Voi vesti îndurările Tale

11 pray*

Isaia 63:7-64:12

Isaia 63:7a „Voi vesti îndurările Domnului.”

*

Doamne, dorinţa inimii mele este să vestesc îndurările Tale, faptele Tale minunate, tot ceea ce Tu ai făcut. Voi spune bunătatea Ta faţă de mine, căci mi-ai făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Tale. Vreau să-Ţi fiu credincioasă, căci Tu eşti credincios faţă de mine. Tu eşti Mântuitorul meu. În necazurile mele nu m-ai lăsat fără ajutor. Tu m-ai sprijinit şi m-ai purtat din biruinţă în biruinţă. Voi fi ascultătoare pentru că nu vreau să întristez Duhul Tău cel Sfânt cu care m-ai pecetluit. Învaţă-mă cum să nu întristez pe Duhul Sfânt prin purtarea mea. Vreau să mă înnoiesc în duhul minţii mele şi să mă îmbrac în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, căutând curăţia de inimă şi iubirea aproapelui. Vreau să veghez asupra gurii mele, ca nici un cuvânt stricat să nu-mi iasă din gură, ci mai degrabă unul bun, pentru zidire, ca să dea har celor ce-l aud. Voi căuta bunătatea faţă de alţii, mila şi iertarea.Tu mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti cu braţul Tău slăvit. Tu mă ajuţi ca să nu mă poticnesc. Îţi mulţumesc pentru odihna pe care mi-o dă Duhul Tău Sfânt. Tu priveşti la mine şi mă vezi din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită. Tu-mi descoperi puterea Ta. Tu îmi arăţi îndurările Tale faţă de mine. Tu eşti Tatăl meu care mă cunoaşte. Din veşnicie Te numeşti Mântuitorul meu.

Nu mă lăsa să mă rătăcesc de la căile Tale. Nu mă lăsa să-mi împietresc inima ca să nu mă tem de Tine. Întoarce-Te, din dragoste pentru mine, şi stăpâneşte Tu peste mine.

Păzeşte-mă de vrăjmaşi şi dă-mi bucuria de a fi în locaşul Tău cel Sfânt împreună cu poporul Tău ales. Cârmuieşte-mă, Tu, căci chem Numele Tău.

Doamne, nimeni nu este ca Tine. Nu s-au pomenit, şi nu s-au văzut vreodată asemenea lucruri pentru cei ce se încred în Tine. Tu ne ajuţi să împlinim dreptatea, să umblăm în căile Tale, să ne aducem aminte de Tine şi de lucrările Tale.

Nu-Ţi ascunde faţa de mine când păcătuiesc, ci iartă-mă în bunătatea Ta. Nu mă lăsa să pier din cauza nelegiuirilor mele, căci Tu eşti Tatăl meu care m-ai întocmit. Cred că sunt lucrarea mâinilor Tale. Nu te mânia pe mine, ci ajută-mă să mă întorc la casa Ta unde se cântă cântări de laudă. Nu lăsa întristarea în inima mea, ci umple-mă cu bucuria mântuirii Tale.

 Doamne, ascultă rugăciunea mea făcută din toată inima!

.

Adevărata rugăciune

jcAdevărata rugăciune

Iacov 5:14b

*

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui

neprihănit!”

*

Adevărata rugăciune vine din dorinţa inimii, şi nu din imaginaţia minţii. Ea exprimă simţirea inimii, deci se naşte dintr-o adâncă năzuinţă lăuntrică. Din acest motiv, în Vechiul Testament rugăciunea era oferită lui Dumnezeu sub forma tămâiei. Toată tămâia Vechiului Testament provenea de la arbori. După ce coaja era tăiată, pe trunchiul arborelui se prelingea încet un fel de răşină din care se confecţiona tămâia. De aici învăţăm că rugăciunea nu înseamnă a aduce ceva ce ai la îndemână, ci a aduce ceva extras din cea mai adâncă parte a inimii noastre. Se poate compara cu ceea ce se prelinge din răni.  Astfel de rugăciuni sunt foarte diferite de cele aduse fără efort, pe care mulţi le oferă, rugăciuni bune de ascultat, dar foarte sărace în conţinut.

Să ţinem minte bine că rugăciunile noastre sunt rostite pentru ca Dumnezeu să le audă, şi nu pentru a fi plăcute urechilor celor ce le ascultă.

Noi ne rugăm potrivit capacităţii noastre de a ne măsura povara, nevoia. Dacă nu simţim nici o nevoie, rugăciunea noastră nu este reală. Cu cât nevoia este mai concretă, cu atât rugăciunea este mai sigură. În faţa unei nevoi adevărate nu ne putem permite să fim indiferenţi.

Psalms 141:2, ne spune: ,,Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!”

Doamne, ajută-ne să ne rugăm din adâncul inimii!