Anul nou

2013eAnul nou

*

de Marius Alexandru

*

Azi e iarasi un hotar,
Piatra de aducere aminte
Si-am ajuns aici prin Har
Tot prin Har mergem ‘nainte.

*

Umil vin sa ma inchin
Si vreau sa Iti multumesc
Pentru Darul Tau Divin
Si Iti spun ca Te iubesc.

*

Azi la pieptul meu Te strang
…Inima imi bate tare..!
Plin de bucurie plang
Câtă binecuvantare!

*

‘ncet rasuna un ecou
‘mi-aud graiul …nerostit
Stai cu mine-n Anul Nou,
Sant atat de fericit!

http://www.youtube.com/watch?v=olTp7X8sUBo

Părtăşia sfinţilor

Ioan 2:17b

*

„Râvna pentru

Casa Ta

mănâncă.“

Care este atitudinea ta în Casa Domnului?

Iată ce spune psalmistul despre închinarea lui în casa Domnului:

„Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare. Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui şi dreptatea Lui ţine în veci.

El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui. Domnul este îndurător şi milostiv.

El a dat hrană celor ce se tem de El. El îşi aduce pururea aminte de Legământul Lui. El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui căci le-a dat moştenirea neamurilor.

Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate, toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat Legământul Său în veci.

Numele Lui este sfânt şi înfricoşat. Frica Domnului este începutul înţelepciunii. Toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă şi slava Lui ţine în veci.“ Psalmul 111

Cum este lauda ta în Casa Domnului?

Cum Îl laudă pe Domnul credincioşii din biserica ta?

Iubeşte părtăşia cu sfinţii!

Cât de des te rogi pentru adunarea celor credincioşi?

Te rogi pentru adunarea sfinţilor?

Efeseni 1:3

,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.”

Cum mulţumeşti Domnului pentru toate binecuvântările Lui?

1 Tesaloniceni 1:2-5

,,Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu alegerea voastră. În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.”

Pe cine pomeneşti necurmat în rugăciunile tale?

De cine îţi aduci aminte când stai înaintea lui Dumnezeu în rugăciune?

Îţi aduci aminte de lucrarea credinţei fraţilor tăi?

Îţi aduci aminte de osteneala dragostei fraţilor tăi?

Îţi aduci aminte de tăria nădejdii în Domnul Isus?

Îţi aduci aminte de adunarea sfinţilor, de vestirea Evangheliei cu putere, cu îndrăzneală şi cu Duhul Sfânt?

Câtă dragoste este în inima ta pentru Casa Domnului?

Câtă preocupare este în mintea ta pentru adunarea celor credincioşi?

 

Tu iubeşte părtăşia celor ce Îl iubesc pe Domnul!

 

Pentru cine eşti o amintire frumoasă?

Filipeni 1:3-4 ,,Mulţumesc Dumnezeului meu

pentru toată aducerea aminte

pe care o păstrez despre voi. 

În toate rugăciunile mele

mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.”

Pentru cine păstrezi o amintire frumoasă în inima ta? Pentru cine mulţumeşti Domnului cu bucurie?

Pentru cine eşti o amintire frumoasă? Cine mulţumeşte Domnului pentru tine cu bucurie?

Coloseni 1:3-4

,,Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr.”

Pentru cine te rogi neîncetat?

Cine te inspiră la credinţa în Domnul Isus Cristos?

Cine te inspiră să cauţi dragostea între fraţi?

Cine te încurajează să ai nădejde şi să creşti în har şi în adevăr?

Poate cineva să mulţumească Domnului pentru că tu faci aceste lucruri?

Pe cine ajuţi să crească spiritual şi să aducă roadă?

Pe cine ai inspirat în anul acesta la credinţă, dragoste şi nădejde?

 

Tu inspiră pe alţii la credinţă, dragoste şi nădejde!

 

Îţi doreşti să trăieşti fără regrete?

Luca 17:32

„Aduceţi-vă aminte

de

nevasta lui Lot.”

Oare de ce trebuie să ne amintim de nevasta lui Lot?

Cine era Lot? Lot a fost nepotul lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Pentru că au avut prea multe bogăţii au fost nevoiţi să se despartă: Lot a ales partea cea mai bună a ţării, iar Avraam a fost binecuvântat cu partea care a rămas. Avraam a  zidit multe altare Domnului. Nu găsim scris pe paginile Scripturilor că Lot a zidit vreun altar Domnului. Ginerii lui Lot nu au crezut vorbele lui Lot când îngerii Domnului au venit să anunţe judecata Domnului asupra Sodomei şi Gomorei. Din cauza păcatului, Dumnezeu a hotărât să distrugă Sodoma şi Gomora dar datorită lui Avraam, Dumnezeu a vrut să salveze pe Lot şi familia lui.

Deşi Lot a petrecut mult timp cu Avraam care de fapt l-a crescut, Lot nu a învăţat nimic de la Avraam. Cum se poate să stai aşa de mult timp lângă un om ca şi Avraam şi să nu înveţi nimic? Totuşi Lot avea resentimente căci Biblia ne spune că îşi chinuia sufletul în oraşul lui.

Ce oameni a pus Dumnezeu în viaţa ta ca să înveţi cum să trăieşti viaţa de credinţă?

Ce ai învăţat până acum din purtarea lor? Te mustră conştiinţa când te simţi confortabil în anumite păcate?

Dacă Sodoma şi Gomora erau aşa de periculoase, oare de ce Lot şi familia lui nu s-au mutat în alt oraş? S-au obişnuit cu păcatul? S-au obişnuit cu lumea din jur şi cu obiceiurile lor?

Cum suntem noi? Ne-am obişnuit cu lumea din jurul nostru? Avem valorile ei?

Cât este preţuit Cuvântul Domnului de cei din jurul nostru?

Este Cuvântul Domnului important pentru noi sau suntem confortabili cu păcatul şi lumea?

Pentru că Lot zăbovea, îngerii au apucat pe Lot, pe nevasta lui şi pe cele două fiice ca să-i scoată afară din oraş înainte de pedeapsă.

Unii oameni sunt atinşi de Domnul şi totuşi se îndoiesc. Unii oameni sunt atinşi de Domnul dar totuşi privesc înapoi. Unii oameni sunt atinşi de Domnul şi totuşi inima lor este mereu în lume şi cu lumea.

Nevasta lui Lot a fost aproape scăpată dar s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Judecata lui Dumnezeu este dreaptă pentru cei ce nu ascultă.

Eşti aproape de Împărăţia lui Dumnezeu?

Eşti aproape de mântuire?

Eşti sensibil la atingerea lui Dumnezeu?

Vrei să alegi astăzi să trăieşti fără regrete fiind în Împărăţia lui Dumnezeu, fiind mântuit, trăind viaţa de credinţă aşa ca şi Avraam?

 

Fie Cuvântul Domnului în inima ta şi lumea, afară din inima ta!

Domnul să te ajute să trăieşti fără regrete!

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.