Mi-am dorit

1l
Mi-am dorit
mereu,
o, Doamne,
ca Să-Ţi fiu plăcut doar
Ţie,
Da-n purtarea mea cu alţii,
încercam
să-mi plac şi mie.
Reuşeam să-i fac să spună
despre mine,
doar de bine,
Stăpânind pios
smerenia,
nici măcar n-aveam ruşine.
*
Anii ce s-au dus degeaba, au contat doar la-nsumare
Căci hambarele în care, pus-am eu fân, trestie, paie
Focul le-a făcut cenuşă, dintr-o singură văpaie.
Vântul risipind în urmă, ce-ar fi fost ca amintire.
*
Stau acum la rând să cumpăr, şi s-adun cât încă pot,
Aur curăţit de Domnul printr-o ardere de tot.
Mă silesc să merg nainte, timpul chiar de-i pe sfârşit
Tot încerc să-l umplu zilnic, cu un zel neobosit.
*
Şi când termina-voi cursa, cu privirea către El
Ce m-aşteaptă la lizieră, undeva pe lângă Cer,
Mă voi copleşi în mine, de uimire că-i aşa,
Sunt cu Domnul eu de-acuma,
Nimeni, asta nu va mai schimba…
V. Florea
Advertisement

Când vine ispita

*

Când vine ispita, şi drumul e greu,

Atunci când n-am pace în sufletul meu,

Alerg la Golgota! La cruce, plângând,

La mila lui Isus, la Mielul cel blând.

*

*

Mă-ntreb în tăcere, şi strig către Cer!…

Când vine necazul, nădejdile pier?

Şi fiinţa mea slabă, făcută din lut

In mâna Lui Sfântă ia nou început!

*

M-aşează pe roată şi-ncepe uşor

Să dea formă nouă la fragedul ol,

Apoi cu blândeţe, mă pune la loc

Şi-n marea-i Iubire, mă curăţă-n foc!

*

Şi focul mă arde! Dar jarul rămas

Aprinde într-una al rugilor ceas,

Şi Domnul mi-arată acum, şi mereu,

Că El e Olarul, iar lutul sunt…eu!

Victoriţa Florea

Arad  Sega