Casa Mea

I-am-so-blessed

*

Isaia 56

Isaia 56:7b „Casa Mea se va numi

o casă de rugăciune

pentru toate popoarele.”

*

Mântuirea şi neprihănirea lui Dumnezeu sunt aproape să se arate. Domnul este aproape. Aşteptăm revenirea Lui. Poporul Domnului trebuie să trăiască cu speranţă şi încredere în ceea ce va veni. Dumnezeu va împlini cu credincioşie toate promisiunile Lui. Chiar dacă trecem prin greutăţi, ştim că Dumnezeu este cu noi. Ne mărturisim păcatele şi ne încredem în Dumnezeu. Căutăm să menţinem o judecată dreaptă, căutăm ce este curat şi drept, ca să fim binecuvântaţi. Atenţia noastră este la căutarea prezenţei lui Dumnezeu. Ne schimbăm gândirea şi dorinţele după voia Lui.

Cum aştepţi tu revenirea Domnului Isus? Cum păzeşti ce este drept? Cum faci ceea ce este bine?

Eşti statornică? Cum îţi stăpâneşti mâna ca să nu faci ce este rău?

Când poporul Domnului a intrat în Canaan a fost instruit ca să se separe de alte popoare pentru ca să se păstreze Cuvântul adevărului, curat. Popoarele din jur erau idolatre. Dumnezeu nu acceptă decât o jertfă perfectă. Pentru străini era interzisă participarea la închinarea din templu. Cei dinafara graniţelor stabilite, erau fără speranţă. Prin Isaia, Dumnezeu deschide o uşă spre toate popoarele.

Mântuirea este o uşă deschisă pentru fiecare individ de pe pământ.

Restaurarea completă se referă la actul prin care cei ce mai înainte au fost excluşi, dar acum primesc dreptul şi binecuvântarea de a fi copii ai Domnului. Pe de altă parte, cei ce au crezut că sunt aleşii legământului, trebuie să-şi amintească ce cere Dumnezeu: „Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7b şi Marcu 11:17). Domnul Isus îi mustră pe Israeliţi pentru că au făcut din Casa Domnului o piaţă.

Casa Domnului trebuie să fie o casă de rugăciune.

Ce este Casa Domnului pentru tine? Te simţi exclusă din Casa Domnului (anumite relaţii)?

Ai crescut înafara Casei Domnului? Ai anumite experienţe negative cu privire la Casa Domnului?

Ascultă intenţia lui Dumnezeu: „Îi voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune…jertfele lor vor fi primite” (Isaia 56:7). Prezenţa Domnului aduce bucurie în comunitatea celor credincioşi. El ne invită la bucuria de a bea din apa vieţii ca să fim împlinite, mulţumite.

 

Inima mea iubeşte Casa de rugăciune!

 

Totul este sub controlul Lui

14aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare

a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 

Lumea în care trăim este într-o schimbare rapidă. Internetul, televizorul, ziarele şi magazinele ne spun acest lucru. Piaţa financiară este în necaz, ne îngrijorează teroriştii, căsătoriile sunt în crize, locurile de muncă tot mai puţine. Ne întrebăm unde este Dumnezeu, şi ce face.

Dumnezeu ţine totul sub controlul Lui. El îşi împlineşte scopul cu fiecare individ şi cu fiecare naţiune. El nu este pasiv. Este implicat într-un mod activ în viaţa mea.

Chiar dacă sunt judecată pentru păcatul meu, ştiu că Dumnezeu este drept.

Judecata lui Dumnezeu aduce consecinţe pentru păcatului meu. Păcatul este pedepsit.

Judecata lui Dumnezeu este întotdeauna spre restaurarea mea. El nu este răzbunător, nici rău. Mă disciplinează în dragoste, ca să mă întorc la El. Dumnezeu nu mă distruge prin pedeapsă pentru că mă încred în El pentru protecţia Lui. El îmi oferă ajutorul Lui, şi vreau să-l accept. Îmi cer iertare pentru mândria şi aroganţa mea care mi-au adus căderea.

Dumnezeu urăşte mândria. Mândria este un păcat grav.

Nu vreau ca mândria mea să încurce planul Domnului în viaţa mea. Aleg să depind de Domnul, nu de ceea ce ştiu eu. Aleg să mă încred în Domnul. Aleg să mă întorc la El ori de câte ori cad. El este tot ce am nevoie. În El singur îmi găsesc siguranţa.

Dumnezeu nu mă va dezamăgi niciodată. Promisiunile Lui sunt da şi amin.

Doamne, ajută-mă să nu mă bazez pe bani, pe prieteni, pe familia mea, pe soţul meu, pe profesia mea, ci numai pe Tine, căci toate celelalte pot cădea, dar Tu rămâi veşnic.

Păzeşte de asemenea pe roaba Ta de mândrie ca să nu stăpânească peste mine. Descoperă-mi dacă se furişează în inima mea şi fă-mă vegheatoare. Aminteşte-mi mereu de umilinţă.

Doamne, dă-mi o inimă veghetoare!

Eu privesc liniştit

10aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit

din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului”.”

 *

Care este scopul lui Dumnezeu? De ce ne vorbeşte?

Oamenii de afaceri, părinţii, artiştii, soldaţii şi toate popoarele din timpul lui Isaia, toţi aceştia au fost conştienţi că lumea lor este o lume instabilă. Oare se gândeau ei la Dumnezeu? Oare se gândeau ei că ţara lor va fi condusă de o putere străină, de o ţară străină? Oare se îngrijorau de creşterea taxelor şi impozitelor? Era oare Dumnezeu prezent în cadrul acestor naţiuni? Cunoştea El viaţa de fiecare zi a fiecărui individ din aceste naţiuni? Va fi oare dreptate pentru cei ce suferă sub apăsarea omului? Va veni Mesia cel promis de Isaia?

Oamenii caută soluţii la problemele vieţii. Din nefericire, mulţi dintre ei caută greşit ca prin alianţe omeneşti să rezolve probleme care nu au rezolvare umană. Dumnezeu priveşte liniştit din locuinţa Lui şi Îşi desfăşoară planurile Lui cu fiecare naţiune.

Te-ai gândit vreodată cum te vede Dumnezeu când priveşte liniştit din locuinţa Lui?

Isaia a fost rudenie cu împăratul. A avut acces la palat. A fost chiar unul dintre sfătuitorii împăratului. Nici un împărat din vremea lui nu a avut un sfătuitor mai bun, pentru că Isaia i-a făcut de cunoscut scopul şi viziunea lui Dumnezeu pentru popor. Dar împăratul n-a ascultat.

Cine sunt sfătuitorii tăi? Ce te sfătuiesc ei? Au ei o viziune de la Dumnezeu pentru tine?

Ce fel de sfătuitor eşti tu? Vorbeşti de la tine sau îţi dă Domnul viziune?

Dacă primeşti un sfat bun, îl asculţi?

Doamne, pune sfaturile Tale în inima mea!

Ascultaţi Cuvântul!

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

*

 

La Domnul este salvarea!

Prosperitatea are şi ea un sfârşit. Poporul Israel continua să se închine, dar nu şi cu inima. Când inima lipseşte în închinare, începe decăderea morală. Istoria a dovedit că un individ sau o naţiune ajunge la momente tragice. Societatea vorbeşte (acum ca şi atunci) despre prosperitate, bogăţie şi arată multă superficialitate în lucrurile spirituale.

Profeţii nu au fost de acord cu „alianţele poporului cu unii dintre vecinii mai puternici”, pentru că ei credeau că puterea este a lui Dumnezeu şi El hotărăşte destinul unei naţiuni.

Când accepţi ca aliat un străin, trebuie să accepţi şi dumnezeii lui. Supunerea este un alt lucru pe care aliaţii pot să-l ceară, şi asta poate implica alte lupte cu care tu nu ai fi de acord.

 

Cât timp dai pentru căutarea prosperităţii?

Ce înseamnă pentru tine să te închini şi cu inima şi cu mintea şi cu trupul?

Te duci cu cei mulţi sau eşti preocupată de lucrurile spirituale?

Cine sunt aliaţii pe care te bazezi? De unde ai putere?

Ai ajuns în bătălii pe care nu le poţi duce?

 

Doamne, ajută-mă să văd când paşii mei o iau în direcţie greşită. Dezlipeşte-mi inima de bogăţie şi lăcomie. Schimbă-mi inima după inima Ta. Pune în mine valorile Tale. Caut supunerea faţă de Tine ca să nu mă lupt degeaba în viaţă.

 

Doamne, schimbă-mi inima după voia Ta!