bunică
Bucuria de a fi bunică
Psalmul 17:6,,Copiii
copiilor
sunt cununa bătrinilor,
si părinții
sunt slava copiilor lor”.
*
,,Dacă aș fi știut că este așa de minunat să fii bunică, aș fi fost bunică prima dată” asa este o zicală americană, dar acum această zicală a ajuns și zicala mea.
In anul 2011, octombrie 7, fiica noastră a născut un băietel, primul nostru nepoțel, pe care l-am așteptat cu multa bucurie. Nu pot să ma exprim cît de minuntă este această experiență de a deveni bunică.
Este un timp frumos cînd afli că fiica ta va deveni și ea mămică. A fost interesant cum m-a anunțat Patricia că voi deveni bunică; ne-a invitat la restaurant pe mine și pe Liviu (soțul meu) de ziua mea de naștere. Am observat că Patricia a avut în mînă doua pungi cu cadouri; ne-am așezat la masă, ne-a dat pungile și ne-a spus să le deschidem împreună, eu și Liviu, viitorul bunic. În pungi au fost cîteva lucruri de bebeluși şi atunci am realizat că voi deveni bunica. Emoțiile au fost foarte mari, mi-au dat lacrimi de bucurie, și am dorit să le spun la toți din restaurant că voi fi bunică.
L-am primit cu mare bucurie pe micuțul Ezekiel, Jonathan, care ne-a adus atîtea zîmbete pe obrajii noștri.
Avem bucuria să-l avem în grija noastră în fiecare zi. Ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem ca și bunici de a înălța rugăciuni pentru el, de a-l educa în așa fel încît el să-L vadă pe Dumnezeu, Tatăl ceresc, în viețile noastre. ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6).
L-am învățat încă de mic să se roage inainte de masa, și el deja știe cînd se pune pe scaun pune mînuțele împreună, si spune ,,Amin” adică, haideți să ne rugăm, (are 17 luni). Ce pot eu învăța de la acest copilaș? Într-o zi s-a așezat culcat pe sofa, s-a uitat la mine, și a spus: AMIN, adica eu trebuia să mă rog. M-am rugat și apoi am spus Amin. El s-a uitat la mine și a spus, mai, ok. M-am rugat din nou si din nou am spus Amin. Din nou s-a uitat la mine și a spus: mai, Amin. Deci el a vrut ca eu să mă rog mai mult. Așa că eu trebuie să mă rog la timp și ne la timp, neîncetat.
Ce înveți tu pe copilași și ce te învață ei pe tine?
o bunică, fericita, Mariana Percy (Strizu)
Totuşi…
Isaia 9:1-10:4
Isaia 9:1a
„Totuşi
întunericul
nu
va
împărăţi
veşnic.”
Chiar dacă unii oameni continuă să stea în întuneric, Dumnezeu le mai dă har să se întoarcă la lumină. Aşa şi părinţii continuă să le dea har copiilor ca să se îndrepte. Câteodată se întreabă dacă au priceput copiii ceva din toată învăţătura dată de ei. Învăţarea unui copil este un proces lung, cu multe succese şi insuccese. Chiar şi părinţii cei mai înţelepţi fac greşeli în educarea copiilor.
Harul este educarea (învăţarea) copilului cu o atitudine plină de dragoste, generozitate şi răbdare chiar şi atunci când copilul nu merită.
Nu aştepta de la copilul tău mai mult decât poate, şi nu-l compara cu alţii de vârsta lui.
Prinde ocazia să-l lauzi când a făcut ceva bine.
Fii clară în aşteptările tale şi spune-i în cuvinte simple.
Fă-ţi timp să stai cu copilul, nu fi grăbită când îl înveţi.
Repetă (cu dragoste) regulile casei până înţelege.
Alege ce este important pentru copil şi pentru tine. Învaţă pe copil să aleagă binele, să facă diferenţa între greşeală şi neascultare.
Disciplinează copilul cu dragoste, cu fermitate, cu dreptate şi fii consecventă în regulile tale.
Învaţă pe copil ce spune Dumnezeu despre atitudini şi acţiuni. Fii un model pentru el.
Nu uita, copilul ţi-a fost dat pentru o vreme (scurtă). Iubeşte-l. Timpul trece repede şi statutul tău de părinte se schimbă în statutul de bunică. Încrede-te în harul Domnului să-ţi dea puterea să-ţi împlineşti datoria de părinte, văzând în fiecare zi un nou început, un nou har de a trăi această experienţă unică în viaţă. Când copilul creşte şi pleacă de acasă nu mai poţi să-l înveţi ci doar să te rogi pentru el. Proverbe 22:6 ne spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”
Doamne, Tu ai har pentru mine chiar dacă nu merit.
Dorinţa inimii mele este să am har faţă de alţii,
chiar dacă nu merită!
ANA TATAR ANDRAS 