Cauţi prezenţa Domnului?

 

18 fIsaia 6

*

Isaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este Domnul oştirilor.”

*

Doamne,

mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie. Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt. M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta. Aş vrea să strig şi eu cu serafimii: sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al  oştirilor! Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta. Aş spune şi eu ca şi Isaia: vai de mine! Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate. Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită. Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele. Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine. Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.

Doamne, vreau să-Ţi aud glasul. Te rog să-mi vorbeşti.

Unde mă trimiţi? Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?

Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!

Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb. Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.

Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.

Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,

Şi fă-mi urechea să Te asculte.

Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută faţa Mea!” şi faţa Ta, Doamne, o caut!

Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?

Cum cauţi tu faţa Domnului?

Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul? Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?

Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!

 

Am văzut pe Domnul

Isaia 6:1-4

„În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templu. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna şi Casa s-a umplut de fum.”

 

Oare de ce profetul Isaia consideră timpul împăratului Ozia ca fiind un timp de referinţă?

Cine crezi că împărăţeşte? Împăratul pământesc sau Împăratul veşnic?

Împăratul Ozia a fost unul din împăraţii buni, numai că la sfârşitul vieţii s-a dus la Templu să ardă tămâie, deşi nu era preot, şi din această pricină a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră. Mândria l-a împins la ruină. În comparaţie cu împăratul Ozia care a murit, ne este prezentat Împăratul vieţii care nu moare niciodată. El este pe tronul de domnie, aşa cum Îl vede Isaia.

Oare a fost moartea împăratului Ozia o tragedie?

Nimic nu pregăteşte mai bine pe o persoană să înfrunte tragediile vieţii (problemele ameninţătoare ale fiecărei zile) ca şi viziunea clară despre Dumnezeu şi lucrarea Lui.

Imaginează-ţi că eşti în Templu alături de Isaia şi-L vezi pe Domnul.

Apoi auzi serafimii care strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!

Cum ai explica tu ce a văzut Isaia? Ce înseamnă pentru tine că Domnul este sfânt? Ce este sfinţenia?

Noi nu suntem ca şi Domnul (sfinţi)! Nimeni nu îşi acoperă ochii şi urechile când apărem noi şi nimeni nu se pleacă la picioarele noastre să se închine. Numai Domnul este Sfânt! Poporul Domnului trebuie să fie cunoscut ca „popor sfânt” nu în baza meritelor lui, ci, pentru că a fost ales şi separat de celelalte popoare ca să fie al Domnului. Trăirea zilnică trebuie să reflecte sfinţenia lui Dumnezeu. Sfinţenia lui Dumnezeu este deasupra capacităţii noastre de înţelegere şi imaginaţie. Cum am putea noi să pricepem sfinţenia lui Dumnezeu?

 

Doamne, inima mea caută sfinţenia Ta!