Adevărata rugăciune

jcAdevărata rugăciune

Iacov 5:14b

*

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui

neprihănit!”

*

Adevărata rugăciune vine din dorinţa inimii, şi nu din imaginaţia minţii. Ea exprimă simţirea inimii, deci se naşte dintr-o adâncă năzuinţă lăuntrică. Din acest motiv, în Vechiul Testament rugăciunea era oferită lui Dumnezeu sub forma tămâiei. Toată tămâia Vechiului Testament provenea de la arbori. După ce coaja era tăiată, pe trunchiul arborelui se prelingea încet un fel de răşină din care se confecţiona tămâia. De aici învăţăm că rugăciunea nu înseamnă a aduce ceva ce ai la îndemână, ci a aduce ceva extras din cea mai adâncă parte a inimii noastre. Se poate compara cu ceea ce se prelinge din răni.  Astfel de rugăciuni sunt foarte diferite de cele aduse fără efort, pe care mulţi le oferă, rugăciuni bune de ascultat, dar foarte sărace în conţinut.

Să ţinem minte bine că rugăciunile noastre sunt rostite pentru ca Dumnezeu să le audă, şi nu pentru a fi plăcute urechilor celor ce le ascultă.

Noi ne rugăm potrivit capacităţii noastre de a ne măsura povara, nevoia. Dacă nu simţim nici o nevoie, rugăciunea noastră nu este reală. Cu cât nevoia este mai concretă, cu atât rugăciunea este mai sigură. În faţa unei nevoi adevărate nu ne putem permite să fim indiferenţi.

Psalms 141:2, ne spune: ,,Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!”

Doamne, ajută-ne să ne rugăm din adâncul inimii!

Veniţi

Isaia 1:10-18

*

Isaia 1:18a

„Veniţi totuşi

să ne judecăm,

zice Domnul.”

*

 

Care sunt cerinţele lui Dumnezeu de la mine?

Oare spune Domnul despre mine ce a spus despre poporul Israel?

1:11 „Ce-mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?”

1:12 „Cine vă cere astfel de lucruri?”

1:13 „Nu mai aduceţi…mi-e scârbă…nu vreau nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”

1:14 „Urăsc…mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”

1:15 „Oricât v-aţi ruga, nu ascult.”

 

Cum ţi-ar fi inima dacă Domnul ţi-ar spune aceste lucruri?

Păcatul este întoarcerea spatelui către Dumnezeu şi trăirea după dorinţa omului.

 

Ai întors tu spatele lui Dumnezeu? Cum? Care sunt domeniile din viaţa ta unde ai fost rebelă? Poate ai un spirit critic, aduci multă nemulţumire în jurul tău. Poate bârfa este în gura ta, distrugi reputaţia, bunul nume al altora. Poate iei în deşert Numele Domnului prin nerăbdarea ta etc.

Ce vei face tu? Vei striga la Domnul după ajutor? Vei asculta Cuvântul? Vei recunoaşte păcatul tău? Vei renunţa la el? Ce vei alege: rebeliunea (răzvrătirea) sau pocăinţa?

Domnul este bun şi are compasiune pentru mine şi pentru tine. Ne iartă. De ce nu aş avea şi eu compasiune pentru cei ce mi-au greşit? Când iertăm pe alţii suntem liberi.

Noi ca şi poporul Domnului suntem un popor ales prin har. Nu tot poporul (întregul) va fi salvat ci numai o rămăşiţă (o parte din întreg), cei care aleg să nu se asemene cu Sodoma şi Gomora, cei care nu merg pe drumul care duce la distrugere. Suntem în pericol când activităţile sunt (devin) mai importante decât scopul. Dacă nu suntem curaţi, El nu ne ascultă.

 

Doamne, dă-mi harul să-mi văd inima şi să mă schimb!