Domnul te va călăuzi

isaiah58-11*

Isaia 58

Isaia 58:11a „Domnul te va călăuzi neîncetat.”

*

Cum te bucuri la biserică? Te bucuri cu inima, mintea şi sufletul sau numai cu trupul? Recunoşti sfinţenia lui Dumnezeu, Îl onorezi şi vorbeşti Cuvântul Lui? Te întorci tu de la păcatele tale? Eşti ocupată de agenda ta?

Te preocupă lucrurile Domnului?

La ce te gândeşti în biserică? Unde îţi zboară mintea?

Ai tu o zi specială, întreagă, devotată Domnului?

Încerci tu să recuperezi în ziua Domnului din lucrurile rămase nefăcute în timpul săptămânii?

Este ziua Domnului o întâlnire cu Dumnezeul tău? Îl iubeşti aşa de mult pe Domnul încât preţuieşti întâlnirea cu El?

Ce vei schimba în viaţa ta ca să dovedeşti că Îl iubeşti pe El?

Ce vei face în următoarea duminică (sâmbătă), ca să ajungi să te închini cu toată inima fără nici o pretenţie?

Devoţiunea dintr-o inimă întreagă pentru Dumnezeu schimbă purtarea faţă de alţii.

Cine iubeşte pe Domnul cu adevărat este bun şi are grijă de alţii.

Domnul va călăuzi neîncetat pe cei ce Îl ascultă şi Îl urmează.

Reflectează viaţa ta faptul că umbli pe căile Domnului?

Cine se uită la tine, vede devoţiunea ta faţă de Domnul?

Cauţi să arăţi altora că eşti devotată Domnului? Cum?

Care este reacţia ta normală faţă de cei în nevoi? Te uiţi la ei cu ochiul omului sau cu ochiul Domnului? Ţi se întâmplă să-i spui: Mă voi ruga pentru tine, cândva, dacă nu voi uita?!?

Ce faci când cineva îţi cere ajutor financiar?

Ce faci când cineva îţi cere de mâncare sau adăpost?

Dai tu din bunurile tale într-un mod regulat celor în nevoi, sau numai o dată pe an?

Cum ai putea ajuta pe cineva în nevoie în această săptămână?

Doamne, numai Tu mă poţi călăuzi pe calea cea dreaptă. Numai Tu mă poţi ajuta să fac voia Ta. Numai Tu poţi schimba inima mea ca să fie devotată Ţie. Îţi mulţumesc pentru dragostea şi bunătatea Ta faţă de mine.

 

Doamne, dă-mi o inimă sensibilă faţă de nevoile celor pe care Tu i-ai pus în viaţa mea!

Doamne, călăuzeşte-mă în tot adevărul Tău!

Advertisement

Sărbători fericite!

Christmas 3Stim din Sfintele Scripturi că Dumnezeu a dat omului sărbători pentru a-l ajuta să nu uite de Cel prin care viața este posibilă. Cu alte cuvinte, sărbătorile sunt ale Domnului nu ale omului, dar El ne invită să petrecem sărbătoarea alături de Sine pentru a ne bucura cu adevărat.

De aceea, dincolo de micile bucurii prilejuite de unele cadouri, de întîlnirea cu cei dragi, de o mâncare mai bună sau zile de odihnă, haideți să ne apropiem de Domnul cu smerenie, dăruindu-ne Lui în întregime.

Să aveți parte de Sărbători fericite.

Ce poţi spune despre sărbătoarea ta? Vezi ceea ce e frumos? Este bucurie în inima ta? Cu cine împărtăşeşti frumuseţea şi bucuria? Cine se bucură de bunătatea ta?

Frumuseţea este in ochiul celui ce vede,

bucuria in inima celui care simte,

iar impărtăşirea frumuseţii şi bucuriei ţine de

bunătatea celui care o face.

Mulţumesc pentru bunătatea ta.

De ce merg la biserică??? ( 8 )

DE CE MERG LA BISERICA??

Ce fac EU personal,

in dreptul meu,

pentru a atinge scopul pentru care merg la Biserica, la intalnirea cu fratii mei si impreuna cu ei la intalnirea cu

Divinitatea???

*

 Intrebarea desi este pusa “sonor” ar trebui sa ne provoace la o analiza proprie!!!!

Iată ce spunea cineva:

 

,,Pt. mine curtea este f. importanta. Eu chiar ii indemn pe frati sa nu se grabeasca dupa terminarea serviciului. In cateva minute poti realiza mult. Asta nu inlocuieste partasia din biserica sau grupuri mici ci doar o completaeaza!

La biserica mea se mai ramanea mult in curte. Eram unul dintre ultimii care pleca.

Dar mai presus de toate conteaza inima cu care vii. Daca inima ii buna este OK in interior si afara sau acasa. Am citit de curand o carte: “Alege sa ierti” O carte “a la Wurbrand” Merita citita!!!

Primul capitol se ocupa de “RANITI” Cu parere de rau dar sunt f. multi printre noi. Nu are importanta unde vor fi tratati dar trebuie sa ne ocupam de ei. Partasia frateasca are si acest scop sa fim tratati, vindecati. Cuvantul din Iacov 5:16 nu are in vedere numai vindecarea trupeasca ci (dupa parerea mea mai intai) cea sufleteasca.

In concluzie: la o “curte” se poate aplica ceva tratament! Dupa experienta mea ranitii pleaca primii de la Biserica, nu raman la curte. (cu mici exceptii)

Domnul sa ne dea har sa fim printre cei ce acordam tratament…”

 

Iată ce spune cineva:

,,La prima intrebare nu am raspuns, dupa cum ati observat. La aceasta intrebare, mai importanata ca si prima, voi incerca sa raspund.

Desi sunt pastor simt ca nu fac ceea ce ar trebui sa fac. Faptul ca predic, mai vizitez cate o familie nu-i suficient…

Mai meditez la problema…”