Isaia 1:1-6

*

Isaia 1:2a „Ascultaţi!”

*

Inima lui Dumnezeu era zdrobită de durere pentru poporul Lui care a ajuns rebel. Iată ce spune El: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.” Dumnezeu face o comparaţie între animale şi om. Animalele îşi cunosc stăpânul dar omul nu îşi cunoaşte Stăpânul. Oamenii sunt corupţi, au abandonat binele şi Îl dispreţuiesc pe Creatorul lor. Păcatul omului este mare. Este interesant că astăzi nu se vorbeşte aşa de mult despre păcat. Oamenii au înlocuit acest cuvânt „păcat” cu greşeală, alunecare, lucru rău etc.

Cum înţelegi tu păcatul? Cum rezolvi păcatul tău?

Recunoşti păcatul în viaţa ta? Te rogi să vezi păcatele la care să renunţi?

Te doare păcatul tău?

Cine nu înţelege ce este păcatul, nu pricepe nevoia unui Salvator.

Păcatul nu este doar un lucru rău, ci o ofensă clară la adresa lui Dumnezeu. Am nevoie să văd lucrul rău şi să-mi asum responsabilitatea pentru fapta mea.

Noi suntem păcătoşi din cap până în picioare (din tălpi până-n creştet, Isaia 1:6). Recunoaşterea păcatului este un lucru bun. Este ca şi cum Divinul Medic ar înţepa punga de puroi şi ar pune presiune asupra locului infectat ca răul să iasă afară.

Uită-te întotdeauna după harul şi mila Domnului. Păcatul ne orbeşte şi nu ne putem vedea condiţia noastră jalnică. Totuşi mergem la biserică, ne aducem jertfele noastre,…dar Dumnezeu strigă: ,,Opriţi-vă!” Domnul nu are nevoie de lucrurile noastre! El are nevoie de inima noastră! Câtă vreme trăim în rebeliune şi nu vedem condiţia noastră, El nu ne ascultă.(1:15)

Doamne, ajută-mă să-mi văd păcatele din inima mea,

 şi dă-mi putere să renunţ la ele!