Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului.   El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel.  El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale.  David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l  pe celalalt.  Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui.  Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Lipsa disciplinei

O alta problema a copiilor de astazi este lipsa disciplinei din camin.  Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor.  Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil.  Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti.  In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne.  In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica.  Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.

Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati.  Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute.  In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”.  Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.

Parintii dau copiilor prea multa libertate.  Ei sunt prea permisivi.  Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.  „…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat.  Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative.  Si aceasta e ceea ce facem chiar acum!  Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele.  Ea ofera patru motive pentru aceasta: (1) Pentru ca ii iubim:  „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.”  (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4) Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.  Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului.  Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale.  „Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21).  Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”.  „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita.  Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii.  Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie.  El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.

Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice.  Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti.  Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele.  Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita.  Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil!  Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti!  Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

Lipsa dragostei

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor.  Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii.  Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11).  Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10).  Parintii iubitori produc copiii iubitori.  Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.

Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?”  Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult.  Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine.  Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”

Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti.  Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste!  Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19).  Ce bun exemplu pentru parinti!

Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui!  Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3).  In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti.  Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat.  Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi.  Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti.  Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva.  De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu?  De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci?  De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre?  De ce baieti si fete fug de acasa?  De ce se drogheaza asa multi copii?  Care este problema reala?  In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii!  Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal!

Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti?  Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema.  Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele.  Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii.  Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc.  Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala”.  Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Concluzie

Tinerii si tinerele nu pot invinovati generatia mai in varsta pentru toate problemele lor.  Acesti hipioti si huligani sunt responsabili de propria purtare.  Ei nu sunt obligati sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc.  Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui Dumnezeu.  „Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si canalizeze vietile pe un curs productiv.  Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy.  A venit timpul pentru ei sa se intoarca la Dumnezeu si la Biblie pentru a avea ajutor in planurile lor de viata.  Este timpul ca ei sa asculte Evanghelia.

 

„Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie!”

(Marcu 1:15).

Traducere de Aurel Miclea jr.

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/care%20este%20problema%20copiilor.htm

Cuvântul

17 julyIsaia 40:1-11

Isaia 40:8

„Iarba se usucă,

floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru

rămâne în veac.”

*

 

Dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Lui este fără sfârşit, ţine pentru totdeauna. Disciplina lui Dumnezeu, chiar severă, nu neagă relaţia Tatălui cu copiii Lui răscumpăraţi.

Eşti sub disciplina lui Dumnezeu? Aminteşte-ţi că eşti copilul Lui şi El va fi Dumnezeul tău pentru totdeauna. Poţi să auzi vocea Lui blândă prin cartea Isaia?

Chiar dacă am meritat suferinţa şi pedeapsa (consecinţele păcatelor noastre), iertarea lui Dumnezeu ne aduce mângâiere. Domnul Isus Cristos a murit pentru noi ca să fim salvaţi şi iertaţi. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El.

Ai primit darul salvării şi iertarea păcatelor trecute, prezente şi viitoare? Sângele Lui iartă orice păcat.

Ai curaj să ceri ajutor în rugăciune de la oamenii credincioşi?

Consideri tu un privilegiu să te rogi pentru cineva ca să primească mântuirea?

Este important să ne pregătim moral şi spiritual pentru revenirea Domnului Isus, printr-o pocăinţă sinceră care ne ajută să vedem gloria lui Dumnezeu.

Cât efort depui tu ca să pui în aplicare adevărurile pe care le ştii?

Ce ai putea să faci în biserica ta ca să ajuţi oamenii să-şi dorească să vadă slava lui Dumnezeu? Spui tu şi altora despre adevărurile veşnice pe care le ştii?

Sunt momente de frumuseţe şi binecuvântare în viaţa noastră, dar trebuie să recunoaştem că sunt scurte. Vei cere tu Domnului să-ţi descoperea frumuseţea neschimbătoarea a caracterului Său? Vei cere Domnului să-ţi descopere planul Lui pentru omenire şi pentru viaţa ta? Vei căuta să te încrezi în El pe măsură ce vezi lucrarea Lui în viaţa ta?

Cum rămâne Cuvântul Domnului în inima ta? Pentru o vreme scurtă?

Cât de valoros este ceea ce rămâne în veac (Cuvântul Domnului) pentru inima ta?

 

Doamne, inima mea Îţi este recunoscătoare

pentru Cuvântul Tău!

Dar Cuvântul …

11111Isaia 40:6-8

„Un glas zice:

„Strigă!”

Şi eu am răspuns: „Ce să strig?”

,,Orice făptură este ca iarba,

şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.

Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.”

În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”

Care este strigarea ta?

Orice putere are un sfârşit. Orice om se clatină şi cade. Orice om este schimbător în deciziile şi atitudinile lui.

Oamenii ne dezamăgesc, politica se schimbă, programele se învechesc, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.

De multe ori nu răspundem la vestea cea bună a Evangheliei, chiar dacă ştim că este superioară tuturor veştilor de pe pământ.

Iarba este un simbol, o emblemă a schimbării. Schimbarea ei este de scurtă durată. La fel şi noi înflorim pentru o vreme scurtă, şi, dacă ne bazăm pe ea, urmează o serie de dezamăgiri. Psalmul 103:15-16 ne spune: „Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte”.

Cea mai mare comoară pe care cineva poate să o aibă este veridicitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Omul este instabil. Dumnezeu este credincios şi va împlini promisiunile Lui faţă de copiii Lui. Viaţa celor ce se încred în El, va fi restaurată.

Crezi tu Cuvântul Domnului? Ştiind că este adevărat şi veşnic, cum te străduieşti să-l faci parte a vieţii tale printr-o trăire după voia lui Dumnezeu?

Cum îi influenţezi pe copiii tăi în ce priveşte relaţia lor cu Cuvântul?

Cum îi influenţezi pe prietenii tăi prin trăirea Cuvântului pe care îl ştii?

Cum „strigă” viaţa ta despre Cuvântul lui Dumnezeu?

 

Inima mea se bucură de Cuvântul Domnului!