Teologie greşită

7 iunieIsaia 36

Isaia 36:4b

„Ce este

încrederea aceasta

pe care

te bizui?”

*

 

Sanherib îi pune întrebări lui Ezechia:

Ce este încrederea aceasta pe care te bizui (36:4b)?

Crezi că nişte cuvinte ale lui Dumnezeu sunt mai puternice decât o armată militară?

Crezi că te poţi sprijini pe o trestie ruptă (Egiptul)? Crezi că te poate ajuta (36:6)?

Crezi că te poate ajuta Iehova Dumnezeu (36:7)?

În caz că nu te bizui doar pe Domnul, închinarea ta nu este după Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu este acceptată de El.

 

Crezi că ai resurse (36:8) ca să porţi războiul?

Nu ştii că Dumnezeu mă trimite împotriva ta ca să te nimicesc (36:10)?

Nu este Ezechia un amăgitor care nu poate izbăvi (36:14)?

Nu este Ezechia un mângâietor înşelător care învaţă pe popor că Domnul dă izbăvire (36:15)?

Sanherib îi cere lui Ezechia ca să facă pace cu el, să nu se încreadă în Dumnezeu, considerând încrederea aceasta un gest prin care Ezechia se crede mai mare ca Dumnezeu (36:20). Teologia lui era greşită. Totuşi Sanherib ştia despre schimbările religioase făcute de Ezechia.

În problemele vieţii eşti tu tentată să te îndoieşti de ajutorul Domnului când auzi părerea altor voci care cunosc ceva religie? Accepţi suportul lor chiar dacă nu este biblic? Sunt ei călăuză pentru tine, te bazezi pe ei? Nu uita că şi Domnul Isus a fost ispitit, dar a rămas credincios Cuvântului lui Dumnezeu. El te va întări ca să biruieşti ispita.

Sanherib a vorbit în limba poporului ca să-l întoarcă împotriva lui Ezechia, dar cuvintele lui nu au avut efectul pe care el l-a plănuit, căci poporul a tăcut.

Când duşmanul îi întoarce pe cei dragi sau pe alţii împotriva ta, să nu te temi. Domnul te va păzi.

Sanherib a crezut că el este stăpânul. Crezi că tu eşti stăpână pe viaţa ta?

Ţi-a pus cineva aceste întrebări? Ai pus tu aceste întrebări cuiva?

Cu cine semeni mai mult: cu Sanherib sau cu Ezechia?

Cei ce cred Cuvântul lui Dumnezeu rămân în picioare în ciuda tuturor ameninţărilor şi atacurilor celui rău.

Doamne, păzeşte inima mea de o teologie greşită!

Învaţă pe copil

Ioan 2:1-11

Ioan 2:9 „Apa a fost schimbată în vin.“

Ioan 2:11

,,Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus

în Cana din Galilea.

El Şi-a arătat slava Sa

şi ucenicii Lui au crezut în El.“

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora că trebuie să se schimbe dintr-un copil egoist într-un copil care se gândeşte şi la alţii. Acest lucru e posibil doar cu ajutorul Domnului. Domnul Isus a schimbat apa în vin şi El poate să schimbe un copil egoist într-unul care are grijă de alţii. Acesta este de fapt un proces de o viaţă (şi noi ne schimbăm) dar pentru cei mici este minunat să înceapă în copilărie pentru că pot fi scutiţi de multe rele când vor creşte şi apoi toată viaţa.

Copiii învaţă prin exemplu. Tu poţi să fii un exemplu de bunătate, generozitate, îngrijire etc.

Te vede copilul tău că eşti bucuroasă să ajuţi o vecină?

Te vede copilul tău că ai grijă de o bătrână? Sau că vizitezi un bolnav?

Învaţă pe copil ce spune Domnul despre felul cum trebuie să ne purtăm unii cu alţii. Domnul spune să ne purtăm frumos cu alţii, fără nici un interes ascuns. Oamenii fără Cristos se poartă frumos din interes, ca să obţină ceva.

Pregăteşte ocazii (într-un mod regulat) în care copilul tău să ajute pe cineva.

Învaţă-l onestitatea. Dacă greşeşte, ajută-l, nu striga la el. Laudă-l când face bine un lucru; copiilor le place aprobarea părinţilor. Găseşte metode să-l răsplăteşti (o îmbrăţişare, un bănuţ, un lucru mic pe care şi l-a dorit).

Roagă-te pentru copilul tău să fie transformat de Domnul.

Roagă-te pentru copilul tău să aibă credinţă.

Roagă-te pentru alţii împreună cu copiii tăi.

Poate copiii tăi sunt mari sau chiar plecaţi de acasă. Dacă nu s-au împăcat cu Domnul, să ştii că Domnul poate face şi astăzi o minune, o mare transformare. Crede numai, şi continuă să te rogi.

Numai Domnul poate schimba inima omului!

 

Roagă-te pentru schimbarea inimii tale!

 

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.