Limba iscusită

1 his voice*

Isaia 50:1-11

Isaia 50:4a

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat

o limbă iscusită,

ca să ştiu să înviorez

cu vorba.”

*

Cine are o limbă iscusită?

Cine înviorează cu vorba?

Sunt multe voci (la televizor, Internet, celular, prieteni şi străini) care strigă, ne intimidează, ne atrag atenţia, dar ajutorul promis este foarte puţin şi nu alină frământările din viaţă. Care este diferenţa între vocea lui Dumnezeu şi mulţimea de voci din jurul nostru?

Dumnezeu a mustrat încăpăţânarea poporului Israel. Ne spune şi nouă să ascultăm ca să primim mântuirea care aduce bucuria în viaţă.

Dumnezeu răspunde temerilor poporului Israel. Poporul se teme că Dumnezeu i-a abandonat, dar Dumnezeu spune că nu este nici o evidenţă, nici o carte de despărţire (divorţ). Dumnezeu îi aminteşte că nu a vândut poporul pentru bani pentru că El este Creatorul universului şi nu are nici o datorie.

Dumnezeu nu a găsit credinţă şi ascultare la popor. De ce nu se încredea poporul în Dumnezeu? Nu Şi-a dovedit Dumnezeu puterea de-a lungul istoriei? Nu i-a salvat din necaz tăria mâinii Lui? Au uitat ce s-a întâmplat la Marea Roşie? Au uitat de pedepsele (cele zece plăgi) aduse peste Egipt? De ce s-au îndoit de puterea şi ajutorul Domnului? S-a scurtat mâna Lui?

În comparaţie cu poporul, Robul Domnului aude, înţelege şi trăieşte adevărul lui Dumnezeu. El are o limbă iscusită şi învorează cu vorba.

În misiunea Lui pe pământ, Domnul Isus S-a supus Tatălui. Cuvintele Domnului Isus reflectă relaţia deosebită a Tatălui cu Fiul şi ne aminteşte că Fiul întotdeauna a făcut voia Tatălui. Domnul Isus este modelul nostru. Atunci când nimeni nu a ascultat, nici nu a auzit cuvântul Tatălui, El, Domnul Isus, a auzit şi a ascultat chiar cu preţul vieţii.

Ce reflectă cuvintele tale? Înviorează cuvintele tale? Este limba ta iscusită? Cum cauţi tu voia Tatălui? Care este preţul pe care tu îl plăteşti pentru ascultarea ta de Cristos?

Doamne, mă bucur să aud vocea Ta. Ea îmi dă siguranţă. Mă înviorează. Vreau s-o ascult în fiecare dimineaţă. Binecuvântează limba mea ca şi eu să aduc înviorare celor care aud cuvintele mele.

Doamne, inima mea alege ascultarea de Cristos!

Crucea

Ioan 12

*

Ioan 12:33

*

„Vorbind astfel

arăta

cu ce moarte

avea să moară.“

*

Domnul Isus a murit pe cruce.

Pentru necredincioşi crucea este un simbol al umilinţei, degradării, căderii.

Pentru Dumnezeu şi pentru creştini, crucea este „lucrul făcut până la capăt de Domnul Isus“. Nimic nu atrage aşa de mulţi oameni la Cristos ca şi crucea, unde mulţi scapă de povara păcatelor. (Mulţi oameni nu recunosc vinovăţia lor, deşi în conştiinţa lor ştiu că sunt vinovaţi — de aceea sunt atâtea boli pshihice). Pavel spune: ,,Nu vreau să ştiu nimic altceva între voi decât pe Cristos, şi pe El răstignit”, sau, ,,Noi predicăm pe Cristos cel răstignit… pentru că El este puterea lui Dumnezeu”.

Când Domnul Isus le-a vorbit despre „înălţare“, oamenii au fost într-o mare confuzie. Ce au auzit nu se potrivea cu cunoştinta şi credinţa lor despre Mesia.

Cum Îl cunoşti tu pe Mesia, şi ce crezi despre El? Se potriveşte ceea ce auzi de la alţii cu ceea ce scrie în Scripturi?

Doamne, vreau să cred în Tine, să cred tot ce scrie în Scripturi, să nu-mi fie frică de nimeni, de nici o autoritate sau conducere omenească care este împotriva Ta, şi să iubesc mai mult slava Ta decât slava oamenilor. Mulţumesc că ai venit ca o lumină, ca să mă scoţi din întuneric şi să mă ajuţi să văd unde merg. Vreau să păzesc cuvintele Tale ca să nu cad sub judecată.

Tată, Te rog ajută-mă să am ochii deschişi şi inima curată. Păzeşte-mă de necredinţă, căci Tu eşti Sprijinitorul vieţii mele.

Domnul este Sprijinitorul tău!

Să nu te temi de nimic!

 

Tu poartă Crucea cu demnitate!!!