Cum reacţionezi la suferinţă?

Ioan 18:1-27

Ioan 18:11b

,,Nu voi bea

paharul

pe care Mi l-a dat

Tatăl

să-l beau?“

Cine iubeşte suferinţa? Cine iubeşte crucea?

Oamenii încearcă să evite suferinţa pe cât posibil.
Domnul Isus a suferit de bunăvoie, astfel planul divin a lui Dumnezeu a fost împlinit.
Domnul Isus a suferit pentru noi. În suferinţa Lui pentru noi se vede protecţia şi grija Lui faţă de noi. ,,Pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.“
Cum îi apărăm noi (spiritual şi mintal) pe cei pe care i-a pus Domnul lângă noi?

Petru a sărit şi a tăiat urechea robului marelui preot. Râvna fără înţelepciune face prostii. Nu sări repede să rezolvi tu problema. Cere ajutor Domnului. Cere înţelepciune. Cere discernământ. Cere lumină. Nu te grăbi.

Domnul Isus a vorbit frumos chiar când a primit o palmă. Cum reacţionezi tu la suferinţă? Cu stăpânire de sine şi demnitate? Cu mânie şi asprime?

Domnul Isus mă poate elibera din toate stările mele. Cum? În primul rând trebuie să recunosc că sunt legată (nestăpânită), apoi să cer să mă elibereze şi apoi să cred că El vrea şi poate să mă elibereze. Cooperarea mea este importantă pentru că eu trebuie să fac anumite lucruri pe care mi le spune Domnul în Cuvânt şi nu trebuie să fac anumite lucruri pe care mi le spune Domnul tot prin Cuvânt.
Oamenii sunt responsabili pentru cunoaşterea Cuvântului.

Cum vei coopera cu Domnul săptămâna aceasta ca să experimentezi o eliberare mare din anumite păcate sau legături care te apasă? Vei recunoaşte că ai nevoie de ajutor? Vei cere eliberarea de la Domnul?

Domnul să-ţi dea putere în suferinţă, ca să răspunzi cu  stăpânire şi demnitate!

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.