Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Advertisements

Panică sau Rugăciune?

9 iunieIsaia 37:14-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi urechea

şi

ascultă!”

 

Panică sau rugăciune?

Rugăciunea lui Ezechia este un model de rugăciune pentru credincioşii care se simt copleşiţi de greutăţile vieţii. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este real, personal, aproape, că vrea să ajute şi are compasiune pentru poporul Lui. Ezechia Îl prezintă ca Izbăvitorul, Eliberatorul, Salvatorul, Cel care se ţine de promisiune, Cel ce este Sfânt.

Ezechia a pus scrisoarea înaintea Domnului.

Ce pui tu astăzi înaintea Domnului prin rugăciune?

Este anxietate în viaţa ta? Este îngrijorare în inima ta?

Pune totul înaintea Domnului prin rugăciune.

Rugăciunea lui Ezechia începe cu laudă: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!”(37:16)

El recunoaşte suveranitatea şi atotputernicia Lui.

Ce înseamnă că şade între heruvimi?

Ne amintim de chivotul Domnului pe care erau doi heruvimi. Prezenţa lui Dumnezeu între cei doi heruvimi prezintă iertarea acordată în baza jertfei aduse. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu iartă păcatele, că Dumnezeu este îndurător şi milostiv şi vrea să restaureze, nu să distrugă. În umilinţă, Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este Împărat peste tot pământul şi cunoaşte toate problemele omenirii. El recunoaşte devastarea pe care a adus-o păgânismul. Ezechia înţelege că cel mai mare bine este ca Dumnezeu să fie revelat şi onorat. Ezechia s-a rugat, chiar dacă Domnul a promis lui Isaia că va elibera poporul. Scopul lui Dumnezeu este în acord cu necesităţile şi responsabilităţile împăratului care s-a rugat ca planul lui Dumnezeu să se împlinească.

Dumnezeu Îşi împlineşte planurile când poporul Lui se roagă.

Doamne, aleg să mă rog prin greutăţile vieţii. Cred că Tu eşti un Dumnezeu personal, aproape de mine, plin de compasiune şi dragoste faţă de mine. Tu eşti Izbăvitorul meu.

 

Doamne, inima mea Îţi mulţumeşte pentru iertare!

 

Învaţă pe copil

1 fatherIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor

a jurat

şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

 

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus este Stăpânul şi Modelul tău. El este Cel ce hotărăşte şi se împlineşte, Cel ce pune la cale şi se face.

Când alegem să nu-L ascutăm pe Domnul, vine suferinţa în viaţa noastră. Împăratul Nebucadneţar a vrut să conducă poporul cum doreşte el, fără să recunoască autoritatea lui Dumnezeu. Istoria ne dovedeşte că Dumnezeu este în controlul tuturor evenimentelor ce se petrec în lume. În înţelepciunea Lui, l-a pedepsit pe Nebucadneţar, ca el să înveţe cine este adevăratul Conducător peste lumea întreagă. În bunătatea Lui, i-a dat împărăţia înapoi după ce s-a pocăit.

Tatăl nostru, Dumnezeu este întotdeauna înţelept şi bun cu copiii Lui. El este modelul de părinte perfect pentru noi. El poate să ne ajute să fim părinţi care ştiu să-şi crească copiii cu înţelepciune şi bunătate. Ceri tu ajutorul Lui pentru creşterea copilului tău?

Îl pedepseşti tu cu înţelepciune?

Se vede bunătatea ta după pedeapsă?

Noi putem fi încurajate când înţelegem chemarea Domnului de a fi părinţi. Privilegiul chemării este extraordinar. Ajutăm la formarea unei persoane unice. Când înţelegem că Dumnezeu ne-a dat această misiune, fiecare zi o vedem în lumina lui Cristos. Ajungem să pricepem că slujim Domnului prin responsabilităţile şi oportunităţile zilei. Prin puterea Duhului Sfânt minţile noastre sunt reînnoite şi putem vedea totul, de la deciziile majore până la cele mai mici detalii ca parte a planului lui Dumnezeu pentru noi, pentru întreaga perioadă de creştere a copiilor. Poate simţi de multe ori că anii trec fără anumite plăceri. Poate ajungi descurajată. Poate vrei să faci altceva. Dacă te gândeşti că Dumnezeu ţi-a dat copii ca să aducă bucurie în casa ta, face această gândire o diferenţă în tine? Îţi schimbă perspectiva?

Dacă ne plângem sau ajungem la resemnare, ne-am pierdut libertatea, şi aceşti ani sunt pierduţi.

 

Doamne, vreau ca inima mea să se bucure

în orice lucru pe care-l am de făcut!