Panică sau Rugăciune?

9 iunieIsaia 37:14-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi urechea

şi

ascultă!”

 

Panică sau rugăciune?

Rugăciunea lui Ezechia este un model de rugăciune pentru credincioşii care se simt copleşiţi de greutăţile vieţii. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este real, personal, aproape, că vrea să ajute şi are compasiune pentru poporul Lui. Ezechia Îl prezintă ca Izbăvitorul, Eliberatorul, Salvatorul, Cel care se ţine de promisiune, Cel ce este Sfânt.

Ezechia a pus scrisoarea înaintea Domnului.

Ce pui tu astăzi înaintea Domnului prin rugăciune?

Este anxietate în viaţa ta? Este îngrijorare în inima ta?

Pune totul înaintea Domnului prin rugăciune.

Rugăciunea lui Ezechia începe cu laudă: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!”(37:16)

El recunoaşte suveranitatea şi atotputernicia Lui.

Ce înseamnă că şade între heruvimi?

Ne amintim de chivotul Domnului pe care erau doi heruvimi. Prezenţa lui Dumnezeu între cei doi heruvimi prezintă iertarea acordată în baza jertfei aduse. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu iartă păcatele, că Dumnezeu este îndurător şi milostiv şi vrea să restaureze, nu să distrugă. În umilinţă, Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este Împărat peste tot pământul şi cunoaşte toate problemele omenirii. El recunoaşte devastarea pe care a adus-o păgânismul. Ezechia înţelege că cel mai mare bine este ca Dumnezeu să fie revelat şi onorat. Ezechia s-a rugat, chiar dacă Domnul a promis lui Isaia că va elibera poporul. Scopul lui Dumnezeu este în acord cu necesităţile şi responsabilităţile împăratului care s-a rugat ca planul lui Dumnezeu să se împlinească.

Dumnezeu Îşi împlineşte planurile când poporul Lui se roagă.

Doamne, aleg să mă rog prin greutăţile vieţii. Cred că Tu eşti un Dumnezeu personal, aproape de mine, plin de compasiune şi dragoste faţă de mine. Tu eşti Izbăvitorul meu.

 

Doamne, inima mea Îţi mulţumeşte pentru iertare!

 

Domnul este sprijinul meu!

19mIsaia 10:1-34

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Doamne, mă sprijinesc pe Tine. Mă încred în Tine din toată inima şi nu mă bizuiesc pe înţelepciunea mea. Te recunosc în toate căile mele căci Tu îmi netezeşti cărările. Mă tem de Tine şi mă abat de la rău. Nu dispreţuiesc mustrarea Ta şi nu mă mâhnesc de pedeapsa Ta căci ştiu că mă iubeşti. Nu îndepărtez învăţăturile Tale de ochii mei căci ele sunt viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu. Merg cu încredere pe drumul Tău ca să nu mi se poticnească piciorul. Tu eşti nădejdea mea. Tu-mi păzeşti piciorul de cădere.

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre suveranitatea lui Dumnezeu?

Dar despre felul cum Domnul Îşi împlineşte planurile Lui?

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre pedeapsa (disciplinarea) lui Dumnezeu?

Cum ai vrea să fie rugăciunea ta pentru tine şi familia ta?

Cum te-ai ruga pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta, având în vedere aceste adevăruri?

Rugăciunea mea pentru tine este să te ajute Domnul să rămâi în umilinţă, să accepţi disciplinarea pe care o face în viaţa ta.

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui ca să nu ai nevoie de disciplinare!

Dumnezeu este suveran, nimic nu-L ia prin surprindere. El a plănuit ca tu să citeşti astăzi aceste cuvinte. Cere Domnului o minte clară, o inimă liniştită, eliberarea din problemele zilei şi o atenţie maximă la ceea ce El vrea să-ţi spună.

Chiar dacă Dumnezeu mă foloseşte ca un instrument de pedepsă, ca El să aducă judecata (în relaţiile mele cu copiii sau cu alţii), trebuie să fiu atentă cum împlinesc această slujbă, ca la rândul meu să nu cad sub judecată, pentru mânia (nervi nestăpâniţi) şi violenţa mea (cuvinte care rănesc). Disciplinarea se face cu dragoste.

Doamne, umple inima mea cu umilinţă

căci vreau să mă sprijinesc pe Tine!

Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.

 

Cum învingi teama?

 

21 fIsaia 7:1-9

Isaia 7:5a „Nu te teme.”

*

Cum experimentezi tu promisiunile lui Dumnezeu?

Ce înseamnă pentru tine să crezi şi să te încrezi în Dumnezeu?

Suveranitatea lui Dumnezeu ne învaţă că El conduce istoria! Copiii lui Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este suveran. El nu minte, ci Îşi ţine toate promisiunile Lui. El ne dă în fiecare zi ocazia de a crede şi a ne încrede în promisiunile Lui.

Dumnezeul nostru suveran, atotputernic şi veşnic este cel mai mare aliat al nostru. Împreună cu El putem învinge orice!

Unde te uiţi după eliberare?

Care este criza din viaţa ta?

Ce vrei tu să rezolvi?

Ce anume te copleşeşte şi te chinuieşte?

Pune-ţi încrederea în Domnul! Crede promisiunile Lui! Nu te încrede în ajutorul oamenilor, ci în singurul şi adevăratul Dumnezeu. El a promis prezenţa Lui în timpuri grele ca şi în timpuri de linişte şi pace.

Cum ai văzut tu prezenţa Domnului în greutăţile tale?

Cum ai experimentat tu prezenţa Domnului în greutăţile tale?

Cine de lângă tine are nevoie de prezenţa Domnului?

Pe cine trebuie să ajuţi tu să vadă şi să experimenteze prezenţa Domnului în problemele vieţii?

„Unii se bizuiesc pe carele lor (averile lor), alţii pe caii lor (puterea lor), dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.” Psalmul 20:7

 

Doamne, prezenţa Ta alungă teama

din inima mea!

 

Cristos este viu în inima mea!

Ioan 6:4 „Paştele,

praznicul Iudeilor…“

Doamne, vreau să sărbătoresc „Paştele Domnului“ cu bucurie în acest an. Vreau să mă gândesc la toate evenimentele prin care ai trecut Tu înainte de înviere şi să Îţi mulţumesc că ai suferit pentru mine.
Mulţumesc că deşi ai ştiut că va fi greu nu ai fugit nici nu Te-ai ascuns de suferinţă. Ai vrut să faci voia Tatălui.
Te rog să mă ajuţi şi pe mine să fac voia Tatălui în orice situaţie.
Doamne, Tu nu ai făcut nici un rău. Te-ai supus planului Tatălui, ca Fiul să moară, pentru că Tatăl este în controlul tuturor lucrurilor.
Vreau să recunosc şi eu tot timpul suveranitatea Tatălui.
Doamne, Tu puteai să te dai jos de pe cruce, dar ai ştiut că Tatăl Te vrea acolo şi L-ai ascultat.
Îmi doresc şi eu să ascult de Tatăl şi să nu mă bazez pe puterea mea.
Doamne, păcatele mele Te-au durut. Păcatele soldaţilor Te-au durut. Păcatul întregii lumi Te-a durut, dar ai ales să mori pentru noi căci ne-ai iubit şi vrei să ne duci cu Tine în Împărăţia Ta.
Vreau şi eu să-Ţi răspund cu credinţă şi dragoste pentru ce ai făcut la cruce.
Prietenii Tăi au avut grijă de trupul Tău mort şi L-au aşezat în mormânt.
Vreau şi eu să am grijă de Trupul Tău cel viu, de fraţii mei şi surorile mele în Cristos, şi să mă bucur împreună cu ei de învierea Ta glorioasă şi de promisiunea Ta că vom trăi veşnic cu Tine în Împărăţia Ta.

Mă bucur că Tu, Isuse Cristoase eşti viu şi trăieşti în inima mea!

Este o vreme când Dumnezeu tace?

Ioan 18:28-19:9

Ioan 19:9b 

,,Dar Isus nu i-a dat

nici

un

răspuns.“

 

Când tace Dumnezeu?

Dumnezeu este suveran, şi Îşi duce la bun sfârşit toate planurile. Dumnezeu are un plan cu viaţa mea şi a ta, când trecem prin suferinţă şi durere. Crezi tu că Dumnezeu are un plan în viaţa ta când suferi? Crezi tu că Dumnezeu este în controlul vieţii tale în cele mai mici detalii?

Sunt momente în viaţă când ne întrebăm dacă Domnul este în control, dacă ştie ce se întâmplă; şi putem deveni foarte confuzi în gândirea noastră. De ce? Pentru că nu suntem conectaţi cu Cristos într-o formă intimă şi nu-I mai auzim glasul. Este confuzie în gândirea ta? Auzi glasul Domnului? Cum vei preţui relaţia ta cu Domnul dacă vrei să-I auzi vocea?

Domnul nu a stat de vorbă cu Irod, pentru că inima lui a fost închisă pentru Dumnezeu, dar a stat de vorbă cu Pilat. Domnul Isus i-a dat lui Pilat multe şanse să creadă adevărul, dar el a respins adevărul. Pilat a vrut să placă oamenilor, nu lui Dumnezeu. S-a dat o luptă extraordinară înlăuntrul lui (chiar şi soţia lui l-a avertizat).

Dumnezeu tace când inima noastră este închisă pentru vorbirea Lui.

Este inima ta deschisă pentru Domnul? Câte şanse trec zilnic pe lângă tine şi nu cunoşti Adevărul? Ce luptă se dă înlăuntrul tău? Vei alege adevărul?

Ce este adevărul?, a întrebat Pilat. Adevărul este ,,OMUL“, ,,Domnul Isus“, în faţa lui, lângă el, dar Pilat nu L-a recunoscut. Tu, recunoşti Adevărul? Adevărul nu este un lucru, este o Persoană.

Există un Adevăr absolut şi Numele Lui este Isus Cristos.

Câtă bucurie ai în inima ta când auzi rostindu-se Numele Domnului Isus Cristos?

Câtă bucurie ai în inima ta când îţi vorbeşte Domnul?

Doamne, mulţumesc că mă iubeşti cu o dragoste perfectă. Tu eşti Adevărul de care am nevoie. Te iubesc căci îmi vorbeşti. Inima mea tresaltă de bucurie când rostesc Numele Tău.

Încrede-te în Domnul, Adevărul, lângă tine, în orice suferinţă!

La Betleem

Luca 2:1-7

Adevărul important este

,,Călătoria spre Betleem,

la staulul unde

S-a născut Isus“.

 

,,În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria, Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David numită Betleem (pentru că era din casa şi din seminţia lui David) să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşurat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.“

 

Iosif şi Maria au respectat autoritatea pusă de Domnul în ţara lor. Porunca lui Cezar August a fost împlinită. Deşi drumul a fost lung şi greu (pe jos, cu un măgar, Maria însărcinată în luna a noua), au călătorit din Nazaret până la Betleem.

Cum respecţi tu autoritatea pe care Domnul o lasă în ţara ta, în familia ta, în biserica ta? Îţi este greu să renunţi la planurile tale şi să te supui autorităţii pe care a pus-o Domnul în viaţa ta? Te rogi ca să ai un spirit smerit?

Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor şi El plănuieşte toate evenimentele. El este suveran şi nimic nu-L ia prin surprindere. Crezi tu?

Trebuia să fie o înscriere ca Iosif şi Maria să plece la Betleem.

Toate lucrurile îşi au vremea lor (Eclesiastul). Cum colaborezi cu Domnul ca să înţelegi lucrurile şi vremea lor?

Care lucru îl cere Domnul astăzi de la tine?

Unde este Domnul Isus acum? Este El în casa ta? Ai loc pentru El? Este El în inima ta? Ai loc în inima ta pentru El?

 

Fie ca în inima ta să fie întotdeauna

un loc pentru Domnul!