,,Dacă aș fi știut că este așa de minunat să fii bunică, aș fi fost bunică prima dată” asa este o zicală americană, dar acum această zicală a ajuns și zicala mea.
In anul 2011, octombrie 7, fiica noastră a născut un băietel, primul nostru nepoțel, pe care l-am așteptat cu multa bucurie. Nu pot să ma exprim cît de minuntă este această experiență de a deveni bunică.
Este un timp frumos cînd afli că fiica ta va deveni și ea mămică. A fost interesant cum m-a anunțat Patricia că voi deveni bunică; ne-a invitat la restaurant pe mine și pe Liviu (soțul meu) de ziua mea de naștere. Am observat că Patricia a avut în mînă doua pungi cu cadouri; ne-am așezat la masă, ne-a dat pungile și ne-a spus să le deschidem împreună, eu și Liviu, viitorul bunic. În pungi au fost cîteva lucruri de bebeluși şi atunci am realizat că voi deveni bunica. Emoțiile au fost foarte mari, mi-au dat lacrimi de bucurie, și am dorit să le spun la toți din restaurant că voi fi bunică.
L-am primit cu mare bucurie pe micuțul Ezekiel, Jonathan, care ne-a adus atîtea zîmbete pe obrajii noștri.
Avem bucuria să-l avem în grija noastră în fiecare zi. Ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem ca și bunici de a înălța rugăciuni pentru el, de a-l educa în așa fel încît el să-L vadă pe Dumnezeu, Tatăl ceresc, în viețile noastre. ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6).
L-am învățat încă de mic să se roage inainte de masa, și el deja știe cînd se pune pe scaun pune mînuțele împreună, si spune ,,Amin” adică, haideți să ne rugăm, (are 17 luni). Ce pot eu învăța de la acest copilaș? Într-o zi s-a așezat culcat pe sofa, s-a uitat la mine, și a spus: AMIN, adica eu trebuia să mă rog. M-am rugat și apoi am spus Amin. El s-a uitat la mine și a spus, mai, ok. M-am rugat din nou si din nou am spus Amin. Din nou s-a uitat la mine și a spus: mai, Amin. Deci el a vrut ca eu să mă rog mai mult. Așa că eu trebuie să mă rog la timp și ne la timp, neîncetat.
Ce înveți tu pe copilași și ce te învață ei pe tine?
Stim din Sfintele Scripturi că Dumnezeu a dat omului sărbători pentru a-l ajuta să nu uite de Cel prin care viața este posibilă. Cu alte cuvinte, sărbătorile sunt ale Domnului nu ale omului, dar El ne invită să petrecem sărbătoarea alături de Sine pentru a ne bucura cu adevărat.
De aceea, dincolo de micile bucurii prilejuite de unele cadouri, de întîlnirea cu cei dragi, de o mâncare mai bună sau zile de odihnă, haideți să ne apropiem de Domnul cu smerenie, dăruindu-ne Lui în întregime.
Să aveți parte de Sărbători fericite.
Ce poţi spune despre sărbătoarea ta? Vezi ceea ce e frumos? Este bucurie în inima ta? Cu cine împărtăşeşti frumuseţea şi bucuria? Cine se bucură de bunătatea ta?