Ţara ta, inima ta

Isaia 1:7-9

„Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.

Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.

De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca şi Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

 *

Dacă ţara ta ar fi pustiită, cetăţile arse de foc, dacă străinii ţi-ar mânca toată averea sub ochii tăi, ar pustii şi nimici tot ce ai, ca nişte sălbatici şi ai rămâne ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată, cum ţi-ar fi inima?

Cum ţi-ar fi relaţia ta cu Dumnezeu?

Oare realizăm pericolul care ne paşte?

Ce crezi că va aduce viitorul?

Totuşi, mai este har. Astăzi, Domnul oştirilor este Salvatorul care întinde mâna oricui acceptă salvarea Lui.

Doamne, Tu eşti un Tată perfect şi bun cu mine. Tu vrei să ai o relaţie bună cu mine, păcătoasa. Recunosc că de multe ori sunt rebelă şi Ţi-am întors spatele dar îmi mai dai şanse să refac relaţia mea cu Tine. Ştiu că Te doare tare neascultarea mea, dar vreau să vin în umilinţă la Tine şi să-mi recunosc păcatul.

 

Doamne, vindecă inima mea!

 

Advertisements

Veniţi

Isaia 1:10-18

*

Isaia 1:18a

„Veniţi totuşi

să ne judecăm,

zice Domnul.”

*

 

Care sunt cerinţele lui Dumnezeu de la mine?

Oare spune Domnul despre mine ce a spus despre poporul Israel?

1:11 „Ce-mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?”

1:12 „Cine vă cere astfel de lucruri?”

1:13 „Nu mai aduceţi…mi-e scârbă…nu vreau nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”

1:14 „Urăsc…mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”

1:15 „Oricât v-aţi ruga, nu ascult.”

 

Cum ţi-ar fi inima dacă Domnul ţi-ar spune aceste lucruri?

Păcatul este întoarcerea spatelui către Dumnezeu şi trăirea după dorinţa omului.

 

Ai întors tu spatele lui Dumnezeu? Cum? Care sunt domeniile din viaţa ta unde ai fost rebelă? Poate ai un spirit critic, aduci multă nemulţumire în jurul tău. Poate bârfa este în gura ta, distrugi reputaţia, bunul nume al altora. Poate iei în deşert Numele Domnului prin nerăbdarea ta etc.

Ce vei face tu? Vei striga la Domnul după ajutor? Vei asculta Cuvântul? Vei recunoaşte păcatul tău? Vei renunţa la el? Ce vei alege: rebeliunea (răzvrătirea) sau pocăinţa?

Domnul este bun şi are compasiune pentru mine şi pentru tine. Ne iartă. De ce nu aş avea şi eu compasiune pentru cei ce mi-au greşit? Când iertăm pe alţii suntem liberi.

Noi ca şi poporul Domnului suntem un popor ales prin har. Nu tot poporul (întregul) va fi salvat ci numai o rămăşiţă (o parte din întreg), cei care aleg să nu se asemene cu Sodoma şi Gomora, cei care nu merg pe drumul care duce la distrugere. Suntem în pericol când activităţile sunt (devin) mai importante decât scopul. Dacă nu suntem curaţi, El nu ne ascultă.

 

Doamne, dă-mi harul să-mi văd inima şi să mă schimb!