caracterul

“.. v’aţi îmbrăcat cu Hristos. “

Gal3;27

,,…sa ne imbracam cu armele luminii”

Rom 13;12

O poveste bogata in simboluri, o metafora a acceptarii, venita din sud, ilustreaza splendid un aspect esential al Intruparii .

Povestea, este dilema unui pastor in turma caruia, intr-o noapte, doua oi au nascut miei. Oaia dintai a murit indata ce a nascut mielul, iar mielul celei de a doua a murit, indata ce a fost nascut. Un miel orfan si o mama fara miel!

Ca sa salveze viata orfanului, pastorul l-a adus in repetate randuri la oaia mama; ea il mirosa… si apoi refuza sa il hraneasca.

Intr-un tarziu pastorul a inteles “mesajul” oii;… a luat atunci blana mielului mort si “a imbracat” cu ea pe cel viu, apoi l-a adus la oaia mama. Ea l-a mirosat,… a simtit aroma propriului fiu, din blana care acum imbraca pe strain… si de indata a inceput sa-l hraneasca, adoptandu-l.

Singura mireasma care satisface standardele lui Dumnezeu, este o aroma de aceeasi esenta cu a Sa, “mireasma lui Christos” (2Cor 2:15). Crestinismul nu este altceva decat “imbracarea cu Christos” in sens spiritual. Adica adoptarea gandirii (logos), simtirii (pathos) si caracterului (ethos) lui Isus din Nazaret. Un proces continuu, personal si voluntar; “ un proces experimentat, gasit dificil, si de aceia lasat nepracticat ” (G.K.Chesterton).

Intruparea Logosului Etern, este revelarea caracterului Absolut si a singurului drum catre El.

Intruparea este, Dumnezeirea, coborand sa intalneasca omul la nivelul cel mai acceptabil al intelegerii umane. (fg)

Ioan 11:46-57

„Dar unii din ei s-au dus la Farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“ Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic. Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod şi să nu piară tot neamul?“ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el ci fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acesta, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi are să vină la praznic?“ Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.“

Unii oameni, chiar credincioşi, sunt prieteni cu fariseii făţarnici.

Cine sunt prietenii tăi? Cum ţi-i alegi? După poziţia lor în societate? După caracterul lor?

Tu ai nevoie de prieteni care să fie lângă tine în vremuri grele. Roagă-te Domnului să pună un zid de protecţie în jurul tău prin prieteni credincioşi care au un caracter frumos. Nu te încrede în cei mari. Ei nu te vor ajuta la nevoie.

Încrederea ta să fie în Domnul. Fă-ţi timp pentru prietenii bune. Relaţiile sunt foarte importante. Domnul ne-a creat pentru relaţii cu El şi cu alţii. Avem nevoie unii de alţii.

Încrede-te în Domnul în situaţii grele!