Isaia 58
Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,
ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea
şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”
Doamne, dacă Tu ai striga în gura mare şi ai vesti nelegiuirile şi păcatele mele, mi-ar fi ruşine. În multe zile Te întreb şi caut căile Tale ca şi cum aş fi înfăptuit neprihănirea, ca şi cum nu aş fi părăsit Legea Ta. Îţi cer hotărâri drepte, doresc să mă apropiu de Tine, dar am şi întrebări nebune. Uneori mă gândesc că Tu nu vezi, alteori mă gândesc că Tu nu ţii seama de ceea ce fac eu, şi mă las în voia pornirilor mele, asuprind pe cei din jurul meu. Mă cert şi nu postesc cum ceri Tu.
Doamne, nu vreau să-mi chinuiesc sufletul, nu vreau să mă plec ca un pipirig, nu vreau să mă culc pe sac şi cenuşă, ci caut postul plăcut Ţie.
Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă! Doamne, îndură-Te! Doamne, izbăveşte-mă de cel rău! Doamne, vindecă-mă!
Te rog iartă-mă şi ajută-mă să dezleg lanţurile răutăţii, să deznod legăturile robiei, să dau drumul celor asupriţi, să rup orice fel de jug, să-mi împart pâinea cu cel flămând, să aduc în casa mea pe nenorociţii fără adăpost, să acopăr cu haine pe cel gol şi să nu întorc spatele semenului meu, pentru că îmi doresc ca lumina să răsară în viaţa mea, vindecarea şi neprihănirea să vină peste mine. Îmi doresc prezenţa Ta în viaţa mea.
Te chem, Doamne, ca să îmi răspunzi. Am nevoie de ajutorul Tău, ca să îndepărtez jugul din viaţa mea, ameninţările, vorbele de ocară, gusturile mele, treburile mele şi flecăriile.
Mulţumesc că mă vei ierta, mă vei călăuzi neîncetat, îmi vei sătura sufletul, îmi vei da putere mădularelor mele, mă vei ridica din neputinţele mele, mă vei înviora, mă vei ridica din căderile mele, vei pune bucuria pe buzele mele şi voi primi o moştenire.
Tu mă vei elibera de mine însumi!
Inima mea caută prezenţa Ta!