poezie

by

Ziua Domnului

1 ziua DomnuluiStrigăte de biruinţă, osanale şi urale
Se înalţă, Israele, azi în corturile tale!
Vechi stindarde se ridică pretutindeni, maiestos,
Răspândind în tot pământul biruinţa lui Hristos!

*

Azi e ziua ce ne-a dat-o Dumnezeu ca sărbătoare,
Ca să ştie toată lumea cât e Dumnezeu de mare.
Azi e ziua-n care Domnul, Creatorul tuturor,
A-nviat din groapa morţii, pârga învierilor!

*

Soarele din înălţime ca un steag de strălucire,
Se avântă să ne spună că Dumnezeu e iubire!
Iar Biserica-mbrăcată în porfir de in curat,
Cântă-n clocot de iubire Mirelui cel aşteptat.

*

Flutură peste palate, peste tronuri şi toiege,
Flamura care vesteşte că Isus Hristos e Rege.
Nu e alt Stăpân în lume, e un singur Domnitor;
Domnul vieţii, Domnul slavei, e Stăpânul tuturor!

*

Astăzi masa-i pregătită, şi ospăţul nunţii gata,
Iar Biserica se-adună ca să strige: Maranata!
Şi în orice adunare la un loc cu toţi cei sfinţi:
E şi Domnul ce ne poartă-n carul Său de biruinţi!

*

by Valentin Popovici

by

De ziua ta

De ziua ta-ţi doresc PUTERE
Să poţi lupta când vine-un val
Şi chiar de vânturi bat în barcă,
S-ajungi biruitor la mal!
*

De ziua ta-ţi doresc LUMINĂ,
Să poţi vedea în neagra noapte
Şi să trăieşti cum Lui Îi place,
Şi în credinţă, şi în fapte.

*

De ziua ta-ţi doresc IUBIRE,
Să poţi s-ajuţi pe cel căzut
Şi să-l ridici cu bunătate
Aşa cum Domnul a făcut.

*

De ziua ta-ţi doresc RĂBDARE,
Să poţi ispita să învingi
Iar când în calea ta sunt piedici,
Tu prin răbdare să le stingi.

*

De ziua ta-ţi doresc SUCCES,
În tot ce faci să reuşeşti
Şi pentru orice biruinţă
Lui Dumnezeu să-I mulţumeşti!

*

AMIN

by

Am invatat

Am învățat așa, într-una
Tot ce-am crezut că-i de-nvățat
Dar n-am crezut că numai una
Contează cu adevărat.
*
Și-am neglijat întotdeauna
Cuvântul Tatălui Preaînalt;
Și-atunci când a venit furtuna
Și-n valuri mari m-am afundat,
Învățătura mea, nebuna
Să pier acolo m-a lăsat…
*
Dar Tatăl Sfânt Și-a întins mâna
Și-am învățat când m-a salvat
Că-nvățătură, nu-i  vreuna
Ca Aceluia ce ne-a creat!
*
Am învățat să scriu mereu
Tot ce-mi dicta inima mea…
Dar astăzi scriu ce Dumnezeu
Dictează și îmi scrie-n ea.
*
by Ioan Hapca
by

Cuprinsi de slabiciune

CUPRINȘI DE SLĂBICIUNE

*

Cuprinși fiind de slăbiciune
Stindardu-n jos să nu-l lăsăm
C-acel moment de uscăciune
Se va topi în rugăciune
Și iar putea-vom să luptăm.

*

Vom fi în groapa dezolării
Parcă uitați de-ai noștrii frați
Gândi-vom că ne-a dat uitării
Cel ce-a pus bazele-nchinării
Spre-a nu mai fi încătușați.

*

Vor fi și zile de confuzii
Când, consternați, vom plânge greu
Ba, unii vor mai face-aluzii
C-a noastre doruri sunt iluzii
De la un filozof evreu.

*

În multe…multe situații
Simți-vom că din noi s-a dus
Tăria pentru abnegații,
Pentru-a ieși din complicații
Și-a sta, senini, lângă Isus.

*

Dar n-om rămâne în țărâna
Ce ne-a orbit pentru moment
Ne face Fiul semn cu mâna
Spre a putea vedea Lumina
Și-a înfrunta chiar un torent.

*

Vom constata cum forța vine
Cum vine seva-n rămurea
Și-asaltul oștilor străine
Nu va putea să ne dezbine
Și nici descurajări să dea.

*

Întineriri se vor produce
În ființele ce-odat-au mers
Încovoiate sub o cruce
Și nu au mai putut aduce
Rod cuvenit în Univers.

*

Vor prinde rădăcini convingeri
Mai tari și fără ezitări
Simți-vom sfintele atingeri
Și nu vom mai gusta învingeri
Ci mii de binecuvântări.

*

Cuprinși fiind de ofilire
Puteri în noi veni-vor iar
Vom rezista sub asuprire
Și vom privi spre strălucire
În cel mai luminos Hotar.

*

George Cornici / 12 August, 2013

by

Cartea vieţii, by Costache Ioanid

rainbow-with-starsCartea Vieţii

Biblia, care înseamnă viaţă,
de păcat să te desparţi te-nvaţă,
iar păcatul, care-nseamnă moarte,
pe cel rău de Biblie-l desparte.

*

Biblia e ţarina fertilă,
ce rodeşte mângâieri şi milă,
pentru doborâţii de-ntristare,
bucurie şi înviorare…

*

Biblia e nou îndemn la luptă
pentru cel căzut, cu lancea ruptă.
Ea zvântează lacrima pe geană
şi alină fiecare rană.

*

Biblia e semnul la răscruce
ce arată calea care duce
către ţara unde călătorul
pleacă să-şi găsească Salvatorul.

*

Biblia şi ieri, şi azi, şi mâine,
pentru cei flămânzi înseamnă pâine.
Celor arşi de sete în pustie,
ea-i răcoritoarea apă vie…

*

Biblia e dragoste paternă,
căpătâi celui ce n-are pernă.
Vindecare ia din ea bolnavul
şi eliberare află sclavul.

*

Biblia-i scrisoarea aşteptată,
fericirea cea  fără  de plată.
Biblia este eterna carte
Ea oferâ viaţă fără moarte.
Celui ce i-a dezlegat misterul,
strălucind îi revelează Cerul.

*

Frate, ai şi inimă şi minte
Cartea- ţi iese astăzi înainte…
cât aş vrea să te-ncalzească dorul,
să-i descoperi şi tu Autorul!

*

El e Cel ce-a plămădit din tină
chipul tău de vis şi de lumină,
El ţi-a dat ureche să auză,
tot ce-ţi spune Cartea-călăuză…

*

Dar puterea de a o-nţelege,
şi-ntre DA şi NU alege
primesc doar cei în cari coboară
Duh din cer, să-i nască a doua oară.

*

Tată, ce dai ploaie şi caldură,
şi la sfinţi şi celor ce Te-njură,
milei Tale saltă-i stăvilarul
şi revarsă peste lume harul.

*

Să sfâşiem valuri şi peceţi
ce au ţinut închisă Cartea  vieţii
şi-mbrăcaţi de Tine-n albă haină
să intrăm cântând în marea taină…

by

Dor de Costache Ioanid

1 specialDor de Costache Ioanid
(La centenarul naşterii 03 dec 1912-03 dec 2012)
*

S-a-nvăpăiat a cer cuvântul scris
Și poezia are alte haine
De când prin stânci, pe buze de abis,
Poetul, pe Horebul interzis,
Urca dezvăluind din ceață…taine.

*

A coborât apoi cu suflet plin
De dragoste, de foc, de duioșie,
Purtând în el și cerul opalin
Și luciul stâncilor, adamantin,
Și toate ni le-a pus în poezie.

*

Columbe de omăt luau apoi
Pe aripi tot nectarul din cuvinte
Şi tainic uguind , în zbor vioi,
Duceau al poeziilor şuvoi
Departe, mai departe de sorginte

*

Şi-am fost înfăşuraţi de-acest fluid
Ca de un vis, de-o tainică colindă,
Iar sufletele-atinse sorb avid
Din stihul cristalin de Ioanid
Cu dragoste cât poate să cuprindă.

*

Curg viu Scripturile din vers în vers
Şi toţi eroii-şi împlinesc destinul
Cuprinşi în acest liric univers,
Marcând ca borne drumul de neşters
Ce leagă pământescul cu divinul.

*

E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”
C-aş face invitaţie oricui
Dar când privesc în jur şi gazda nu-i,
Aşa un dor adânc de el m-apasă.

*

Dar ştiu că a plecat, suflet candid,
Ca să recite şi în veşnicie,
Şi până-l voi vedea, afirm solid:
Da, poezia este Ioanid
Iar Ioanid rămâne poezie!

*

Vulcan, 05 dec. 2012

by

De n-ai fi Tu,…

De n-ai fi Tu, Isus, Lumină
În viaţa mea, pe-acest pământ
Aş fi un bulgăre de tină
Şi-o limbă fără de cuvânt!

*

De n-ai fi Tu, un veşnic Soare
Să luminezi în noaptea grea
Cum aş putea cunoaşte oare
Din mii de drumuri, calea Ta?

*

De n-ai fi plin de bunătate
Să mă veghezi din cer, de sus,
Atâtea vânturi ce vor bate
M-ar doborî, Iubit Isus!

*

De n-ai fi Medic Minunat
Să mă atingi cu Braţul Tău
Aş fi şi azi îngenunchiat
De suferinţi, pe drumul greu…

*

Dar Tu, Isuse eşti Iubire,
Şi har, şi pace şi alin…
Ţi-aduc din suflet mulţumire,
Te laud…Te slăvesc…mă-nchin!

*

Vulcan-04-08-2013
Mary

by Maria Luca

by

O, ce bine-i langa Domnul

O, ce bine-i lângă Domnul,
Să-i simţi dragostea fierbinte,
Să ai pace, bucurie,
Să trăieşti în armonie,
Să şti că-i al tău Părinte.

*

Bine este în tăcere,
Să-i asculţi vocea măreaţă,
Când cu dragoste îţi spune,
Sunt cu tine-n astă lume,
Nu te teme, ai speranţă.

*

Când cu Domnul eşti pe cale,
Biruinţă ai mereu,
El te face cap, nu coada,
Cei din jur, toţi au să vadă,
Ce bine-i cu Dumnezeu.

*

Bine este lângă Domnul,
Tot timpul în părtăşie,
Lui să-i spui în rugăciune,
Ce la oameni nu poţi spune,
Îţi dă sfântă bucurie.

*

Fii slăvit, o Doamne mare,
Pentru a Ta credincioşie,
Ce promiţi Tu împlineşti,
Aratând că ne iubeşti,
Laudă Ţie, mare eşti.
Amin

Ica Drăgoi 5.08.2013

by

Cât de mare este Dumnezeul tău? (15)

10 bigSpun batranii ca pe vremuri
In ce tara nu mai stiu
Ar fi vietuit pe vremuri
Un crestin giuvaergiu.

Care-n orice intamplare
Si la bine si la greu,
El zicea intotdeauna:
“Mare este Dumnezeu!”

Peste tara-ceea insa
Crud cu sufletul hain
Imparat din intamplare
Era tocmai un pagan.

Care auzind crestinul
Domnului c-aduce slava
Incepu sa-i poarte-n suflet
URA, crancena grozava.

Intr-o zi-l chema la sine
Si cu gandul de misel
Din imparatescu-i deget
Scoase un frumos inel

Si-aratandu-i cu-ngamfare
Ii dadu pe loc porunci:
“Sa-l iei, sa-l cureti
Si-n trei zile sa-l aduci!”

“Am sa-l curat imparate”
Zice iute omul meu
Fara a uita sa zica:
“Mare este Dumnezeu”

Sub motiv ca vrea sa-l puna
In cutia sa,inelul
Imparatul s-a dus iute
Intr-o camera miselul.

Si scotandu-i piatra scumpa
Ce sclipea orbita-n zare
A deschis apoi fereastra
Si pe loc zvarlit-o-n mare

Ia fost dat apoi cutia
Cu inelul de pret greu
Si si-a spus:”O sa se vada
Cat de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia
Si-ajungand la el acasa
A lasat cutia-nchisa
Si s-a asezat la masa

Apoi si-a vazut de treaba
Cum stia sa-si vada el
Fara sa se mai gandeasca
La minunea de inel.

Dar a treia zi luandu-l
Din cutie ca sa-l stearga
Vazand piatra ca lipseste
Il cuprinse jale mare

Planse mult, pe urma zise:
“Mare este Dumnezeu
Dar cand o afla-mparatul
Nu stiu ce m-oi face eu!”

Tocmai in clipa ceea insa
Veni nevasta lui batrana
Cu o piatra lucitoare
In imbatranita-i mana:

“Ia te uita!” zise dansa
“Taind pestele pe vatra
Ca sa-ti fac la pranz o ciorba
Am gasit aceasta piatra!”

“Ah” a suspinat batranul
“Nu degeaba tot spun eu
La tot pasul si-n tot locul:

Piatra ce-ai gasit-o-n peste
Este cu adevarat
A inelului pe care
L-am luat de la-mparat!”

Apoi curatind inelul
Puse piatra-n locul ei
Si se duse la-mparatul
Glasuindu-i cu temei:

“Imparate-aduc inelul
Ruginise tare greu,
Dar l-am curatit oglina
Mare este Dumnezeu!”

“Cum putusi gasi tu piatra”
Imparatul striga tare
“Cand a fost de mine scoasa
Si pe loc zvarlita-n mare?”

Povesti giuvaergiul
Tot ce el avea de spus
Zise iar smerita-i vorba
Ridicand privirea-n sus:

“Mare este Dumnezeu
Slava Lui, in veci Amin”
Si-auzind asa paganul
Se facu pe loc crestin!
*
Amin

anonim?
by

Dumnezeu ne cere

*

Dumnezeu ne cere nouă, celor care-L ascultăm,
nu numa-nchinarea noastră, ci viaţa să I-o dăm;
că-nchinarea fără viaţă este searbădă şi grea,
viaţa fără de-nchinare este, iarăşi, tot aşa
*
…şi ne cere-o viaţă plină de-Adevărul Lui frumos:
nici Hristosul fără Cruce, nici Crucea fără Hristos,
căci Hristosul fără Cruce e-un Hristos străin de Har,
Crucea fără El, asemeni, este goală şi-n zadar
*
…şi ne cere şi credinţă, dar şi fapte să avem,
căci credinţa fără fapte moartă-i şi-n zadar o vrem;
faptele fără credinţă sunt şi moarte, şi pustii,
numai când sunt împreună ele-s rodnice şi vii
*
…şi ne cere şi-Adevărul, şi Iubirea s-o trăim,
c-Adevăr fără Iubire în zadar mărturisim;
iar iubirea ne-nţeleaptă, fără adevăr, e-un foc
nestatornic şi nevrednic, fără nici un rost deloc.
*
Dumnezeu ne cere nouă echilibru sănătos
între vorbă şi trăire, după pilda lui Hristos,
căci uşor zici „mântuire”, dar a o avea e greu
şi-o au numai cei ce-ascultă ce ne cere Dumnezeu.

Traian Dorz