Duhul Domnului

1*

Isaia 61:1-3

Isaia 61:1a „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine.”

*

Versetele 1 şi 2a, sunt redate în Luca 4:18-21, când Domnul Isus a citat acest text şi a arătat împlinirea acestor versete prin persoana Lui.

Cine este Cel uns şi pentru ce a fost uns?

Domnul Isus a fost uns să aducă veşti bune celor nenorociţi, să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească slobozenia şi izbăvirea, să vestească anul de îndurare şi ziua de răzbunare, să mângâie, să dea bucurie, frumuseţe şi slavă.

Vedem aici în versetul 1 trinitatea: Duhul, Domnul Dumnezeu şi Unsul (Fiul).

Ce înseamnă că în loc de cenuşă, Domnul va da o cunună împărătească?

Ce înseamnă că în loc de plâns, Domnul va da un untdelemn de bucurie?

Ce înseamnă că în locul unui duh mâhnit, Domnul va da o haină de laudă?

Care este schimbarea pe care o va face Domnul celor din poporul Lui?

Care este experienţa vieţii tale prin care ai văzut o transformare făcută de Domnul? Cum ai descrie slobozenia, uşurarea, mângâierea, purtarea de grijă, frumuseţea, bucuria şi lauda aduse de Domnul în viaţa ta?

Cine ajunge să experimenteze harul lui Dumnezeu care transformă viaţa, se bucură să-L laude pe Domnul.

Cum experimentezi tu harul Domnului?

Doamne, Tu ai adus vestea cea bună în familia mea. Tu mi-ai vindecat inima zdrobită. Tu mi-ai adus izbăvirea. M-ai înconjurat cu frumuseţe, bucurie, pace şi mângâiere.

 Doamne, cred că harul Tău a fost turnat peste inima mea!

Advertisement

În prezenţa Ta

1 Lord*

Isaia 58
Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

Doamne, dacă Tu ai striga în gura mare şi ai vesti nelegiuirile şi păcatele mele, mi-ar fi ruşine. În multe zile Te întreb şi caut căile Tale ca şi cum aş fi înfăptuit neprihănirea, ca şi cum nu aş fi părăsit Legea Ta. Îţi cer hotărâri drepte, doresc să mă apropiu de Tine, dar am şi întrebări nebune. Uneori mă gândesc că Tu nu vezi, alteori mă gândesc că Tu nu ţii seama de ceea ce fac eu, şi mă las în voia pornirilor mele, asuprind pe cei din jurul meu. Mă cert şi nu postesc cum ceri Tu.
Doamne, nu vreau să-mi chinuiesc sufletul, nu vreau să mă plec ca un pipirig, nu vreau să mă culc pe sac şi cenuşă, ci caut postul plăcut Ţie.
Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă! Doamne, îndură-Te! Doamne, izbăveşte-mă de cel rău! Doamne, vindecă-mă!
Te rog iartă-mă şi ajută-mă să dezleg lanţurile răutăţii, să deznod legăturile robiei, să dau drumul celor asupriţi, să rup orice fel de jug, să-mi împart pâinea cu cel flămând, să aduc în casa mea pe nenorociţii fără adăpost, să acopăr cu haine pe cel gol şi să nu întorc spatele semenului meu, pentru că îmi doresc ca lumina să răsară în viaţa mea, vindecarea şi neprihănirea să vină peste mine. Îmi doresc prezenţa Ta în viaţa mea.
Te chem, Doamne, ca să îmi răspunzi. Am nevoie de ajutorul Tău, ca să îndepărtez jugul din viaţa mea, ameninţările, vorbele de ocară, gusturile mele, treburile mele şi flecăriile.
Mulţumesc că mă vei ierta, mă vei călăuzi neîncetat, îmi vei sătura sufletul, îmi vei da putere mădularelor mele, mă vei ridica din neputinţele mele, mă vei înviora, mă vei ridica din căderile mele, vei pune bucuria pe buzele mele şi voi primi o moştenire.
Tu mă vei elibera de mine însumi!

Inima mea caută prezenţa Ta!

 

Mi-am dorit

1l
Mi-am dorit
mereu,
o, Doamne,
ca Să-Ţi fiu plăcut doar
Ţie,
Da-n purtarea mea cu alţii,
încercam
să-mi plac şi mie.
Reuşeam să-i fac să spună
despre mine,
doar de bine,
Stăpânind pios
smerenia,
nici măcar n-aveam ruşine.
*
Anii ce s-au dus degeaba, au contat doar la-nsumare
Căci hambarele în care, pus-am eu fân, trestie, paie
Focul le-a făcut cenuşă, dintr-o singură văpaie.
Vântul risipind în urmă, ce-ar fi fost ca amintire.
*
Stau acum la rând să cumpăr, şi s-adun cât încă pot,
Aur curăţit de Domnul printr-o ardere de tot.
Mă silesc să merg nainte, timpul chiar de-i pe sfârşit
Tot încerc să-l umplu zilnic, cu un zel neobosit.
*
Şi când termina-voi cursa, cu privirea către El
Ce m-aşteaptă la lizieră, undeva pe lângă Cer,
Mă voi copleşi în mine, de uimire că-i aşa,
Sunt cu Domnul eu de-acuma,
Nimeni, asta nu va mai schimba…
V. Florea