Ferice va fi de voi

Matei 5:1-12

Matei 5:11a: ,,Ferice va fi de voi!”

Domnul Isus vrea ca ucenicii Lui să fie fericiți și îi învaţă cum să urmeze Calea care este plăcută Tatălui. Urmaşii Domnului Isus influenţează lumea pentru Hristos dacă se vede în ei caracterul Lui. Care este atitudinea inimii pe care trebuie să o aibă cei ce zic că sunt urmaşii lui Hristos? Ce spune Domnul Isus? Ce zice lumea? Ce-i învață părinţii credincioşi pe copiii lor? În Matei 5:1-12, Domnul Isus Hristos ne prezintă opt atitudini ale inimii pe care trebuie să le aibă urmaşii Lui. Aceste atitudini sunt în opoziţie cu ceea ce spune lumea.

Domnul Isus ne spune să-L avem în centrul vieţii noastre pe Dumnezeu, să renunţăm la egoism, să ascultăm de voia Lui. Lumea promovează mândria, lupta pentru putere, prestigiu şi popularitate prin orice mijloace; totul cât mai uşor, fără dureri, şi dacă se poate fără muncă. Promisiunile lumii duc la dezamăgire. Copiii sunt tot mai expuşi la influenţa lumii. Astăzi poţi să ajuţi un copil să înţeleagă atitudinea corectă a inimii prezentată de Domnul Isus. Cum vom combate gândirea lumii? Numai dacă vom identifica contrastul dintre goliciunea sfaturilor lumeşti şi binecuvântarea  Domnului Isus dată celor ce-L cred şi-L ascultă!

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care ştiu că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să trăiască aşa cum vrea El. Ei fac parte din Familia lui Dumnezeu şi din Împărăţia Lui.  Lumea spune: fii tu însuţi stăpânul tău, fă tot ce vrei. Părinţii credincioşi spun copiiilor lor să se bazeze pe Dumnezeu, căci El are un plan perfect pentru viaţa lor. El niciodată nu aşteaptă  să ne descurcăm singuri,  pentru că fără ajutorul Lui nu suntem plăcuţi înaintea Lui, orice lucru bun am face prin puterile noastre (Proverbe 3:5).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care îşi plâng păcatul, pentru că ei vor fi mângâiaţi de Dumnezeu pentru că şi-au mărturisit păcatul şi au fost iertaţi. Lumea spune că este normal să păcătuieşti şi nimeni nu este perfect; să nu admiţi că ai greşit ca nu cumva să cazi în depresie, ci, mai bine să învinovăţeşti pe alţii. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii că lucrurile rele nu ne fac fericiţi şi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Dacă ne acoperim greşelile, tristeţea şi mânia atrag minciuna şi la urmă pedeapsa.

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei blânzi care în umilinţă îşi supun tăria lor sub controlul Domnului. Ei sunt moştenitori pe pământ. Lumea ne spune că avem drepturi, de aceea să ne deschidem gura să ne apărăm, să ne exersăm autoritatea, să ne luptăm pentru privilegii; Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să fie puternici în gândire şi trăire, să ştie că cea mai importantă atitudine este să înveţe să-L lase pe Dumnezeu în controlul tuturor lucrurilor. Calea Lui nu este cea mai populară, dar duce la fericire. Domnul Isus este modelul lor şi Duhul Sfânt îi ajută (Filipeni 4:13; Romani 8:14).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Viaţa lor va fi plină de bucurie, pentru că vor fi săturaţi. Lumea ne spune că banii aduc fericirea şi trebuie procuraţi pe orice cale; să tolerăm păcatul şi să nu avem standarde prea înalte, ca să nu ne pierdem prietenii. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să iubească mai mult voia lui Dumnezeu decât plăcerile lumii. Dragostea faţă de Dumnezeu este cea mai mare prioritate, căci El va avea grijă de nevoile copiiilor Lui. Nimic din lume nu poate satisface mai bine decât Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu ne ruşinăm niciodată să facem binele (Psalmul 34:7; Matei 6:33).

Doamne, vreau să primesc binecuvântarea Ta!

Advertisement

Fiii tăi

love1*

Isaia 54:13

„Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.”

*

Cine nu şi-ar dori aşa ceva?

Care îţi este cea mai mare dorinţă pentru copiii tăi sau pentru tine? Eu îmi doresc să fim cu toţii ucenicii Domnului.

Cum pregăteşti copilul tău ca să devină ucenic al Domnului?

Cum te gândeşti la propăşirea copiilor tăi? Numai ucenicii Domnului vor avea o mare propăşire, o mare realizare, o mare biruinţă?

Mântuirea este darul fără de plata a lui Dumnezeu pentru toţi cei ce se întorc la El (Efeseni 2:8). Cea mai mare bucurie pe care o poate avea un părinte credincios, este să ştie că toţi copiii lui sunt mântuiţi.

Cum îl înveţi pe copilul tău să se întoarcă la Domnul? Ce ştie copilul tău despre viaţa veşnică?

Viaţa nouă este veşnică (Ioan 3:16; Romani 6:23b). Cum prezinţi viaţa cea nouă copilului tău? Cum explici naşterea din nou?

Părinţii îşi doresc să vadă ziua întoarcerii copiilor lor la Domnul. Totuşi este bine să nu punem presiune asupra lor cu dorinţele noastre. Atenţia noastră trebuie să fie la prezentarea adevărului despre Hristos.  Lucrul cel mai important este să ne rugăm pentru copiii noştri şi să-i ajutăm să se roage şi ei.

Când Duhul Sfânt lucrează în viaţa unui copil, vei observa schimbarea pe care numai Duhul Domnului o poate face.  Atunci el este gata să ia angajamente pentru Hristos şi Împărăţia Lui. Tu fii pregătită să răspunzi copilului. Pe măsură ce creşte copilul, va creşte şi înţelegerea lui în ce priveşte adevărul Bibliei.

Cere Domnului să pregătească inima copilului tău pentru voia Lui. Roagă-te mereu pentru înţelepciune.

Copilul tău trebuie să ştie că omul este păcătos şi a fost nevoie ca cineva să moară pentru ca să ne împace cu Dumnezeu. Prin moartea Lui, Domnul Isus a împlinit cerinţele lui Dumnezeu (păcatul pedepsit). Moartea Domnului Isus a fost de dragul nostru şi în locul nostru.

Doamne, dorinţa cea mai mare pe care o am este ca toţi copiii mei să fie ucenicii Tăi!

 

Doamne, binecuvântează pe toţi cei dragi ai mei, ca să fie ucenicii Tăi !

 

Proverbe 30

30

*

Proverbe 30

*

Doamne, mulţumesc pentru cuvintele scrise în cartea Proverbe; cuvintele înţelepte rostite şi aşezate în scris pentru mulţi, foarte mulţi oameni, dar şi pentru mine.

Nu vreau să fiu prost, ci să am pricepere de om; să învăţ înţelepciunea şi să cunosc ştiinţa sfinţilor.

Eu ştiu cine S-a suit la ceruri şi cine S-a pogorât din ele; cine a adunat vântul în pumnii Lui şi cine a strâns apele în haina Lui; cine a hotărât toate marginile pământului, cum se numeşte El şi cum cheamă pe Fiul Său.

Cred că orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. Nu adaug nimic la cuvintele Lui, ca să nu mă pedepsească şi să fiu găsit mincinos.

Doamne, îţi cer două lucruri, nu mi le opri, înainte de a muri: depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie; ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.

Nu clevetesc pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu mă blesteme şi să mă fac vinovat, căci este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe mama sa; este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi, nu este spălat de întinăciunea lui; este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus; este un neam de oameni, ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni.

Doamne, păzeşte-mă de lucruri nesăţioase şi nesănătoase şi ajută-mă să mă mulţumesc cu ceea ce primesc de la Tine.

Îmi preţuiesc părinţii şi îmi păzesc ochiul de rău, căci pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.

Sunt trei lucruri mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată. Te rog păzeşte-mă de orice păcat sexual, căci calea femeii preacurve duce la moarte.

Sunt trei lucruri care fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri pe care omul nu le poate suferi: un rob, care a început să împărăţească; un nebun, care are pâine din belşug; o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpână-sa.

Sunt patru vietăţi mai mici pe pământ şi totuşi din cele mai înţelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara; şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stânci; lăcustele n-au împărat şi totuşi pornesc toate în cete; păianjenul îl poţi prinde cu mâinile şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.

Sunt trei fiinţe care au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui; calul închingat gata şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.

Doamne, îmi cercetez gândurile mele şi vorbele mele. Nu las mândria în inima mea, căci mândria împinge la fapte de nebunie şi gândurile rele duc la răutate, la mânie şi la ceruri.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să avem gânduri şi vorbe înţelepte!

 

 

Proverbe 28

28

*

Proverbe 28

*

Tată ceresc, mă depărtez de rău şi caut neprihănirea, căci cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Înconjoară-mă cu oameni pricepuţi şi cunoscători care dau echilibru şi stabilitate, căci când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi cunoscător, stabilitatea este prelungită. Nu mă lăsa sub apăsarea celui sărac şi neînţelept care apasă pe cei obijduiţi, căci el este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

Nu părăsesc Legea Ta, nu laud pe cel rău şi mă păzesc de mânie. Te caut, Doamne, ca să înţeleg căile Tale şi ceea ce este drept.

Cred că mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite; cred că cel ce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său; cred că cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă, le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

Ajută-mă să nu întorc urechea ca să n-ascult legea, ca nu cumva  rugăciunea mea să rămână neascultată.

Descopere-mi când sunt rătăcită sau când cineva rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, ca nu cumva să cădem în groapă, ci să fim oamenii fără prihană care moştenesc fericirea.

Cred că omul bogat şi mândru se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează; cred că atunci când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

Tată ceresc, îmi mărturisesc fărădelegile şi le părăsesc, ca să capăt îndurare, căci cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Mă tem de Tine şi nu îmi împietresc inima, căci ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

Păzeşte-mă de omul cel rău care vrea să stăpânească peste mine, căci ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.

Mă depărtez de lăcomie şi asuprire, căci un om fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

Dă-mi un cuget curat, căci un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Umblu în neprihănire pe calea cea îngustă ca să găsesc mântuirea, căci cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

Nu alerg după lucruri de nimic, ci lucrez cu mâini harnice, căci cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.

Caut să fiu o credincioasă smerită şi mulţumită cu starea în care m-ai pus, căci un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Cred că nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat şi un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

Doamne, primesc mustrarea Ta şi cred că cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.

Îmi cinstesc părinţii şi nu fur pe părinţii mei, căci cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul.

Mă încred în Tine, Doamne, mă feresc de certuri şi lăcomie, căci cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. Nu mă încred în inima mea, ci caut înţelepciunea, căci cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.

Dă-mi o inimă bună faţă de cel sărac, căci cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme.

Alungă Tu pe cei răi din jurul meu, căci când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni de bine, înţelepţi, smeriţi şi cinstiţi!

 

Lutul şi Olarul

1 olarul*

Isaia 45:8-13

Isaia 45:9b

„Oare lutul zice el celui ce-l făţuieste: Ce faci?”

*

Cine se ceartă cu Dumnezeu? Care sunt subiectele de ceartă?

Vai de cei ce întreabă pe Domnul „ce faci?”!

Vai de cei ce se ceartă cu părinţii!

Vai de cei ce pun întrebări lui Dumnezeu ca să-L tragă la socoteală despre ceea ce face.

Vai de cei ce se ceartă cu Făcătorul lor!

Cred că oamenii s-au certat cu Dumnezeu pentru alegerea lui Cir. De ce a fost ales împăratul păgân Cir, ca răscumpărător pentru poporul Israel (v.13)?

Dumnezeu dă răspunsuri la întrebările oamenilor. Ce înveţi tu despre Dumnezeu din răspunsurile Lui? Răspunsul meu este: eu sunt lutul, iar El este Olarul! Care ar fi întrebările bune pe care putem să le punem lui Dumnezeu?

Sunt întrebări acceptabile şi întrebări inacceptabile?

Dacă suntem sinceri şi căutăm adevărul, dacă ne gândim şi ne rugăm pentru lumină în viaţa de credinţă, întrebările noastre ne ajută să-L descoperim pe Dumnezeu.

Dacă întrebările noastre Îl judecă pe Dumnezeu pentru ceea ce face El, nu sunt acceptabile.

Nu trebuie să punem la îndoială felul în care Dumnezeu alege să folosească oamenii în lucrare.

Nu putem să-L întrebăm pe Dumnezeu de ce lucrează aşa. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu ce are de făcut. Noi nu ştim mai bine ce are El de făcut şi pe cine să folosească (ca ajutor sau disciplină) în viaţa noastră. Trebuie să avem mai mult respect faţă de Dumnezeu.

Care sunt întrebările tale? Care întrebări te-ar ajuta să ai mai multă încredere în Dumnezeu?

Când ne îndoim de ceea ce face sau a făcut Dumnezeu, este greşit să punem întrebări.

Când ne îndoim de ceea ce facem sau am făcut noi, uităm cine este Dumnezeu şi ce face El. Noi niciodată nu Îl vom înţelege pe deplin pe Dumnezeu pentru că suntem limitaţi.

Uneori este greu să ducem informaţia de la minte la inimă.

Dumnezeu are tot dreptul să ducă la îndeplinire voia Lui, pentru că voia Lui este bună, plăcută şi desăvârşită, chiar dacă noi nu vedem.

În care domeniu din viaţa ta cauţi voia ta şi neglijezi voia Domnului?

Doamne, Te rog să mă ajuţi să nu mă îndoiesc când e greu în viaţă, ci să cred că Tu m-ai făcut, Tu eşti Creatorul, Tu eşti Tatăl meu şi cunoşti totul despre mine şi problemele mele. Te rog să mă ierţi pentru întrebările mele greşite şi pentru atitudinea mea rea faţă de disciplina Ta. Vreau să am respect faţă de Tine indiferent de ceea ce Tu trimiţi în viaţa mea.

Mulţumesc pentru iertare şi ajutor. Tu mă eliberezi de ceartă şi îndoială. Mulţumesc că mă ajuţi să înţeleg şi cu inima nu numai cu mintea. Cred că voia Ta este cea mai bună şi de aceea o caut.

 

Doamne, păzeşte inima mea de îndoială şi ceartă!

 

Ce vesteşti tu?

1 artaIsaia 42:1b

„El va vesti neamurilor judecata.”

 *

Păcatul atrage judecata lui Dumnezeu asupra noastră. Nemulţumirea este un păcat.

Nemulţumirea se biruieşte prin mulţumire.

Învaţă pe copilul tău să fie mulţumit şi mulţumitor în relaţii cu alţii.

Încurajează-l să se ţină de promisiuni, să se gândească şi la alţii, nu numai la el.

Cum îl înveţi pe copilul tău bunătatea faţă de alţii?

Cum îl ajuţi să vadă nevoile altora?

Cum îl îndemni să petreacă timp cu cei bolnavi, cu cei săraci, cu cei neştiutori?

Cum îl încurajezi să participe la activităţile din biserică?

Cum te ajută copilul tău în munca zilei?

Te-ai gândit vreodată să te duci împreună cu copilul tău în vizită la un bătrân şi să cântaţi o cântare împreună?

Ai pregătit vreodată o mâncare pentru o familie săracă şi apoi împreună cu copilul tău să le faceţi o vizită, dăruind din bunurile voastre?

Crezi că ai putea petrece mai mult timp în rugăciune împreună cu copilul tău, cerând ca Dumnezeu să-ţi descopere noi căi de slujire faţă de alţii?

Dacă ai făcut o promisiune, spune copilului că trebuie să îţi împlineşti promisiunea făcută. El va vedea că tu asculţi de Dumnezeu, chiar dacă nu e uşor. Provoacă-l pe copil să fie bun cu părinţii, cu prietenii, cu colegii, cu alţii, cu animalele, cu creaţia lui Dumnzeu.

Psalmul 26:3 „Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei şi umblu în adevărul Tău.”

Proverbe 19:22a „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.”

Doamne, învaţă-mă cum să am o inimă mulţumită şi generoasă!

 

Învaţă pe copil

how can i prayIsaia 37:14:20

*

Isaia 37:20

*

„Acum,

Doamne,

Dumnezeul nostru,

izbăveşte-ne!”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora cum să înfrunte greutăţile în viaţă. Părinţii plini de dragoste îşi doresc să protejeze copiii de dificultăţi, cruzime şi ameninţările lumii. Dorinţa lor este ca dragostea, bucuria şi mângâierea să fie în jurul copiilor. Vrem ca să fie fericiţi si să aibă succes. Aceste lucru nu se întâmplă întotdeauna în lumea noastră, din cauza răului şi a păcatului.

Părinţii înţelepţi ştiu că în viaţă avem tot felul de dificultăţi pe care Dumnezeu le lasă cu un scop: ca să ne apropie de El. Dumnezeu ne apără şi ne salvează când ne rugăm şi cerem ajutorul Lui.

Împăratul Ezechia s-a rugat pentru o problemă mare şi Dumnezeu l-a ascultat. Greutăţile vieţii sunt mai uşoare dacă le aducem înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune.

Cum poţi să-l înveţi pe copil să privească deasupra dezamăgirilor lui?

Învaţă pe copil atributele lui Dumnezeu pe care să se bazeze la nevoie.

Învaţă pe copil să aibă răbdare când lucrurile nu sunt cum vrea el. Copilul trebuie să ştie că Dumnezeu este credincios, Îşi împlineşte promisiunile şi cunoaşte toate lucrurile.

Învaţă pe copil că Dumnezeu este pretutindeni ca să ajungă să nu se teamă, şi să recunoască că Dumnezeu este cu el tot timpul. Dumnezeu este omniprezent.

Învaţă pe copil că Dumnezeu cunoaşte, aude şi ascultă rugăciunile, ca să ajungă să se roage pentru toate lucrurile cu uşurinţă. Dumnezeu este omniscient.

Învaţă pe copil să fie curajos prin dificultăţile vieţii pentru că Domnul este în control şi ştie cum lucrează toate lucrurile împreună spre binele lui. Dumnezeu este Suveran.

Învaţă pe copil să se roage. Dumnezeu salvează pe cei care strigă după ajutorul Lui.

Cum îl înveţi pe copil aceste adevăruri?

 

Inima mea cunoaşte şi se bazează pe atributele lui Dumnezeu!

Eu privesc liniştit

10aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit

din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului”.”

 *

Care este scopul lui Dumnezeu? De ce ne vorbeşte?

Oamenii de afaceri, părinţii, artiştii, soldaţii şi toate popoarele din timpul lui Isaia, toţi aceştia au fost conştienţi că lumea lor este o lume instabilă. Oare se gândeau ei la Dumnezeu? Oare se gândeau ei că ţara lor va fi condusă de o putere străină, de o ţară străină? Oare se îngrijorau de creşterea taxelor şi impozitelor? Era oare Dumnezeu prezent în cadrul acestor naţiuni? Cunoştea El viaţa de fiecare zi a fiecărui individ din aceste naţiuni? Va fi oare dreptate pentru cei ce suferă sub apăsarea omului? Va veni Mesia cel promis de Isaia?

Oamenii caută soluţii la problemele vieţii. Din nefericire, mulţi dintre ei caută greşit ca prin alianţe omeneşti să rezolve probleme care nu au rezolvare umană. Dumnezeu priveşte liniştit din locuinţa Lui şi Îşi desfăşoară planurile Lui cu fiecare naţiune.

Te-ai gândit vreodată cum te vede Dumnezeu când priveşte liniştit din locuinţa Lui?

Isaia a fost rudenie cu împăratul. A avut acces la palat. A fost chiar unul dintre sfătuitorii împăratului. Nici un împărat din vremea lui nu a avut un sfătuitor mai bun, pentru că Isaia i-a făcut de cunoscut scopul şi viziunea lui Dumnezeu pentru popor. Dar împăratul n-a ascultat.

Cine sunt sfătuitorii tăi? Ce te sfătuiesc ei? Au ei o viziune de la Dumnezeu pentru tine?

Ce fel de sfătuitor eşti tu? Vorbeşti de la tine sau îţi dă Domnul viziune?

Dacă primeşti un sfat bun, îl asculţi?

Doamne, pune sfaturile Tale în inima mea!

Cum îţi disciplinezi copilul?

2 fatherIsaia 10:20-34

*

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

De multe ori Dumnezeu foloseşte consecinţele alegerilor noastre ca să ne disciplineze. Lui Dumnezeu nu-i place neascultarea noastră. Dumnezeu ne învaţă ce este bine pentru că ne iubeşte. Aşa şi părinţii îi învaţă pe copii ce este bine, din dragoste pentru ei. Copiii trebuie să ştie că anumite fapte au consecinţe grave. Lucrurile mici pot aduce învăţături pentru o viaţă. De exemplu dacă a stricat o jucărie, să se joace cu ea stricată câteva zile. Fii pozitivă chiar când se întâmplă lucruri rele. Învăţăm şi din ele. Când îşi împlineşte micile responsabilităţi, răsplăteşte copilul cu o vorbă bună, o îmbrăţişare, o bonboană, o jucărie surpriză etc., lucruri mici, dar inima mare. Un alt lucru pe care poţi să-l faci, este o listă cu responsabilităţi pentru cel mic, potrivită cu vârsta lui: de exemplu să spună mulţumesc, să ude o floare, să pună jocul la loc. Pune lista la vedere. Apoi apreciază prin cuvinte lucrul făcut de el. Când copilul învaţă să se supună părinţilor, el învaţă să se supună autorităţii, şi mai târziu va accepta mai uşor supunerea faţă de Domnul. Când copilul nu ascultă, este nevoie de corecţie, disciplinare. Biblia ne spune că este speranţă pentru un copil care este pedepsit să se corecteze.

Evrei 12:6 „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”

Proverbe 19:18 „Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.”

Încurajarea pentru o purtare bună aduce bucurie, dar pedeapsa pentru neascultare aduce corecţia dorită. Dumnezeu îşi pedepseşte copiii, şi părinţii trebuie să facă la fel. Pedeapsa pentru copil trebuie să fie pe măsura neascultării, şi cu dragoste. Nu îţi descărca nervii pe copil. Stăpâneşte-ţi nervii. Roagă-te Domnului pentru ajutor. El poate să-ţi dea înţelepciune. Părinţii înţelepţi vor învăţa ce este de făcut în fiecare situaţie. Pedeapsa trebuie să înveţe pe copil ce a greşit şi ce este bine. Dorinţa ta este ca, copilul tău să înveţe să asculte şi să se poarte cu responsabilitate, nu să sufere pedeapsa. Tu vrei ca el să recunoască, să înţeleagă, consecinţele care urmează faptele lui.

Proverbe 13:24 „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Lasă-ţi gândurile călăuzite de Scriptură.

Tu ai nevoie de răbdare, de rugăciune şi de puterea lui Dumnezeu.

Sprijineşte-te pe Dumnezeu, cu încredere că El te va ajuta să-ţi creşti copilul în învăţătura şi mustrarea Domnului.

Inima ta plină de credincioşie şi diligenţă

va ajuta copilul tău

să înveţe ascultarea de autoritate.

Totuşi…

10mIsaia 9:1-10:4

Isaia 9:1a

„Totuşi

întunericul

nu

va

împărăţi

veşnic.”

 

Chiar dacă unii oameni continuă să stea în întuneric, Dumnezeu le mai dă har să se întoarcă la lumină. Aşa şi părinţii continuă să le dea har copiilor ca să se îndrepte. Câteodată se întreabă dacă au priceput copiii ceva din toată învăţătura dată de ei. Învăţarea unui copil este un proces lung, cu multe succese şi insuccese. Chiar şi părinţii cei mai înţelepţi fac greşeli în educarea copiilor.

Harul este educarea (învăţarea) copilului cu o atitudine plină de dragoste, generozitate şi răbdare chiar şi atunci când copilul nu merită.

Nu aştepta de la copilul tău mai mult decât poate, şi nu-l compara cu alţii de vârsta lui.

Prinde ocazia să-l lauzi când a făcut ceva bine.

Fii clară în aşteptările tale şi spune-i în cuvinte simple.

Fă-ţi timp să stai cu copilul, nu fi grăbită când îl înveţi.

Repetă (cu dragoste) regulile casei până înţelege.

Alege ce este important pentru copil şi pentru tine. Învaţă pe copil să aleagă binele, să facă diferenţa între greşeală şi neascultare.

Disciplinează copilul cu dragoste, cu fermitate, cu dreptate şi fii consecventă în regulile tale.

Învaţă pe copil ce spune Dumnezeu despre atitudini şi acţiuni. Fii un model pentru el.

Nu uita, copilul ţi-a fost dat pentru o vreme (scurtă). Iubeşte-l. Timpul trece repede şi statutul tău de părinte se schimbă în statutul de bunică. Încrede-te în harul Domnului să-ţi dea puterea să-ţi împlineşti datoria de părinte, văzând în fiecare zi un nou început, un nou har de a trăi această experienţă unică în viaţă. Când copilul creşte şi pleacă de acasă nu mai poţi să-l înveţi ci doar să te rogi pentru el. Proverbe 22:6 ne spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o  urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Doamne, Tu ai har pentru mine chiar dacă nu merit.

 

Dorinţa inimii mele este să am har faţă de alţii,

chiar dacă nu merită!