Aleg să mă bucur !!!

Isaiah-61-10*

Isaia 61:4-11

Isaia 61:10a „Mă bucur în Domnul.”

*

Nici poporul Israel, nici neamurile nu pot să se salveze. Numai Domnul poate să îmbrace hainele neprihănirii, numai El poate să dea daruri celor răscumpăraţi. Numai Domnul Isus poate mântui. El este Mirele împodobit cu o cunună împărătească, care vine să-Şi ia mireasa împodobită cu ornamentele ei. Cum aştepţi tu pe Mirele? Cum te bucuri în aşteptarea ta?

Numai Domnul poate să binecuvânteze pământul ca să aducă roadă. Omul poate să are, să semene, dar numai Dumnezeu face ca plantele să crească. Când pământul rodeşte, Domnul este lăudat.

Cum lauzi tu pe Domnul când pământul rodeşte?

Cum te ajută metaforele folosite (nunta-mirele şi mireasa, belşugul pământului) ca să înţelegi bucuria lui Isaia? Cum înţelegi viaţa nouă? Este o bucurie pentru tine ca să fii în relaţie cu Domnul?

Cine experimentează transformarea pe care o aduce harul lui Dumnezeu, ajunge să se bucure de prezenţa Domnului în închinare şi prin laudă la adresa Lui.

Domnul transformă inimi. Domnul dă bucurie.

Doamne, cer prezenţa Duhului Tău peste mine, cer ungerea Ta sfântă pentru ca să pot duce vestea cea bună celor nenorociţi, să pot să mă rog pentru vindecarea inimilor zdrobite, să pot să mă rog pentru eliberarea şi izbăvirea Ta. Ajută-mă să vestesc îndurarea şi mângâierea Ta, să încurajez pe cei întristaţi, să duc bucurie în locul plânsului, să slujesc cu bucurie şi umilinţă, şi să am lauda Ta pe buze.

Învaţă-mă cum să aduc reconstruire, restaurare şi reinnoire în viaţa mea şi în relaţiile mele. Fereşte-mă de dărâmare, de năruire şi pustiire în relaţiile mele.

Îţi mulţumesc că mă ajuţi să trăiesc cu responsabilitate în lucrările încredinţate mie. Îmi doresc să cinstesc pe alţii, să iubesc dreptatea, să urăsc răpirea lucrurilor altora şi nelegiuirea. Îţi mulţumesc pentru răsplata pe care o am de la Tine. Mă bucur că am făcut un legământ cu Tine în apa botezului şi vreau să-l respect cu credincioşie. Cred că Tu eşti credincios şi nu mă vei lăsa de ruşine niciodată.

Îţi mulţumesc pentru toate binecuvântările pământeşti şi cereşti. Mă bucur şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu! Tu m-ai salvat! Tu m-ai izbăvit! Te laud în faţa tuturor oamenilor!

 Doamne, mă bucur pentru Duhul Tău cel Sfânt prezent în inima mea!

 

Duhul Domnului

1*

Isaia 61:1-3

Isaia 61:1a „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine.”

*

Versetele 1 şi 2a, sunt redate în Luca 4:18-21, când Domnul Isus a citat acest text şi a arătat împlinirea acestor versete prin persoana Lui.

Cine este Cel uns şi pentru ce a fost uns?

Domnul Isus a fost uns să aducă veşti bune celor nenorociţi, să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească slobozenia şi izbăvirea, să vestească anul de îndurare şi ziua de răzbunare, să mângâie, să dea bucurie, frumuseţe şi slavă.

Vedem aici în versetul 1 trinitatea: Duhul, Domnul Dumnezeu şi Unsul (Fiul).

Ce înseamnă că în loc de cenuşă, Domnul va da o cunună împărătească?

Ce înseamnă că în loc de plâns, Domnul va da un untdelemn de bucurie?

Ce înseamnă că în locul unui duh mâhnit, Domnul va da o haină de laudă?

Care este schimbarea pe care o va face Domnul celor din poporul Lui?

Care este experienţa vieţii tale prin care ai văzut o transformare făcută de Domnul? Cum ai descrie slobozenia, uşurarea, mângâierea, purtarea de grijă, frumuseţea, bucuria şi lauda aduse de Domnul în viaţa ta?

Cine ajunge să experimenteze harul lui Dumnezeu care transformă viaţa, se bucură să-L laude pe Domnul.

Cum experimentezi tu harul Domnului?

Doamne, Tu ai adus vestea cea bună în familia mea. Tu mi-ai vindecat inima zdrobită. Tu mi-ai adus izbăvirea. M-ai înconjurat cu frumuseţe, bucurie, pace şi mângâiere.

 Doamne, cred că harul Tău a fost turnat peste inima mea!

Proverbe 4

proverbs 4Proverbe 4

Tată ceresc, ascult învăţătura Ta şi iau aminte, ca să pricep. Tu îmi dai sfaturi bune şi nu lepăd învăţătura Ta.

Când eram încă un copil la tatăl meu şi prunc gingaş la mama mea, ei mă învăţau atunci, şi-mi ziceau: „Păstrează bine în inima ta cuvintele noastre, păzeşte învăţăturile şi vei trăi!”

Tată ceresc, ajută-mă să dobândesc înţelepciune şi pricepere; să nu uit cuvintele gurii Tale şi nu mă abate de la ele; să nu părăsesc înţelepciunea căci ea mă va păzi; să o iubesc şi ea mă va ocroti!

Vreau să înţeleg începutul înţelepciunii, să dobândesc înţelepciunea şi cu tot ce am, să dobândesc priceperea; s-o înalţ şi ea mă va înălţa; ea va fi slava mea, dacă o voi îmbrăţişa. Ea îmi va pune pe cap o cunună plăcută, mă va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Tată ceresc, Te ascult, primesc cuvintele Tale ca anii vieţii mele să se  înmulţiască.

Arată-mi calea înţelepciunii şi povăţuieşte-mă pe cărările neprihănirii.

Binecuvântează-mă când voi umbla, ca pasul să nu-mi fie stânjenit; şi când voi alerga, să nu mă poticnesc.

Ajută-mă să ţin învăţătura, să n-o las din mână; s-o păstrez, căci ea este viaţa mea; să  nu intru pe cărarea celor răi şi să nu umblu pe calea celor nelegiuiţi, ci să mă feresc de ea; să  nu trec pe ea, ci s-o ocolesc trecând înainte!

Păzeşte-mă de cei răi, căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

Păstrează-mă pe calea celor neprihăniţi, căci cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

Păzeşte-mă de calea celor răi, căci calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Tată ceresc, iau aminte la cuvintele Tale, îmi plec urechea la vorbele Tale! Îmi doresc să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii mei, ci să le păstrez în fundul inimii mele, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Tată ceresc, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii; să izgonesc neadevărul din gura mea şi să depărtez viclenia de pe buzele mele; ochii mei să privească drept şi pleoapele mele să caute drept înaintea Ta; cărarea pe care merg să fie netedă şi toate căile mele să fie hotărâte; să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga şi să mă feresc de rău.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să luăm aminte la învăţăturile Tale!

 

Iubită de Împăratul

Isaia 61:1-3

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită şi să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea, să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru, să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului” ca să slujească spre slava Lui.”

Femeia, simte mai mult nesiguranţa, pentru că aşteaptă de la bărbat să fie protejată.
Blestemul femeii este singurătatea, durerea de inimă şi sentimentul de deşertăciune (nimic nu satisface). Omeneşte femeia încearcă să rezolve problema fie prin control fie prin ascundere. Nu este corect. Felul corect de a rezolva problema este altul.

Numai Domnul poate rezolva problema femeii!

Misiunea Domnului este să aducă mântuire sufletului, dar şi să vindece rănile şi inimile zdrobite. Multe femei au sufletul mâhnit, au răni şi inimi zdrobite.
Primul text citit de Domnul a fost din Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită şi să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea, să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru, să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului” ca să slujească spre slava Lui.”
Aşa a început Domnul Isus misiunea Lui.

Toate femeile trăiesc sentimentul de nesiguranţă şi o teamă că nu sunt iubite cu o dragoste adevărată, că nu sunt acceptate aşa cum sunt (grase sau slabe, tinere sau bătrâne, deştepte sau mai puţin deştepte, bogate sau sărace, harnice sau mai puţin harnice, gospodine bune sau destul de bune, anumite calităţi sau lipsa lor, etc).

Numai Tu, Doamne, mă iubeşti aşa cum am nevoie!
Doamne, umple vasul meu (inima mea) cu dragostea Ta!

Doamne, Tu vei pune o cunună împărătească pe capul meu într-o zi!

Binecuvântarea femeii este să ştie şi să creadă că Domnul o face liberă, că Domnul o iubeşte, că este preţioasă în ochii Domnului.
O femeie devine frumoasă când ştie că e iubită.
Nu uita că TU eşti iubită cu o dragoste perfectă şi ai mare preţ în ochii Tatălui. Tu eşti fiica Împăratului. Eşti sub ocrotirea Lui, protejată de El.
Aminteşteşte-ţi acest lucru când eşti obosită, supărată, mâhnită, bolnavă, singură, apăsată, întristată, lovită, etc. Izbăvirea e pe drum.

Tu eşti iubită de Împăratul!

Şi tu vei purta o cunună împărătească pe cap!