căutare

by

Rugăciune de pocăinţă

2 Cronici 7:12-14
,,Domnul s-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe. Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: DACĂ poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.”

Tată, Tu eşti bun şi noi suntem aşa de răi. Mulţi dintre noi nu căutăm smerenia, nu ne rugăm, nu căutăm faţa Ta şi umblăm pe căile noastre.
Doamne, mulţumim că ne-ai promis că Tu ne asculţi din ceruri, ne ierţi păcatele şi ne tămăduieşti familiile noastre, DACĂ ne smerim, dacă ne rugăm şi căutăm faţa Ta şi dacă ne abatem de la căile noastre rele. Dă-ne harul să venim înaintea Ta cu rugăciuni de pocăinţă şi să căutăm voia Ta, faţa Ta, smerenia, rugăciunea şi renunţarea la căile noastre rele.

Tu caută prezenţa Domnului şi roagă-te pentru familia ta!

Advertisement
by

Voi bea paharul?

Domnul Isus în grădină
Ioan 18:1-11

,,După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a intrat El şi ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii lui. Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: ,,Pe cine căutaţi?“ Ei I-au răspuns: ,,Pe Isus din Nazaret!“ Isus le-a zis: ,,Eu sunt!“  Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus: ,,Eu sunt“, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ. El i-a întrebat din nou: ,,Pe cine căutaţi?“ Pe Isus din Nazaret, i-au zis ei. Isus a răspuns: ,,V-am spus că Eu sunt.  Dacă mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă.“ A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: ,,N-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat.“  Simon Petru care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus i-a zis lui Petru: ,,Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“

Domnul Isus avea un loc special, în grădină, unde petrecea timp cu ucenicii Lui pe care îi iubea. Ai tu un loc special, unde împreună cu ucenicii Domnului (credincioşii) vă adunaţi la închinare? Cum arde inima ta pentru închinare împreună cu aleşii Domnului?
Oare de ce soldaţii s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ înaintea Domnului Isus? Ce faci tu în prezenţa Domnului? Îţi permiţi să stai, să arăţi, să te porţi, oricum? Ce spune închinarea ta despre Dumnezeul tău?
Dacă tu ai fi fost în grădină cu Domnul Isus, ce ai fi făcut? L-ai fi apărat pe Domnul Isus ca şi Petru?
Domnul Isus s-a rugat înainte de a merge în grădină unde a fost prins de soldaţi şi dus la judecată.
Ce faci tu înainte de a te duce undeva (oriunde poţi fi prins şi dus la judecată)? Cum te pregăteşti? Nu ştii de unde sare vânzătorul, trădătorul, ispititorul.
Domnul Isus nu a pierdut nimic din ce i-a dat Tatăl. Ai tu grijă de ce ai primit?

Care este paharul pe care tu trebuie să-l bei?

Domnul să te ajute să nu pierzi nimic din ce ţi-a dat El!

by

Două feluri de rugăciuni

 „Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

       Ce este rugăciunea? Este o înălţare a minţii către Dumnezeu. El este deasupra tuturor şi noi nu-L putem vedea, de aceea conversăm cu El. O astfel de rugăciune este cea mai simplă formă de rugăciune. Dar acesta este în esenţa lui un discurs mintal ţinut cu Dumnezeu.

Dar atunci când credinciosul îşi aţinteşte privirea pe Faţa Domnului său fără să analizeze, să judece, sau să aibă nevoie de dovezi pentru a fi convins de ceva, atunci avem de-a face cu o rugăciune mai adancă.   Există o privire asupra Domnului tău în care judecata, meditarea şi gândirea nu au un rol prea important. În primul fel de rugăciune, cineva se gândeşte la Dumnezeu; în celălalt, Îl  priveşte. Al doilea fel de rugăciune este doar practic.

Atunci când o corabie a ajuns în port, călătoria s-a sfârşit, nu-i aşa? În acelaşi fel, ar fi nevoie de anumite mijloace pentru ca să ajungem să-L experimentăm pe Dumnezeu. Dar după ce s-a stabilit care sunt mijloacele, şi după ce ajungi la destinaţie, laşi la o parte mijloacele. Adică, renunţi la metodă.  Uneori este bine să începi cu rugăciunea raţională. Cu toate acestea, rugăciunea raţională este doar o metodă care te conduce spre o relaţie mai profundă, mai neclintită cu Domnul tău.  Sfârşeşti cu toate discuţiile raţionale atunci, când ajungi la acest al doilea nivel; în schimb, te odihneşti. O viziune simplă a lui Dumnezeu, să-L vezi şi să-L iubeşti pe El (şi să respingi foarte fin toate imaginile care îţi vin în minte): aceasta este o rugăciune mult mai plină de sens.

Mintea este calmă în prezenţa Divinităţii. Totul din tine se adună, se centrează şi se fixează în întregime asupra Lui. Este de datoria ta care cauţi să ai o relaţie profundă cu Domnul, să laşi îndată lucrurile foarte clar definite cu mintea. Pe scurt, să laşi la o parte totul şi să te arunci înlăuntrul unui Dumnezeu iubitor. În cele din urmă acest Domn va restaura tot ceea ce ai lepădat, în timp ce te face mai rezistent şi mai puternic. (Vorbesc de puterea de a-L  iubi  mai puternic).

La rândul ei, această dragoste te va susţine în toate circumstanţele care pot să vină în viaţa ta. Fii sigur că dragostea pe care o reverşi către El, (dragoste pe care El ţi-o va da), face mai mult decât orice altceva. Sunt puţine lucruri pe care le poţi face pentru Dumnezeu; în viaţa aceasta vei înţelege atât de puţine despre El, indiferent cât de înţelept eşti, sau cât de mult studiezi. Dar, vai! Îl poţi  iubi  foarte mult.

Credinciosul începe cu o metodă simplă atunci când are de-a face cu Domnul, în cel de-al doilea fel, cea a apropierii de un centru curat şi adânc. Dumnezeul tău se găseşte în locul acesta lăuntric profund, şi este găsit în cele din urmă în acest loc al dragostei plină de afecţiune, al tăcerii, şi al uitării tuturor celorlalte lucruri – şi a supunerii voinţei umane înaintea voinţei Divine. Aici, atras în acest loc, credinciosul Îl aude şi vorbeşte numai cu Dumnezeu. Este ca şi cum în toată creaţia există numai ei doi. O astfel de „rugăciune” este foarte departe de o discuţie intelectuală cu Dumnezeu, sau orice altceva, care se poate numi rugăciune. Conceptualizarea raţională este o trudă, însă are roade. Dar felul acesta al doilea de rugăciune despre care vorbesc, nu implică nici un efort. Aici, în linişte, pace şi încântare, este un rod mult mai minunat. Probabil primul este necesar pentru a-l avea pe al doilea. Primul este o căutare. Al doilea este găsirea. Poţi spune că diferenţa este cea dintre pregătirea mesei şi servirea ei.

Acum ţi-aş zice că există două moduri de umblare în această relaţie profundă cu Domnul. Pe primul îl obţii prin multă stăruinţă – şi prin ajutorul harului divin – prin folosirea tuturor capacităţilor tale.  Al doilea nu poate fi atins prin puterea voinţei cuiva; mai degrabă este ceva la care credinciosul ajunge în cele din urmă!

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

 

 

by

Înveţi să te rogi prin psalmi?

Ioan 17

 

Ioan 17:21a   

,,Mă rog…“

 

Învaţă să te rogi prin psalmi.

 

Te voi binecuvânta Doamne, în orice vreme. Lauda Ta va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

Te înalţ Doamne cu ruga mea! Laud Numele Tău.

Eu Te caut Doamne, că îmi răspunzi. Tu mă izbăveşti din toate temerile mele. Când îmi întorc privirile spre Tine mă luminez de bucurie şi nu mi se umple faţa de ruşine. Când strig în nenorocirea mea, Tu mă auzi şi mă scapi din toate necazurile mele. Îngerul Tău tăbărăşte în jurul meu şi mă scapă din primejdie pentru că mă tem de Tine.

Gust şi văd ce bun eşti, Doamne! Sunt fericită că mă încred în Tine.

Mă tem de Tine, Doamne, vreau să fiu împreună cu sfinţii Tăi căci ştiu că de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de Tine.

Vreau să fiu omul care doreşte viaţa şi vreau să am parte de zile fericite. Îmi feresc limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare. Mă depărtez de rău şi fac binele. Caut pacea şi alerg după ea.

Mă bucur să ştiu că ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. (Psalmul 34)

 

Domnul să te izbăvească din toate temerile tale!