Isaia 1:7-9

„Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.

Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.

De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca şi Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

 *

Dacă ţara ta ar fi pustiită, cetăţile arse de foc, dacă străinii ţi-ar mânca toată averea sub ochii tăi, ar pustii şi nimici tot ce ai, ca nişte sălbatici şi ai rămâne ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată, cum ţi-ar fi inima?

Cum ţi-ar fi relaţia ta cu Dumnezeu?

Oare realizăm pericolul care ne paşte?

Ce crezi că va aduce viitorul?

Totuşi, mai este har. Astăzi, Domnul oştirilor este Salvatorul care întinde mâna oricui acceptă salvarea Lui.

Doamne, Tu eşti un Tată perfect şi bun cu mine. Tu vrei să ai o relaţie bună cu mine, păcătoasa. Recunosc că de multe ori sunt rebelă şi Ţi-am întors spatele dar îmi mai dai şanse să refac relaţia mea cu Tine. Ştiu că Te doare tare neascultarea mea, dar vreau să vin în umilinţă la Tine şi să-mi recunosc păcatul.

Doamne, vindecă inima mea!