Cât de mare este Dumnezeul tău? (5)

4 bigIsaia 40:18-20

„Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.”

*

Întrebarea din acest text este cheia capitolului 40. Pe vremea lui Isaia oamenii se închinau la zei. Într-o bătălie, poporul învingător se lăuda că zeul lui este mai mare. Zeii fabricaţi erau după buzunarul fiecăruia. Viaţa unui zeu era cât dura materialul din care era construit. Nu conta talentul meşterului. Este aproape ridicol să întrebăm cu cine vom asemăna pe Dumnezeu!? Cu o bucată de metal sau de lemn? Sau cu o bucată de piatră?

Ce oameni sunt descrişi în acest pasaj? Ce fel de idoli fac ei? Care este descrierea idolilor?

Ce fac idolii? Ei au gură dar nu vorbesc, au urechi dar nu aud, au ochi dar nu văd, au mâini dar nu lucrează, au picioare dar nu umblă (Psalmul 115:4-7 şi Psalmul 135:15-18).

Cum este Dumnezeu diferit de idoli, special în relaţie cu alţii? Putem găsi vreo comparaţie ( Isaia 40:25)?

Care pot fi idolii din societatea noastră? Faima, averea, popularitatea, aparenţa exterioară, casele, maşinile, banii, internetul, sexul, filmele, televizorul, prietenii, familia, copiii, hainele, conturile bancare, sinele etc.? Tot ce se ridică mai presus de Dumnezeu este idol. Tot ce iubim mai mult decât pe Dumnezeu poate deveni un idol. Care sunt idolii tăi pe care îi pui în mintea ta, în emoţiile tale, în timpul tău etc.,  mai pe sus de Dumnezeu? Unde îţi cheltuieşti energiile? La ce te gândeşti mai mult decât te gândeşti la Dumnezeu?

Unde este atenţia ta? Vrei să-ţi examinezi obiceiurile şi preocupările?

Ce lucru vei lăsa să-ţi umple mintea şi inima?

Dumnezeu este unic şi incomparabil. Există o singură cale către El.

Doamne, mulţumesc pentru atenţionarea pe care mi-o faci. Vreau să fiu atentă cu valorile mele, căci unde este valoarea mea, acolo este şi inima mea. Păzeşte-mă de idoli. Ajută-mă să Te iubesc pe Tine mai mult decât orice este sub soare.

 

Doamne, păzeşte inima mea de idolatrie!

 

Advertisements

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

Legat si dezlegat

Ioan 11:38-45

„Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. „Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată Îţi  mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.“ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.“ Mulţi din Iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.“

Moartea este un lucru care te înfioară. Chiar şi Domnul Isus S-a înfiorat. Nu este uşor să stai lângă un mort. Roagă-te pentru cei care au un mort în familie.

Domnul Isus S-a rugat ca oamenii să creadă.

Când tu faci o lucrare, te rogi pentru ca oamenii să creadă şi să crească în credinţă?

Lucrarea Domnului este să dezlege legăturile celui rău.

Ce legături trebuie să dezlege Domnul în viaţa ta? Dacă eşti legat nu poţi umbla.

Prin lucrarea pe care o facem noi trebuie să ajutăm oamenii să fie liberi de legăturile celui rău.

Cum vei ajuta pe cineva să fie dezlegat din legăturile celui rău?

1. Du-te la mormânt. Recunoaşte problema.

2. Dă piatra la o parte. Mărturiseşte-ţi păcatul.

3. Miroase greu. Păcatul este murdar.

4. Isus a ridicat ochii în sus. Roagă-te.

5. A zis cu glas tare. Proclamă puterea lui Isus şi eliberarea Lui.

6. Dezleagă şi umblă. Umblă prin credinţă.

Domnul să te dezlege de toate legăturile celui rău!

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.