EU îţi vin în ajutor

1 iulieIsaia 41:11-20

Isaia 41:13

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

care te iau de mâna dreaptă

şi-ţi zic:

Nu te teme de nimic,

Eu îţi vin în ajutor!”

*

Dumnezeu mă încurajează să nu mă tem de duşmani, căci ei vor fi înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine, vor fi nimiciţi şi vor fi pierduţi.

Cum va purta de grijă Dumnezeu celor săraci şi nevoiaşi, celor nenorociţi şi lipsiţi?

Dumnezeu va da apă celor însetaţi, va face pământul să rodească, vor creşte copaci, şi poporul se va odihni la umbra lor. Dumnezeu va face ca pustia să înflorească.

Domnul are grijă de nevoile noastre: apă, mâncare şi loc de odihnă.

Ţi-aminteşti o situaţie când Domnul a împlinit o nevoie a ta, chiar dacă tu nu ai fost conştientă de ea? Ai tu astăzi nevoie de o amintire a bunătăţii lui Dumnezeu? Este uscăciune în viaţa ta? Este pustiu în relaţiile tale? În trupul tău? Ai tu nevoie de prezenţa Domnului ca să aducă primăvară în sufletul tău? Unde ai nevoie de viaţă? Unde ai nevoie de înviorare?

Doamne, mulţumesc că Tu mă încurajezi să nu mă tem că Tu eşti cu mine ca să mă întăreşti şi să mă sprijineşti.

Mulţumesc că Tu mă aperi de duşmani; Tu Te lupţi pentru mine şi ai grijă de nevoile mele.

Mulţumesc că mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg că Tu eşti Sfântul lui Israel care zideşte toate lucrurile, şi mâna Ta lucrează şi este biruitoare.

Mulţumesc că Tu mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg planul Tău de răscumpărare. Tu eşti Răscumpărătorul meu! Tu nu eşti departe de mine; eşti cu mine în toate lucrurile pe care le experimentez (bune sau rele). Tu Însuţi ai grijă de mine, nu un înger, nu alţi oameni.

Unde ai nevoie tu de grija Tatălui? Poţi identifica problema ta? Roagă-te specific.

Poate ai nevoie de o sută de lei ca să plăteşti curentul. Spune-i Domnului.

Poate ai nevoie de o măsură dublă de răbdare când soţul tău vine acasă. Cere Domnului.

Poate ai nevoie de înţelepciune în relaţia ta cu copilul rebel. Roagă-te Domnului.

Domnul poartă de grijă!

 

Doamne, Tu înviorezi inima mea prin purtarea Ta de grijă!

Advertisements

Domnul poarta de grija

pianGeneza 22:14

,,Avraam

a pus locului aceluia numele:

,,Domnul va purta de grija”.

De aceea se zice si azi:

,,La muntele unde

Domnul va purta de grija”.”

*

Dumnezeu poarta de grija in cele mai marunte lucruri. El orchestreaza toate situatiile pentru binele nostru si pentru gloria Lui.

Cum experimentam noi purtarea Lui de grija?

O amintire frumoasa pe care o pretuiesc mult este purtarea de grija a Domnului cu doua saptamani in urma cand m-am rugat pentru o pianista care sa cante la intalnirea surorilor. Am vorbit cu mai multe pianiste dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma bazez pe ajutorul Domnului. Prietenele mele s-au rugat si au postit impreuna cu mine dar in ultima saptamana nu am avut nici un raspuns. Am vorbit cu o prietena care canta la vioara si am rugat-o sa ne ajute cu vioara. Am hotarat sa accept voia lui Dumnezeu oricare ar fi fost ea. Cu o seara inainte de intalnirea surorilor i-am multumit Domnului ca El este in control si totul va fi asa cum vrea El.

Cu zece minute inainte de a incepe intalnirea, Domnul a trimis o pianista. El, Cel care poarta de grija, a purtat de grija si ne-a binecuvantat.

Lucrurile mici ne invata sa ne incredem in suveranitatea lui Dumnezeu care stie ce face.

Poate ai si tu experienta ta cu Domnul. Vrei sa scrii o pagina ca amintire?

Daca acum ai nevoie sa experimentezi purtarea de grija a Domnului, cum te vei ruga? Cum te vei increde in Domnul? Cum vei recunoaste suveranitatea Lui? Cum Ii vei multumi pentru ceea ce iti da si pentru ceea ce nu iti da?

Increde-te in Domnul, Cel care iti va purta de grija!

Cu gândul la mama

Domnul să mângâie pe toţi cei ce păstrează o amintire frumoasă despre mama!!!

2 freziiCU GÂNDUL LA MAMA

*

Mă duce iar gândirea
La dulcea ei privire
Și-acum îi simt iubirea
N-a-nvins-o despărțirea
Când mers-a-n Nemurire.

*

Și-acum i-aud cuvântul
Rostit cu-n ton plăpând
Nu și-a pătat veșmântul
Chiar de-a fost aspru vântul
Parcă o văd cântând.

*

Când lacrimi brăzdau fața
Mi-a dat încurajări
I-am ascultat povața
Să-mi pot trăi viața
Cântând prin întristări.

*

A cultivat în mine
Un dor ce m-a legat
De stările divine
Ce pot să mă aline
Când ființa s-a-ntristat.

*

Dojana ei duioasă
Și azi o îndrăgesc
Stăteam cu ea la masă
Și mă simțeam Acasă
În mediul îngeresc.

M-a dus soarta departe
Dar ruga-i m-ajungea
Se sătura din CARTE
Să aibă de har parte
Și-n Cer, în veci, să stea.

*

Vreun murmur? Vreo cârtire?
În viața ei n-au fost
Cu sfântă mulțumire
Și multă dăruire
Plătit-a sfântul cost.

*

O, mamă minunată
Frumos m-ai modelat!
Să nu pot niciodată
Să mă despart de-un Tată
Ce m-a răscumpărat.

*

George Cornici/4 Martie, 2013

Mi-am dorit

1l
Mi-am dorit
mereu,
o, Doamne,
ca Să-Ţi fiu plăcut doar
Ţie,
Da-n purtarea mea cu alţii,
încercam
să-mi plac şi mie.
Reuşeam să-i fac să spună
despre mine,
doar de bine,
Stăpânind pios
smerenia,
nici măcar n-aveam ruşine.
*
Anii ce s-au dus degeaba, au contat doar la-nsumare
Căci hambarele în care, pus-am eu fân, trestie, paie
Focul le-a făcut cenuşă, dintr-o singură văpaie.
Vântul risipind în urmă, ce-ar fi fost ca amintire.
*
Stau acum la rând să cumpăr, şi s-adun cât încă pot,
Aur curăţit de Domnul printr-o ardere de tot.
Mă silesc să merg nainte, timpul chiar de-i pe sfârşit
Tot încerc să-l umplu zilnic, cu un zel neobosit.
*
Şi când termina-voi cursa, cu privirea către El
Ce m-aşteaptă la lizieră, undeva pe lângă Cer,
Mă voi copleşi în mine, de uimire că-i aşa,
Sunt cu Domnul eu de-acuma,
Nimeni, asta nu va mai schimba…
V. Florea

Vai de mine!!!

Isaia 6:5-7

„Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ai spus vreodată: „Vai de mine, sunt pierdută!”? Sau: „Vai de mine, sunt cu buze necurate!”?

Ai spus vreodată: „Vai de închinarea mea!”? sau „Vai de încrederea mea (în om în loc de încrederea mea în Dumnezeu)!”?

Ai spus de multe ori: „Vai de …alţii!”?

Ce spui tu în prezenţa Domnului? Poţi să păstrezi tăcerea?

Când ţi S-a descoperit ţie Domnul într-un fel pe care nu poţi să-l uiţi niciodată? Ai o zi specifică sau un an (proces lung) în amintire? Cum ţi S-a descoperit? Ai văzut tu sfinţenia Lui?

Să vedem sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă să vedem că Dumnezeu este total diferit decât noi.

Când vedem sfinţenia lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatul.

Cum stau eu în prezenţa Dumnezeului celui Sfânt?

Când Isaia a stat în prezenţa Domnului a văzut păcatul lui şi păcatul poporului. Felul cum vorbim în prezenţa Domnului arată inima noastră (din prisosul inimii vorbeşte gura).

Ce spui cu gura ta? Cum sunt buzele tale? Fierbinţi? Arde vorba ta? Taie vorba ta pe alţii? Care crezi că este relaţia dintre inimă şi gură? Ce spun vorbele tale despre inima ta? Cuvintele sunt oglinda inimii.

Doamne, curăţeşte-mi inima şi vorbirea! Ajută-mă să mă lupt pentru sfinţenie!

Isaia nu a cerut iertare şi totuşi Domnul i-a dat iertare. Dumnezeu în harul Lui are iniţiativa (să ierte) şi vede inima recunoscătoare. Domnul este îndelung răbdător, bogat în bunătate, încet la mânie etc.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice

căci din ea ies izvoarele vieţii!

Biserica

Biserica părinţilor şi bunicilor

Ioan 2:17b

*

„Râvna

pentru

Casa

Ta

mănâncă.“

*

Care este amintirea ta (din copilărie) despre biserica părinţilor tăi?

Cu cât înaintez în vârstă îmi doresc tot mai mult părtăşia cu fraţii aşa cum mi-o amintesc din copilărie. Este o mare schimbare în toate bisericile noastre.

Iată care este amintirea pe care au avut-o cei din poporul Domnului care au ajuns robi în Babilon.

„Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm arfele. Căci acolo biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!“ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!“ Psalmul 137

Adu-ţi aminte de noi, Doamne, şi scapă-ne de vrăjmaşi ca să ne bucurăm în Casa Ta.

*

Doamne,

mă rog pentru biserica mea, ca Tu să ai ochii deschişi asupra ei zi şi noapte, să asculţi rugăciunile robilor Tăi. Binevoieşte şi ascultă-ne când strigăm către Tine şi ne iartă. Când străinul care nu este din poporul Tău va veni dintr-o ţară depărtată pentru Numele Tău, căci se va şti că Numele Tău este mare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în casa Ta, ascultă-l din ceruri, ca să se teamă de Tine şi poporul Tău să ştie că Numele Tău este chemat peste biserică.

Te rogi pentru biserica ta?

Roagă-te pentru biserica ta!

Respectă şi iubeşte biserica părinţilor şi bunicilor!

O poveste frumoasă

Acum vreo douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întreţin. Într-o noapte, când am ajuns la o comandă, la 2:30 AM, clădirea era în întuneric, cu excepţia unei singure lumini la o fereastră de la parter…
În asemenea circumstanţe, mulţi taximetrişti ar claxona o dată sau de două ori, ar aştepta un minut şi apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulţi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la uşă .
Deci, am mers şi-am bătut la uşă …
– “Doar un minut” răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă.
Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii.
După o pauză lungă, uşa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în faţa mea. Purta o rochie colorată şi o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea,ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Langă ea era o valiză mică, de nailon. Apartamentul arăta ca şi cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearşafuri.
Nu găseai nici un ceas pe pereţi, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colţ era un panou plin cu poze protejat de un suport de sticlă.
– “Ai putea să-mi duci bagajul până la maşină?” zise ea.
Am dus valiza la maşină şi apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braţ şi am mers încet spre maşină. A continuat să-mi mulţumească pentru amabilitate.
– “Nu e mare lucru” i-am zis eu. “Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aş vrea ca mama mea să fie tratată
– “Oh, eşti un băiat aşa de bun!” zise ea.
Când am intrat în maşină, mi-a dat o adresă, şi apoi m-a întrebat:
– “Ai putea sa conduci prin centrul oraşului?”
– “Nu este calea cea mai scurtă” am răspuns eu. – “Oh, nu conteză” spuse ea. “Nu mă grăbesc. Eu, acum, merg la azil…”
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
– “Nu mi-a mai rămas nimeni din familie…” a continuat ea. “Doctorul spune că nu mai am mult timp…”
În tăcere, am căutat ceasul de taxare şi l-am oprit.
– “Pe ce rută aţi vrea să merg?” Am întrebat.
Pentru următoarele două ore am condus prin oraş. Mi-a arătat clădirea unde odată ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea şi soţul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriţi. M-a dus în faţa unui magazin cu mobilă care, odată, fusese o sală de bal unde obişnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în faţa unor clădiri sau colţuri de stradă şi să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere. Cum s-a arătat la orizont prima rază de soare, mi-a spus dintr-odată:
– “Sunt obosită… Hai să mergem.”
Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-o dăduse. Era o clădire ieftină, o casă mică , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiţă… Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenţi şi concentraţi asupra fiecărei mişcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul şi am dus micuţa valiză până la uşă . Femeia fusese deja asezată într-un scaun cu rotile.
– “Cat îţi datorez?” a întrebat ea, în timp ce-şi căuta portmoneul..
– “Nimic” am zis eu.
– “Dar trebuie şi tu să te întreţii….”
– “Nu vă faceţi griji…sunt şi alţi pasageri” am răspuns eu…
Aproape fără să mă gândesc m-am aplecat şi am îmbrăţişat-o. Ea m-a strâns cu putere…
– “Ai facut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie” spuse ea. “Mulţumesc.”
I-am strâns mâna şi apoi am plecat în lumina dimineţii.
În spatele meu, o uşă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieţi…. Nu am mai luat alţi pasageri în tura aceea de lucru…
Am condus pierdut în gânduri… Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi…
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-şi termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aş fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată şi apoi să plec?…
Uitându-mă în urmă. Nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga mea viaţă…
Suntem tentaţi să credem că vieţile noastre se învârt în jurul unor momente măreţe. Dar adesea aceste momente măreţe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alţii ar considera ceva neînsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SĂ NU-ŞI AMINTEASCĂ EXACT CEEA CE AI FĂCUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR ÎNTOTDEAUNA ÎŞI VOR AMINTI CUM I-AI FĂCUT SĂ SE SIMTĂ!!!
Viaţa aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici putem de asemenea să dansăm.În fiecare dimineaţă când îmi deschid ochii, îmi spun : “Ziua de azi este o zi specială!”
Amintiţi-vă asta, prietenii mei : nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul show pe care îl jucăm.
Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!!!!!!!!
(un taximetrist anomin)