7 Decembrie

Geneza 42-45

Geneza 45: 7: ,,Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.”

Oare de câte ori s-a gândit Iosif la familia lui? Cine poate să cunoască durerea din inima lui, dorul de casă şi de cei dragi, pe care nu i-a văzut şi nu i-a auzit de mai bine de douăzeci de ani (treisprezece ani de suferinţă, şapte ani de belşug  şi câţiva ani de foamete)? Oare cine poate înţelege ce înseamnă să fii străin, departe de familia ta, într-o ţară care vorbeşte o limbă pe care nu o cunoşti? Cine poate cunoaşte dorul de casa părintească, dacă nu a stat departe timp de treisprezece ani? Dar au mai trecut şapte ani de belşug  şi apoi câţiva ani de foamete, până când Iosif s-a întâlnit cu familia lui din ţara Canaan. Oare s-a gândit Iosif că vor veni fraţii lui să cumpere mâncare din Egipt? Oare a plănuit răspunsuri şi reacţii? Oare a avut o idee cum Dumnezeu va restaura relaţia lui cu familia lui din Canaan?

Dumnezeu era în control. El știe timpul potrivit pentru orice lucru. A venit vremea ca fraţii lui Iosif să îl întâlnească. Putea Iosif să le dea ceea ce meritau? S-a supus Iosif planului lui Dumnezeu în ceea ce priveşte restaurarea familiei lui? Era nevoie de o recunoaştere a păcatului, de pocăinţă şi de refacerea relaţiei cu Domnul şi unii cu alţii. Toate aceste lucruri se fac prin teste. Testele trezesc conştiinţa. La primul test, pe care Iosif îl foloseşte la întâlnirea cu fraţii lui (pe care el i-a recunoscut imediat, deşi ei nu l-au recunoscut pentru că vorbea printr-un traducător), Iosif îi acuză că ar fi spioni.

Este sentimentul de vinovăţie sănătos? Când recunoaştem că suntem vinovaţi, avem oportunitatea de a ne pocăi. Fraţii lui Iosif au recunoscut că sunt vinovaţi. Ce anume te face să-ţi recunoşti vinovăţia? Ce faci când te vezi vinovată? Fără pocăinţă, sentimentul de vinovăţie nu este rezolvat. Pocăinţa duce la împăcarea cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Iuda s-a schimbat dintr-un om dur (care a vrut să o omoare pe Tamar pentru un păcat pe care şi el l-a făcut), într-un om plin de compasiune, care este gata să sufere  în locul fratelui mai mic. Fraţii lui Iosif au fost vindecaţi de invidie, căci nu mai reacţionau atunci când vedeau că tatăl lor îl iubea cel mai mult pe Beniamin. Nu au mai încercat să creeze suferinţă altora. Testele pe care le-a folosit Iosif în relaţie cu fraţii lui au dovedit că ei s-au schimbat şi, astfel, a fost timpul ca ei să se împace.

Câtă  iertare se vede în vorbirea lui Iosif! ,,Nu voi, ci Dumnezeu m-a adus aici.” Izbăvirea pentru familia lui Iacov a venit prin Iosif. S-a întâmplat tocmai aşa cum a visat el în copilărie. Iosif a ştiut că suferinţa face parte din planul lui Dumnezeu pentru fiecare om, de aceea, i-a iertat pe fraţii lui.

Iată ce spune părintele Zosima, un personaj al lui Dostoievski: „Şi se întâmplă uneori să stai în cumpănă, nedumerit, în faţa păcatului omenesc, întrebându-te: „Cum să-l iau, cu anasâna sau cu smerită dragoste?” Alege întotdeauna dragostea cea smerită. Şi dacă te-ai hotărât aşa, o dată pentru totdeauna, nu-ţi va fi greu să cucereşti întreaga lume.”4

O înţelegere corectă a planului lui Dumnezeu îi permite omului să ierte şi să se împace cu alţii. Dumnezeu pune lângă noi oameni prin care ne dă o mare izbăvire.

Bunul Dumnezeu îţi va da o mare izbăvire!

5 Decembrie

Geneza 41:1-57

Geneza 41: 16: ,,Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Iosif a fost dus la palat, înaintea împăratului. Oare cum s-a îmbrăcat? Oare cum s-a simţit când a purtat o haină frumoasă, ca să apară înaintea lui Faraon? Nu putea merge înaintea împăratului cu hainele din închisoare. Şi nici cu barba pe care o avea; de aceea, s-a bărbierit.

Cum ne permitem noi să mergem înaintea Împăratului ceresc? Cât de mult ne interesează cum arătăm? Câtă modestie se vede în îmbrăcămintea noastră şi cât respect faţă de Împăratul? Ştim noi înaintea Cui ne prezentăm? Ce spun hainele noastre despre respectul pe care-L avem faţă de Împăratul nostru?

Stând înaintea lui Faraon, pe Iosif nu l-a interesat gloria lumii. În vorbirea lui, a arătat un singur interes: să-L facă de cunoscut pe Împăratul! ,,Nu eu, ci Dumnezeu!”, a răspuns Iosif. Dumnezeu dă răspuns lui Faraon. Cât de adesea ne credem experţi într-un domeniu sau în altul, în care am câştigat o anumită experienţă?! Îi dai glorie şi credit  lui Dumnezeu pentru talentele, pentru abilităţile  sau pentru succesul tău?

Visele lui Faraon însemnau acelaşi lucru: şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete. Şapte vaci (ani) slabe au înghiţit şapte vaci (ani) grase şi au rămas tot slabe. Şapte spice goale au înghiţit şapte spice mari şi pline, dar au rămas tot goale şi slabe.

Egiptul avea mulţi zei. Iosif a vorbit cu o mare îndrăzneală despre Dumnezeul cel viu, singurul care poate să dea interpretare acestor vise. Cu umilinţă şi respect, Iosif i-a spus lui Faraon că Dumnezeu, Creatorul universului, i-a dat aceste vise ca să-i arate ce se va întâmpla în viitor în Egipt. Cuvintele lui Iosif i-au dat lui Faraon posibilitatea să fie uimit de îndurarea şi de bunătatea lui Dumnezeu faţă de el. Cât de des eşti uimită de îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine? Îi ajuţi pe alţii să fie uimiţi de bunătatea şi îndurarea Domnului? Pentru cine te rogi chiar acum ca să înțeleagă caracterul lui Dumnezeu? Cât respect şi umilinţă văd alţii în vorbele tale?

În Plângerile lui Ieremia 3:22-32, citim:  ,,Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea, nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; să dea obrazul celui care-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare.” 

Doamne, sunt uimită de bunătatea şi îndurarea Ta!

2 Decembrie

Geneza 41:1-57

Geneza 41: 16: ,,Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Cât de mult se aseamănă viaţa lui Iosif cu cea a Domnului Isus? Cât de mult se aseamănă viaţa mea şi a ta cu cea a Domnului Isus? Domnul Isus a ascultat de Tatăl şi a lucrat împreună cu Tatăl. Aşa a făcut şi Iosif. Domnul Isus S-a smerit. Iosif  a fost smerit. Cel care se smereşte, va fi înălţat.

În Filipeni 2:1-11, citim: ,,Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. De aceea, şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

Pentru că Iosif s-a smerit, Dumnezeu l-a eliberat din închisoare şi l-a înălţat ca să fie cel de-al doilea conducător peste Egipt. Faraon a fost surprins de înţelepciunea lui şi a recunoscut că are în el Duhul lui Dumnezeu. Ce zic oamenii despre tine când îţi deschizi gura? Cine zice că eşti înţeleaptă? A zis cineva despre tine că ai în tine Duhul lui Dumnezeu?

Cum a reuşit Iosif să nu accepte gloria pentru el? Cum poţi tu să refuzi lauda altora şi să îndrepţi privirea lor către Dumnezeu?

Dumnezeu are un plan şi El va descoperi planul Lui la vremea Lui, apoi, va pune oamenii potriviţi la locul potrivit, ca planul Lui să se împlinească. Cât de mult îţi doreşti să fii în planul Domnului? Cum te pregăteşti ca să fii folosită de Domnul la momentul potrivit?

Prin vis, Dumnezeu i-a descoperit lui Faraon planul și lucrarea Lui: şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete. Foametea va fi aşa de mare încât belşugul va fi uitat. În înţelepciunea lui, Iosif i-a spus lui Faraon ce are de făcut: să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului, să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug, să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care vor veni; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi ele să fie păzite. Prin interpretare şi înţelepciune, planul lui Dumnezeu a fost dus la îndeplinire. Ştii să dai sfaturi înţelepte? La cine te duci când ai nevoie de un sfat înţelept?

Pregăteşte-te să fii în stare să dai un răspuns sau un sfat înţelept la nevoie!