*

Isaia 58

Isaia 58:11a „Domnul te va călăuzi neîncetat.”

*

Cum te bucuri la biserică? Te bucuri cu inima, mintea şi sufletul sau numai cu trupul? Recunoşti sfinţenia lui Dumnezeu, Îl onorezi şi vorbeşti Cuvântul Lui? Te întorci tu de la păcatele tale? Eşti ocupată de agenda ta?

Te preocupă lucrurile Domnului?

La ce te gândeşti în biserică? Unde îţi zboară mintea?

Ai tu o zi specială, întreagă, devotată Domnului?

Încerci tu să recuperezi în ziua Domnului din lucrurile rămase nefăcute în timpul săptămânii?

Este ziua Domnului o întâlnire cu Dumnezeul tău? Îl iubeşti aşa de mult pe Domnul încât preţuieşti întâlnirea cu El?

Ce vei schimba în viaţa ta ca să dovedeşti că Îl iubeşti pe El?

Ce vei face în următoarea duminică (sâmbătă), ca să ajungi să te închini cu toată inima fără nici o pretenţie?

Devoţiunea dintr-o inimă întreagă pentru Dumnezeu schimbă purtarea faţă de alţii.

Cine iubeşte pe Domnul cu adevărat este bun şi are grijă de alţii.

Domnul va călăuzi neîncetat pe cei ce Îl ascultă şi Îl urmează.

Reflectează viaţa ta faptul că umbli pe căile Domnului?

Cine se uită la tine, vede devoţiunea ta faţă de Domnul?

Cauţi să arăţi altora că eşti devotată Domnului? Cum?

Care este reacţia ta normală faţă de cei în nevoi? Te uiţi la ei cu ochiul omului sau cu ochiul Domnului? Ţi se întâmplă să-i spui: Mă voi ruga pentru tine, cândva, dacă nu voi uita?!?

Ce faci când cineva îţi cere ajutor financiar?

Ce faci când cineva îţi cere de mâncare sau adăpost?

Dai tu din bunurile tale într-un mod regulat celor în nevoi, sau numai o dată pe an?

Cum ai putea ajuta pe cineva în nevoie în această săptămână?

Doamne, numai Tu mă poţi călăuzi pe calea cea dreaptă. Numai Tu mă poţi ajuta să fac voia Ta. Numai Tu poţi schimba inima mea ca să fie devotată Ţie. Îţi mulţumesc pentru dragostea şi bunătatea Ta faţă de mine.

Doamne, dă-mi o inimă sensibilă faţă de nevoile celor pe care Tu i-ai pus în viaţa mea!

Doamne, călăuzeşte-mă în tot adevărul Tău!