Bucuria de a fi bunică

bunicaPsalmul 17:6
,,Copiii
copiilor
sunt cununa bătrinilor,
si părinții
sunt slava copiilor lor”.
*
,,Dacă aș fi știut că este așa de minunat să fii bunică, aș fi fost bunică prima dată” asa este o zicală americană, dar acum această zicală a ajuns și zicala mea.
In anul 2011, octombrie 7, fiica noastră a născut un băietel, primul nostru nepoțel, pe care l-am așteptat cu multa bucurie. Nu pot să ma exprim cît de minuntă este această experiență de a deveni bunică.
Este un timp frumos cînd afli că fiica ta va deveni și ea mămică. A fost interesant cum m-a anunțat Patricia că voi deveni bunică; ne-a invitat la restaurant pe mine și pe Liviu (soțul meu) de ziua mea de naștere.  Am observat că Patricia a avut în mînă doua pungi cu cadouri; ne-am așezat la masă,  ne-a dat pungile și ne-a spus să le deschidem împreună, eu și Liviu, viitorul bunic. În pungi au fost cîteva lucruri de bebeluși şi atunci am realizat  că voi deveni bunica. Emoțiile au fost foarte mari, mi-au dat lacrimi de bucurie, și am dorit să le spun la toți din restaurant că voi fi bunică.
L-am primit cu mare bucurie pe micuțul Ezekiel, Jonathan, care ne-a adus atîtea zîmbete pe obrajii noștri.
Avem bucuria să-l avem în grija noastră în fiecare zi. Ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem ca și bunici de a înălța rugăciuni pentru el, de a-l educa în așa fel încît el să-L vadă pe Dumnezeu, Tatăl ceresc, în viețile noastre. ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6).
L-am învățat încă de mic să se roage inainte de masa, și el deja știe cînd se pune pe scaun pune mînuțele împreună, si spune ,,Amin” adică, haideți să ne rugăm, (are 17 luni). Ce pot eu învăța de la acest copilaș? Într-o zi s-a așezat culcat pe sofa, s-a uitat la mine, și a spus:  AMIN, adica eu trebuia să mă rog.  M-am rugat și apoi am spus Amin. El s-a uitat la mine și a spus, mai,  ok. M-am rugat din nou si din nou am spus Amin. Din nou s-a uitat la mine și a spus: mai, Amin. Deci el a vrut ca eu să mă rog mai mult. Așa că eu trebuie să mă rog la timp și ne la timp, neîncetat.
Ce înveți tu pe copilași și ce te învață ei pe tine?

o bunică, fericita, Mariana Percy (Strizu)

Aşteptări

Ioan 6:1-15

 „După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce oamenii aceştia?“ Spunea lucrul acesta ca să-i încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei nu ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele“. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon  Petru, I-a zis: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?“ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos. De asemenea, le-a dat şi din peşte cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.“ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. Oamenii aceia când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.“ Isus fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.“

Dacă te duci după Isus, de ce te duci? Ce aşteptări ai de la Domnul? Aştepţi de la El să-ţi resolve toate lucrurile sau aştepţi de la El să te schimbe după inima Lui?

Domnul ne încearcă uneori ca să ne înveţe să gândim bine şi să acţionăm corect. El ştie că suntem fireşti dar suntem în şcoala Lui şi creştem în cunoştinţă şi înţelepciune.

Fillip s-a dovedit foarte firesc. „Noi nu avem!“ este lozinca multora.

Andrei vine cu o soluţie. „Avem“ spune el.

Cauţi tu soluţii spre rezolvarea cazului sau te plângi „că nu se poate“ sau „nu avem“?

Domnul să te facă o bună observatoare şi împlinitoare a nevoilor celor din jurul tău!

Domnul să-ţi dea cunoştinţa şi înţelepciunea Lui!