Călăuzire blândă

18 julyIsaia 40:1-11

Isaia 40:8

„Iarba se usucă,

floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru

rămâne în veac.”

*

 

Nimic nu se compară cu durabilitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. El este ancora care rămâne în picioare în mijlocul furtunii.

Ce furtună înfrunţi tu astăzi? Cum te ajută Isaia 40 să fii curajoasă, puternică şi plină de speranţă? Ce vei face ca să rămâi în picioare prin furtunile vieţii?

Domnul este Păstorul meu. El mă conduce cu grijă, cu atenţie şi o caldă afecţiune. El cunoaşte duhul meu mâhnit şi orice situaţie grea, testele grele la care sunt supusă, căderile şi înşelăciunile omeneşti, ispitele şi slăbiciunile mele. Am nevoie de blândeţea Lui astăzi. Am nevoie de Cuvântul Lui, am nevoie de prezenţa Lui, ca să fiu întărită.

Iată vestea cea bună! Iată Dumnezeul tău! Isaia ne descoperă caracterul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este şi Atotputernic dar şi personal.

Dumnezeu este Suveran, Atotputernic dar şi Păstor.

Dumnezeu ne asigură iertarea Lui, prezenţa Lui, protecţia Lui, puterea Lui, călăuzirea Lui cea blândă, şi suntem aşa de binecuvântaţi că El este Tatăl nostru.

Ai tu nevoie de puterea lui Dumnezeu prin situaţia prin care treci?

Unde ai tu nevoie de grija lui Dumnezeu?

Unde ai tu nevoie de o călăuzire blândă?

Unde ai tu nevoie de o atingere specială din partea Păstorului?

Doamne, Te laud că ai grijă de mine. Mulţumesc pentru puterea Ta prin furtunile vieţii mele. Tu mă călăuzeşti pe calea cea dreaptă. Mulţumesc pentru blândeţea Ta faţă de mine. Atinge-mi gândirea şi vorbirea, inima şi toată fiinţa mea cu prezenţa Ta. Tu eşti mângâierea mea. Descopere-mi slava Ta ca să Te cunosc. Dă-mi harul să duc vestea cea bună cu bucurie.

Doamne, inima mea are nevoie de blândeţea Ta astăzi!

Va călăuzi blând…

sheperdIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Vrei să duci această veste bună? Vrei să-ţi deschizi gura în casa ta ca să prezinţi vestea cea bună? Sau la locul tău de muncă? Sau la un vecin? Sau la un copil?

Domnul cel puternic şi suveran se va întoarce, va domni şi va stăpâni peste întreg pământul. El are plata şi răsplata pentru copiii Lui.

Cum înţelegi cuvintele plată şi răsplată?

Ce înseamnă pentru tine că Domnul plăteşte şi răsplăteşte?

Cum te mângâie pe tine faptul că Dumnezeu plăteşte şi răsplăteşte?

Plata este ceva în schimbul unui lucru făcut, bine făcut.

Răsplata este ceva care întrece aşteptările noastre.

Domnul va răsplăti pe cei ce-L iubesc.

Plata şi răsplata sunt darurile lui Dumnezeu pentru poporul Lui.

Plata şi răsplata sunt aleşii lui Dumnezeu pentru Domnul Isus Cristos. Noi, cei credincioşi suntem darul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus Cristos.

În comparaţie cu Păstorul care are grijă de oile Lui, cum ai tu grijă de cei din jurul tău?

Sunt ei aproape de inima ta? În braţele tale de rugăciune? Cum îi păzeşti de duşmani?

Cum te porţi cu cei ce dau hrană poporului? Cu bunătate? Cu critică?

Cum este călăuzirea ta? Blândă sau aspră?

Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu puternic. Îmi înalţ glasul ca să Te laud şi să mărturisesc Vestea cea Bună. Nu tac, ci spun altora despre puterea Ta, despre braţul Tău cel puternic, despre răsplătirile Tale cele minunate. Tu eşti Păstorul meu cel blând. Tu mă călăuzeşti cu o mare blândeţe. Mângâierile Tale sunt o bucurie mare pentru mine. Ajută-mă şi pe mine să lucrez cu bucurie şi să mă port cu blândeţe şi cu bunătate. Nu voi înceta să mă rog pentru cei dragi şi pentru poporul Tău. Tu ne-ai descoperit Vestea cea Bună şi ne bucurăm să o spunem şi altora, ca ei să se întoarcă la Tine şi cu toţii să fim o turmă, iar Tu să fii Păstorul nostru.

 

Doamne, doresc din toată inima să spun cu blândeţe Vestea cea Bună!

 

Vestea cea bună

gospelIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Care este vestea cea bună şi cum trebuie prezentată?

Vestea cea bună este: Iată Dumnezeul vostru! El are puterea! El este  plin de compasiune pentru poporul Lui.

El este lângă mine şi îmi cunoaşte nevoile. Mă ajută şi are grijă de mine. El mă va iubi întotdeauna, indiferent de greşelile mele, pentru că sunt copilul Lui.

De multe ori nici nu ştiu că sunt o oaie rătăcită, dar El mă caută, mă găseşte şi mă aduce înapoi la turmă. Mă călăuzeşte cu blândeţe.

Vestea bună trebuie prezentată cu îndrăzneală, cu puterea lui Dumnezeu, fără teamă, cu voce tare, nu în şoaptă.

Cum au înţeles israeliţii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând? Cum au experimentat ei mângâierea lui Dumnezeu?

În ciuda haosului care domnea în vieţile lor, Dumnezeu era în control. El este acolo ca să aibă grijă de ei, să-i ţină aproape de inima Lui, în mijlocul problemelor lor.

Cum te mângâie pe tine faptul că ştii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând?

Gândeşte-te la o mamă şi copilul ei. Când copilul are o problemă, dacă merge la mama lui, problema nu dispare, dar, dacă mama îl ţine în braţe, aproape de inima ei, copilul este mângâiat şi calmat.

Doamne, mulţumesc că mă mângâi când am nevoie de mângâierea Ta.

Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, pentru puterea şi prezenţa Ta în viaţa mea.

Doamne, inima mea se bucură de vestea cea bună!

Rugăciune pentru sănătatea familiei

Iacov 3:13-16

,,Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească), drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.”

Doamne, mulţumim că Tu ne dai o minte sănătoasă. Tu ne dai înţelepciune şi pricepere. Tu ne ajuţi să avem o purtare bună şi să facem fapte cu blândeţea înţelepciunii. Tu ne fereşti inima de pizmă (invidie) amară, de un duh de ceartă, de laudă deşartă şi minciună, care aduc boală sufletului şi trupului nostru. De la Tine aşteptăm o înţelepciune care vine de sus şi în care nu este tulburare şi fapte rele. Fereşte-ne de înţelepciunea lumii care ne poate duce la rău şi păstrează familia noastră sănătoasă în credinţă şi purtare.

Înţelepciunea care vine de sus să păstreze sănătatea familiei tale!

Tu fii înţeleaptă şi pricepută!

Vrei să fii o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este  Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea poartă tulburările create de alţii, îndură loviturile de la alţii, acceptă neînţelegerile, pentru că poarta în inimă imaginea suferinţelor Domnului Isus, care îi dă putere în toate. Lipsa blândeţei crează tulburare şi reacţii la tulburare.

Blândeţea nu este descurajată, nu este iritată.

Blândeţea nu zice: ,,Ce mi s-a întâmplat mie!” sau ,,Cum, mie?” sau ,,De ce mie?”

Blândeţea nu zice: ,,I-o voi plăti înapoi”.

Blândeţea este un suflet liniştit. Este în odihnă când nu este lăudată.

Blândeţea este în odihnă când este învinovăţită, criticată, dispreţuită.

Blândeţea este cea mai mare putere, tărie, pentru că are de-a face cu relaţia omului cu Dumnezeu, cu supunerea voinţei faţă de El, şi nu este o problemă de temperament.

Blândeţea nu se apară. Ea ştie că Dumnezeu apără şi protejează.

Blândeţea refuză să se războiască, să se enerveze, să se gândească la răzbunare.

Eşti o persoană blândă? Eşti o persoană tulburată? Te rogi pentru blândeţe?

Ce legatură este între credinţă şi blândeţe? Cum se poartă blândeţea?

Strigi la Domnul după ajutor?

Accepţi totul în viaţă ca venind de la Domnul?

Te rogi şi dezvolţi obiceiul de a te umili, de a te supune Domnului?

Îl laşi pe Domnul să resolve conflictele din viaţa ta? Crezi cu tărie Cuvântul Lui?

 

Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Filipeni 5:4a

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.