Panică sau Rugăciune?

9 iunieIsaia 37:14-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi urechea

şi

ascultă!”

 

Panică sau rugăciune?

Rugăciunea lui Ezechia este un model de rugăciune pentru credincioşii care se simt copleşiţi de greutăţile vieţii. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este real, personal, aproape, că vrea să ajute şi are compasiune pentru poporul Lui. Ezechia Îl prezintă ca Izbăvitorul, Eliberatorul, Salvatorul, Cel care se ţine de promisiune, Cel ce este Sfânt.

Ezechia a pus scrisoarea înaintea Domnului.

Ce pui tu astăzi înaintea Domnului prin rugăciune?

Este anxietate în viaţa ta? Este îngrijorare în inima ta?

Pune totul înaintea Domnului prin rugăciune.

Rugăciunea lui Ezechia începe cu laudă: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!”(37:16)

El recunoaşte suveranitatea şi atotputernicia Lui.

Ce înseamnă că şade între heruvimi?

Ne amintim de chivotul Domnului pe care erau doi heruvimi. Prezenţa lui Dumnezeu între cei doi heruvimi prezintă iertarea acordată în baza jertfei aduse. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu iartă păcatele, că Dumnezeu este îndurător şi milostiv şi vrea să restaureze, nu să distrugă. În umilinţă, Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este Împărat peste tot pământul şi cunoaşte toate problemele omenirii. El recunoaşte devastarea pe care a adus-o păgânismul. Ezechia înţelege că cel mai mare bine este ca Dumnezeu să fie revelat şi onorat. Ezechia s-a rugat, chiar dacă Domnul a promis lui Isaia că va elibera poporul. Scopul lui Dumnezeu este în acord cu necesităţile şi responsabilităţile împăratului care s-a rugat ca planul lui Dumnezeu să se împlinească.

Dumnezeu Îşi împlineşte planurile când poporul Lui se roagă.

Doamne, aleg să mă rog prin greutăţile vieţii. Cred că Tu eşti un Dumnezeu personal, aproape de mine, plin de compasiune şi dragoste faţă de mine. Tu eşti Izbăvitorul meu.

 

Doamne, inima mea Îţi mulţumeşte pentru iertare!

 

De ce merg la biserică??? ( 7 )

DE CE MERG LA BISERICA??

*

Ce fac EU personal,

in dreptul meu,

pentru a atinge scopul pentru care merg la Biserica, la intalnirea cu fratii mei si impreuna cu ei la intalnirea cu Divinitatea???

*

 

Ce fac eu ca sa ating scopul pentru care merg la biserica?

,,Biserica este un  loc de antrenament unde invat si dau examene de relationare la oameni si situatii, pe care le trec sau le pierd, “pana va lua Cristos chip” in mine (acesta este scopul meu).

Incerc sa imi aminteasc mereu sa deosebesc Trupul Domnului (Textul nu se refera doar la paine si vin, ci in context la frati si surori).

Biserica are o substanta mistica, nu poate fi tratat ca si o afacere sau asociatie.

In Biserica am intodeauna pe cineva desupra mea, dedesubtul meu si de o parte si alta. Recunoscand si apreciind importanta fiecaruia “in zidire” inseamana a avea o relatie organica. Cel mai mare compliment care ti-l poate face cineva este, sa ti se simta lipsa de la partasie. Ma silesc sa stie fratii si surorile ca imi lipsesc. Partasia nu este numai sa vorbesc dar si sa ascult, nu doar sa dau dar sa si primesc cu bucurie.

” cand fratiii mei au rani ce dor/ sa-mi fie pasul mai sfios/ sa nu apas in rana lor/ ca nu eu vindec ci Cristos.”

 

Iată ce spune cineva:

 

,,De multi ani merg la biserica.

Dumnezeu ne vorbeste in diferite forme, totul este ca noi sa luam seama.

Astazi, spre exemplu intre 9.30 si 9.45 ne-a transmis un mesaj. Direct. La care noi, ca biserica ar fi trebuit sa luam seama. Noi, din pacate ne-am vazut de program, desi din mesaj a reiesit destul de evident ca drumul nostru este infundat. Si totusi, continuam sa mergem pe el. Si culmea, pe acest drum cerem ca Dumnezeu sa ne vorbeasca. Din cand in cand o face, dar noi ne tinem de ale noastre. Si umplem amvonul cu nimicuri, din intelepciunea si priceperea noastra. 

Vine imprastierea iar langa pastori vor sta putini, sau poate si acestia nu vor avea langa cine sa se adune.”