Ziua Mea

4a*

Isaia 58:13

„Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în Ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L şi dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării.”

Ce ne învaţă Matei 12:1-12 despre Sabat?

„În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tău fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe”, n-aţi fi osândit nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” Isus a plecat de acolo şi a  intrat în sinagogă. Şi iată că în singogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi, care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”

Oare de ce i-a apărat Domnul pe ucenici? Ce trebuiau fariseii să ştie? Ce zicea Legea?

Care este binele îngăduit în ziua Sabatului?

Este Domnul Isus Hristos, Domnul Sabatului tău?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul produce bucurie în viaţa credinciosului.

 

Inima mea iubeşte ziua Domnului!

Cauţi prezenţa Domnului?

 

18 fIsaia 6

*

Isaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este Domnul oştirilor.”

*

Doamne,

mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie. Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt. M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta. Aş vrea să strig şi eu cu serafimii: sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al  oştirilor! Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta. Aş spune şi eu ca şi Isaia: vai de mine! Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate. Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită. Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele. Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine. Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.

Doamne, vreau să-Ţi aud glasul. Te rog să-mi vorbeşti.

Unde mă trimiţi? Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?

Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!

Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb. Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.

Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.

Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,

Şi fă-mi urechea să Te asculte.

Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută faţa Mea!” şi faţa Ta, Doamne, o caut!

Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?

Cum cauţi tu faţa Domnului?

Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul? Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?

Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!