Tăcerea

Tăcerea

1Isaia 53:7-9

Isaia 53:7a

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc.”

*

Care a fost răspunsul Domnului Isus înaintea acuzatorilor Lui care L-au chinuit şi L-au asuprit? Tăcerea. A îndurat totul fără să spună o vorbă. El a fost Mielul de jertfă pentru noi (Ioan 1:29). Pe noi nu ne-a costat nimic această jertfă, dar pe Domnul Isus L-a costat viaţa. De ce crezi că Domnul nu S-a apărat? Domnul Isus nu a fost un om slab, ci a avut o putere enormă de a răbda.

Ca să poţi să taci, e nevoie de o mare putere. În special în conflicte, tăcerea dovedeşte mai multă  putere decât o vorbire fără înţelepciune şi control.

Eu cred că atenţia Lui a fost la veşnicie, nu la prezent.

Ce facem noi în faţa celor ce ne acuză de anumite lucruri? Crezi că vorba arată puterea ta? Crezi că tăcerea e ca mierea? De ce ne apărăm? Ne apărăm când credem că avem dreptate şi ne apărăm, chiar şi când nu avem dreptate. Mă apăr ca să salvez prezentul? Trebuie să mă gândesc mai mult la veşnicie decât la prezent.

Hristos nu S-a luptat pentru noi, ci de bunăvoie, cu ascultare faţă de Tatăl S-a dus la cruce. A ales să nu se lupte, ci să moară. Care este alegerea ta?

Domnul Isus Hristos, Robul Domnului a ales să nu se apere, ci a ales să sufere în tăcere.

Ce pot să învăţ din acest adevăr?

Care este reacţia mea când alţii mă nedreptăţesc? De cine mă apăr? Cum mă apăr? Cui opun rezistenţă? Este violenţă în vorbirea mea? Este înşelăciune în vorbirea mea? Este vicleşug în vorba mea? Trebuie să renunţ, să tac?

În care situaţie din această săptămână trebuie să tac?

Ce înseamnă că groapa Lui a fost pusă între cei răi? A fost răstignit între doi tâlhari (Matei 27:38).

Ce înseamnă că mormântul Lui a fost la un loc cu cel bogat? Iosif din Arimatea a fost un om bogat şi împreună cu Nicodim L-au îmbălsămat şi L-au aşezat în mormântul bogatului (Matei 27:57-60).

Doamne, ajută-mă să fiu mai atentă la gura mea, mai ales în conflicte. Dă-mi putere să tac!

 

Doamne, pune controlul Tău asupra inimii şi gurii mele!

 

Mângâiaţi, mângâiaţi

comfort 1

Isaia 40:1a „Mângâiaţi, mângâiaţi.”

*

Imaginează-ţi cuvintele şoptite de o mamă care ţine în braţe pe pruncul ei nou născut. Imaginează-ţi tăcerea sau atingerea unui prieten la nevoie. Imaginează-ţi prezenţa unui medic la patul tău când eşti bolnavă. Gândeşte-te la experienţele din viaţa ta când ai trăit mângâierea altora. Poate îţi aminteşti de mângâierea pe care ai avut-o când pentru prima dată ai înţeles că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele.

Care este prima imagine care vine înaintea ochilor tăi când auzi cuvântul „mângâiere”?

Cuvântul „mângâiere” înseamnă „cu tărie, cu putere”. Mângâierea lui Dumnezeu dă tărie, dă putere poporului Său.

Dumnezeu Şi-a împlinit profeţiile cu privire la Asiria în timpul lui Isaia. Noua putere care a început să se ridice era Babilonul. Totul era aşa cum Domnul a prevestit. Cartea lui Isaia a rămas ca o încurajare pentru popor când va ajunge din nou în robie (babiloniană). Cum se vor întoarce acasă? Ce vor găsi în robie? Domnul le spune mereu „Nu vă temeţi!”. Dumnezeu le spune că va fi cu ei şi vor primi iertarea când se vor întoarce la El. Poporul va găsi mângâiere în scrierea lui Isaia. Îl vor descoperi pe Dumnezeu ca Suveran, Sfântul lui Israel, Cel ce iartă, Cel ce poartă de grijă.

Când viaţa este grea, putem să găsim mângâiere în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea lui Isaia. Putem să descoperim că Dumnezeu este Suveran, este Sfânt, ne iartă, are grijă de noi, ne mângâie în suferinţele noastre.

Vei căuta tu mângâierea lui Dumnezeu pe paginile Scripturilor?

Vei avea tu timp să-L descoperi pe Dumnezeu ca Cel ce are grijă de tine, Cel care te mângâie, Cel care te iartă şi te ajută?

Cum vei mângâia tu pe alţii după ce ai primit mângâierea lui Dumnezeu?

 

Inima mea spune: Doamne, Tu eşti mângâierea mea!

Vai de mine!!!

Isaia 6:5-7

„Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ai spus vreodată: „Vai de mine, sunt pierdută!”? Sau: „Vai de mine, sunt cu buze necurate!”?

Ai spus vreodată: „Vai de închinarea mea!”? sau „Vai de încrederea mea (în om în loc de încrederea mea în Dumnezeu)!”?

Ai spus de multe ori: „Vai de …alţii!”?

Ce spui tu în prezenţa Domnului? Poţi să păstrezi tăcerea?

Când ţi S-a descoperit ţie Domnul într-un fel pe care nu poţi să-l uiţi niciodată? Ai o zi specifică sau un an (proces lung) în amintire? Cum ţi S-a descoperit? Ai văzut tu sfinţenia Lui?

Să vedem sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă să vedem că Dumnezeu este total diferit decât noi.

Când vedem sfinţenia lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatul.

Cum stau eu în prezenţa Dumnezeului celui Sfânt?

Când Isaia a stat în prezenţa Domnului a văzut păcatul lui şi păcatul poporului. Felul cum vorbim în prezenţa Domnului arată inima noastră (din prisosul inimii vorbeşte gura).

Ce spui cu gura ta? Cum sunt buzele tale? Fierbinţi? Arde vorba ta? Taie vorba ta pe alţii? Care crezi că este relaţia dintre inimă şi gură? Ce spun vorbele tale despre inima ta? Cuvintele sunt oglinda inimii.

Doamne, curăţeşte-mi inima şi vorbirea! Ajută-mă să mă lupt pentru sfinţenie!

Isaia nu a cerut iertare şi totuşi Domnul i-a dat iertare. Dumnezeu în harul Lui are iniţiativa (să ierte) şi vede inima recunoscătoare. Domnul este îndelung răbdător, bogat în bunătate, încet la mânie etc.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice

căci din ea ies izvoarele vieţii!