Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Tăcerea

1Isaia 53:7-9

Isaia 53:7a

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc.”

*

Care a fost răspunsul Domnului Isus înaintea acuzatorilor Lui care L-au chinuit şi L-au asuprit? Tăcerea. A îndurat totul fără să spună o vorbă. El a fost Mielul de jertfă pentru noi (Ioan 1:29). Pe noi nu ne-a costat nimic această jertfă, dar pe Domnul Isus L-a costat viaţa. De ce crezi că Domnul nu S-a apărat? Domnul Isus nu a fost un om slab, ci a avut o putere enormă de a răbda.

Ca să poţi să taci, e nevoie de o mare putere. În special în conflicte, tăcerea dovedeşte mai multă  putere decât o vorbire fără înţelepciune şi control.

Eu cred că atenţia Lui a fost la veşnicie, nu la prezent.

Ce facem noi în faţa celor ce ne acuză de anumite lucruri? Crezi că vorba arată puterea ta? Crezi că tăcerea e ca mierea? De ce ne apărăm? Ne apărăm când credem că avem dreptate şi ne apărăm, chiar şi când nu avem dreptate. Mă apăr ca să salvez prezentul? Trebuie să mă gândesc mai mult la veşnicie decât la prezent.

Hristos nu S-a luptat pentru noi, ci de bunăvoie, cu ascultare faţă de Tatăl S-a dus la cruce. A ales să nu se lupte, ci să moară. Care este alegerea ta?

Domnul Isus Hristos, Robul Domnului a ales să nu se apere, ci a ales să sufere în tăcere.

Ce pot să învăţ din acest adevăr?

Care este reacţia mea când alţii mă nedreptăţesc? De cine mă apăr? Cum mă apăr? Cui opun rezistenţă? Este violenţă în vorbirea mea? Este înşelăciune în vorbirea mea? Este vicleşug în vorba mea? Trebuie să renunţ, să tac?

În care situaţie din această săptămână trebuie să tac?

Ce înseamnă că groapa Lui a fost pusă între cei răi? A fost răstignit între doi tâlhari (Matei 27:38).

Ce înseamnă că mormântul Lui a fost la un loc cu cel bogat? Iosif din Arimatea a fost un om bogat şi împreună cu Nicodim L-au îmbălsămat şi L-au aşezat în mormântul bogatului (Matei 27:57-60).

Doamne, ajută-mă să fiu mai atentă la gura mea, mai ales în conflicte. Dă-mi putere să tac!

 

Doamne, pune controlul Tău asupra inimii şi gurii mele!

 

Suferinţa şi durerea

53,5Isaia 53:4-6

Isaia 53:4a

„Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat

şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.”

Cât de grea este suferinţa ta? Cât de grea este durerea ta? Te-ai gândit vreodată cât de grea este suferinţa şi durerea lumii întregi? Pentru mine suferinţa este grea şi durerea mea uneori este aşa de mare că nu o pot purta; şi atunci mă rog şi cer ajutor Domnului. Nu ştiu dacă aş putea purta suferinţa altuia sau durerea lui, de aceea mă gândesc la greutatea poverilor şi suferinţelor lumii întregi pe care Domnul Isus le-a luat asupra Lui. Cred că a fost foarte greu şi numai Fiul lui Dumnezeu putea să facă acest lucru.

Cum explici faptul că Domnul Isus a murit în locul nostru?

Domnul ne-a spus încă din cartea Geneza, că plata pentru păcat este moartea. Cineva trebuia să moară pentru păcat. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca datoria păcatelor noastre să fie pusă asupra Domnului Isus. El a plătit preţul pentru păcatele noastre.

Pentru cine a suferit Domnul Isus? Pentru întreaga omenire. Dumnezeu nu are favoriţi, ne iubeşte pe toţi. Era nevoie de jertfă ca să împace omenirea păcătoasă cu Dumnezeul cel Sfânt. Mânia lui Dumnezeu îndreptată spre omenirea păcătoasă a lovit în Domnul Isus, la cruce.

Ce beneficii are suferinţa (pedeapsa) Domnului în viaţa noastră? Pace şi vindecare.

El suferinţele mele le-a purtat, durerile mele le-a luat asupra Lui, a fost pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit, în locul meu. El a fost străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele. Pedeapsa care îmi dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui sunt tămăduită.

Eu rătăcesc de multe ori (am o natură păcătoasă, dar poate fi şi alegere păcătoasă) şi mă duc pe drumul meu, totuşi, El a plătit pentru neascultarea mea. El a suferit de bună voie pentru mine (1 Petru 2.24). Domnul Isus nu a avut păcat, ci a fost făcut păcat pentru mine (2 Corinteni 5:18, 19, 21). Cred acest lucru şi mă bucur că prin credinţa mea voi scăpa de suferinţa veşnică care va fi în absenţa lui Dumnezeu. Într-o zi, când voi muri, voi fi în Împărăţia Lui. Sufletul meu va trăi veşnic.

Care este mărturisirea ta?

Crezi că Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatul tău ca să te împace cu Dumnezeu?

Dacă şi tu L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor al vieţii tale, cui ar trebui să-i spui vestea bună că Domnul este Salvatorul? Când îi vei spune?

Inima mea este plină de pace şi vindecare!