De ce merg la biserică??? ( 8 )

DE CE MERG LA BISERICA??

Ce fac EU personal,

in dreptul meu,

pentru a atinge scopul pentru care merg la Biserica, la intalnirea cu fratii mei si impreuna cu ei la intalnirea cu

Divinitatea???

*

 Intrebarea desi este pusa “sonor” ar trebui sa ne provoace la o analiza proprie!!!!

Iată ce spunea cineva:

 

,,Pt. mine curtea este f. importanta. Eu chiar ii indemn pe frati sa nu se grabeasca dupa terminarea serviciului. In cateva minute poti realiza mult. Asta nu inlocuieste partasia din biserica sau grupuri mici ci doar o completaeaza!

La biserica mea se mai ramanea mult in curte. Eram unul dintre ultimii care pleca.

Dar mai presus de toate conteaza inima cu care vii. Daca inima ii buna este OK in interior si afara sau acasa. Am citit de curand o carte: “Alege sa ierti” O carte “a la Wurbrand” Merita citita!!!

Primul capitol se ocupa de “RANITI” Cu parere de rau dar sunt f. multi printre noi. Nu are importanta unde vor fi tratati dar trebuie sa ne ocupam de ei. Partasia frateasca are si acest scop sa fim tratati, vindecati. Cuvantul din Iacov 5:16 nu are in vedere numai vindecarea trupeasca ci (dupa parerea mea mai intai) cea sufleteasca.

In concluzie: la o “curte” se poate aplica ceva tratament! Dupa experienta mea ranitii pleaca primii de la Biserica, nu raman la curte. (cu mici exceptii)

Domnul sa ne dea har sa fim printre cei ce acordam tratament…”

 

Iată ce spune cineva:

,,La prima intrebare nu am raspuns, dupa cum ati observat. La aceasta intrebare, mai importanata ca si prima, voi incerca sa raspund.

Desi sunt pastor simt ca nu fac ceea ce ar trebui sa fac. Faptul ca predic, mai vizitez cate o familie nu-i suficient…

Mai meditez la problema…”

 

De ce merg la biserică? ( 5 )

DE CE MERG LA BISERICA??

 *

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spune cineva:

,,Ce este părtășia? DEX98 explică termenul de „părtaș” după cum urmează:

 

PĂRTÁȘ, -Ă, 

 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant;

2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire.

3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană

 

A avea părtășie înseamnă deci a beneficia împreună cu alții de un bun spiritual (sau material). Într-un sens poate exista un gen de „părtășie” și între oameni care nu sunt credincioși, dar aceasta nu este părtășia creștină. Aici trebuie să fim de acord cu cei care vor spune că părtășia nu trebuie definită lingvistic sau după părerile și sentimentele noastre, ci după Scriptură. Ce zice Biblia despre părtășie? În mod deosebit Epistola 1 Ioan tratează acest subiect.

 

1 Ioan 1:3 spune „ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” De aici înțeleg că părtășia este comuniunea sau legătura spirituală dintre credincios și Dumnezeu dar și dintre credincios și frații de credință care îi împărtășesc acea comuniune cu Dumnezeu.

 

Aceeași Epistolă 1 Ioan repetă în mai multe rânduri cele trei elemente ale părtășiei creștine: ADEVĂRUL, CURĂȚIA și DRAGOSTEA. A avea părtășie creștină înseamnă a avea în comun cu alții adevărul revelat de Dumnezeu (în lipsa acestuia părtășia nu există); înseamnă a trăi în curăție (1 Ioan 1:7 „dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii”); și în același timp de a ne iubi unii pe alții.

 

Relaționarea prietenoasă și caldă poate fi părtășie creștină doar în măsura în care se bazează pe adevăr, este curată și manifestată în dragoste. Altfel devine doar atitudine afectivă, interesată și prietenoasă. Însă părtășia creștină este realizată în întâlnirea Bisericii în jurul adevărului Scripturii și a rugăciunii. Așadar, când ne strângem la închinare ca și comunitate răscumpărată noi AVEM părtășie întrucât ne închinăm împreună singurului Dumnezeu, cântăm aceeași cântare, ne unim la rugăciunea fiecăruia din noi, și ascultăm expunerea aceluiași adevăr. Având în comun toate aceste lucruri avem părtășie. Bineînțeles că la nivel personal fiecare din noi trebuie să caute și întărirea relațiilor, cunoașterea cu frații și simțirea împreună cu ei.

 

 

De ce merg cu Biserica la locul de închinare? Trei motive majore, care cuprind alte câteva implicații.

1) Pentru a mă închina lui Dumnezeu și a-i aduce glorie împreună cu Biserica Domnului („A Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor.”)

2) Pentru a fi zidit sufletește

3) Pentru a fi motivat să trăiesc și să transmit Evanghelia

 

O Biserică locală care se adună pentru părtășie aduce glorie lui Dumnezeu prin închinare, se zidește sufletește și predică Evanghelia.”

Mărturisirea păcatelor

1 Ioan 1

1 Ioan 1:9

,,Dacă ne mărturisim păcatele,

El este

credincios şi drept

ca să ne ierte păcatele

şi să ne curăţească de orice nelegiuire.“

 *

Trebuie să ne recunoaştem păcatul fie că este vorba de greşeli neintenţionate, alunecări sau neglijenţe, fie că este vorba de călcări de lege intenţionate şi chiar premeditate.

Jertfa Domnului Isus Cristos, sângele lui Cristos, este singura cale de refacere a sănătăţii spirituale şi singura rezolvare a relaţiilor rupte. Părtăşia cu ceilalţi trebuie refăcută.

Unele păcate trebuie mărturisite numai Domnului, deoarece ar fi dăunător să le ştie alţii. Părtăşia cu alţi oameni nu trebuie distrusă prin prezentarea în public a anumitor păcate, întrucât în biserică sunt oameni cu măsuri diefrite de maturitate. Poate că unii nu înţeleg ce se întâmplă, şi poate că alţii abia aşteaptă să bârfească. Înţelepciunea trebuie să te călăuzească ce să spui, şi ce să nu spui.

Când păcatele sunt grave, trebuie să ceri ajutor de la oamenii duhovniceşti, oameni puşi de o parte, oameni de încredere, chemaţi de Domnul, oameni ai rugăciunii, care se pot ruga pentru cazuri grele.

Mărturisirea este mult mai mult decât vorbire cu sinceritate. Mărturisirea vine dintr-o convingere a Duhului Sfânt, în urma unei relaţii profunde cu Domnul.

Este nevoie de mărturisirea păcatelor şi de o curăţire ca să mergem mai departe pe calea credinţei. Nu există viaţă spirituală fără mărturisirea păcatelor; există numai robie.

Domnul să-ţi asculte rugăciunile de mărturisire

pentru tine sau pentru alţii!

Cine te ajută să recunoşti învăţătura falsă?

2 Ioan 1

 

2 Ioan 1:7a  

,,Căci în lume

s-au răspândit

mulţi amăgitori.”

 

Învăţătorii falşi vin şi în biserică şi pretend că au adevărata cunoştinţă despre Dumnezeu. Unii spun că au ajuns perfecţi şi nu mai pot păcătui.

Creştinii trebuie să ţintească spre desăvârşire şi sfinţenie dar încă nu sunt oameni perfecţi. Cristos este îndreptăţirea lor. Numai Dumnezeu este perfect şi sfânt.

Umblarea cu Dumnezeu este umblarea în calităţile pe care numai El le are.

Perfecţiunea este o iluzie dar părtăşia cu Cristos este o realitate.

Noi suntem păcătoşi iertaţi şi felul nostru de viaţă dovedeşte credinţa noastră pe care o avem. Noi căutăm dragostea în relaţii şi ascultarea de Dumnezeu.

Adevăraţii creştini sesizează falsul şi se ţin de învăţătura apostolilor.

Prin ungerea Duhului Sfânt creştinul poate să deosebească adevărul de fals. Ungerea este lucrarea Duhului Sfânt prin care ne dă discernământ spiritual să recunoaştem şi să acceptăm lucrurile lui Dumnezeu.

Doamne, vreau să rămân în învăţătura lui Cristos şi să primesc în casa mea pe cei ce se ţin de învăţătura lui Cristos.

Mă bucur să ştiu că umbli în adevăr!

 

Tu ai primit ungerea Duhului Sfânt!