Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Advertisements

Bucurie sau durere ?

new heavens*

Isaia 65:1-16

Isaia 65:14 ,,Iată că robii Mei vor cânta de veselă ce le va fi inima,

dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet

şi vă veţi boci de mânios ce vă va fi duhul.”

*

Ţi s-a întâmplat să iei o carte în mână şi să o citeşti pe sărite sau să citeşti sfârşitul să vezi dacă este bun sau rău? Cu toţii ne dorim un sfârşit fericit. Aceste lucru se vede chiar şi când citim o carte. Nu ne plac evenimentele tragice.

Cu toţii ne dorim să ştim ce se va întâmpla la vremea sfârşitului. Cum va fi? Ce va fi? Vrem să ştim despre necazul cel mare şi evenimentele descrise în Biblie.

Destinaţia mea finală este determinată de felul cum am răspuns lui Dumnezeu.

Mesajul sfârşitului este un mesaj important. Împlinirea vremurilor ne este descoperită în Scripturi. Noi avem un Dumnezeu sfânt, incomparabil, care se revelează celor ce-L caută. El m-a căutat înainte de a-L căuta eu. Cum i S-a revelat Dumnezeu lui Isaia? Cum ni Se revelează Dumnezeu nouă, chiar dacă nu-L căutăm? El face primul pas, nu aşteaptă ca eu să-L caut. El doreşte ca fiecare persoană să vină la El. Noi suntem liberi să alegem, dar prin alegerile noastre determinăm destinaţia vieţii noastre. Cei răzvrătiţi sunt disciplinaţi de Domnul. El păstrează aducerea aminte a faptelor ca să judece cu dreptate. El a promis judecată pentru cei rebeli. Nu ne lasă în disperare, ci ne dă speranţă. Nu ne pierde şi nu ne părăseşte. Dumnezeu întotdeauna va avea o rămăşiţă din poporul Lui şi întotdeauna va pedepsi pe cel rebel.

Cei ce-şi pun credinţa în Dumnezeu au un viitor glorios, dar cei ce-L uită, vor fi ucişi de sabie.

Am toată convingerea că Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad. Oamenii aleg să meargă acolo.

Alegerea noastră determină destinul nostru. Respingerea lui Dumnezeu este o alegere dezastruoasă care are consecinte veşnice.

A-L respinge pe Dumnezeu este cea mai mare crimă.

Dacă sunt copilul lui Dumnezeu pot spune: Aleluia! Sunt salvat! Atenţie, totuşi, deoarece fiecare păcat este o respingere a lui Dumnezeu. Când aleg să păcătuiesc, aleg să-L resping pe Dumnezeu, Cel ce-mi dă aer să respir, mă hrăneşte şi mă ocroteşte fără să-I plătesc.

În ce domeniu al vieţii tale Îl respingi pe Domnul? Cât de serios consideri păcatul în viaţa ta? Cum respingi tu mâinile Lui care te ţin şi te apără?

Inima mea alege ascultarea de Dumnezeu!

 

Robii Mei

1flower

Isaia 65:1-16

Isaia 65:14 : ,,Iată că robii Mei vor cânta de veselă ce le va fi inima,

dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet

şi vă veţi boci de mânios ce vă va fi duhul.”

*

Care este cerinţa poporului şi care este răspunsul Domnului?

Poporul a cerut ceea ce aveau deja (Vei tăcea Tu?, Ne vei întrista?, Vom suferi veşnic?, Putem fi mântuiţi?, Priveşte la noi!).

Ţi se întâmplă să te rogi mereu pentru ceva ce ai? Recunoşti că eşti în atenţia Domnului tot timpul? Recunoşti că El este gata să-ţi răspundă? Recunoşti că El are mâinile întinse spre tine? Poţi să vezi că umbli pe o cale rea? Poţi să vezi că umbli în voia gândurilor tale? Vezi răzvrătire în viaţa ta?

Ce anume din viaţa poporului Israel a provocat mânia lui Dumnezeu?

Poporul Israel pare un copil care nu îşi asumă responsabilităţi. Începe să-şi mărturisească păcatul, dar aruncă vina pe Dumnezeu că le-a întors spatele. Nu au vrut să accepte disciplina Domnului pentru păcat. De fapt, au crezut că sunt sfinţi. Aduceau jertfe, tămâie, mâncau bucate necurate. Domnul socoteşte închinarea lor o batjocură. Dumnezeu spune că aceste lucruri sunt fum şi foc.

Ce anume din viaţa mea provoacă mânia lui Dumnezeu? Care lucruri le fac oamenii astăzi care de fapt dovedesc că ei refuză harul lui Dumnezeu? Pretind că sunt sfinţi? Spun că sunt prea păcătoşi ca să fie iertaţi? Spun că ei nu merită harul Domnului? Li se pare prea uşor ca să fie mântuiţi doar prin credinţă? Se cred destul de buni? Nu recunosc gravitatea păcatului? Se închină cum vor ei?

Domnul Se oferă să ne ajute. Îl respingem? (Isaia 65:2-7)

El va binecuvânta pe cei credincioşi. Va răscumpăra pe cei ce vin la El (Isaia 65:8-10).

Cei ce-L resping vor primi o judecată dreaptă. Vor fi distruşi (Isaia 65:11-12).

Cum vezi destinul celor ce-L slujesc pe Domnul în comparaţie cu destinul celor ce-L resping (Isaia 65:13-16)? Cei ce slujesc Domnului vor avea: mâncare, băutură, bucurie, cântare şi veselie.

Cei ce resping oferta Domnului vor avea: foame, sete, ruşine, durere, bocet, duh mâhnit, moarte.

În care categorie eşti astăzi? Unde alegi să fii în viitor?

Doamne, Te rog ai milă de mine şi casa mea ! Învaţă-ne adevărata închinare plăcută Ţie şi ajută-ne să Te urmăm.

 Inima mea alege pe Domnul şi binecuvântările Lui!

Ţine minte aceste lucruri

1 isaia 43Isaia 44

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care lucruri le ţii tu minte? Care lucruri crezi că ar trebui să le ţii minte?

Ţine minte că idolatria te desparte de Cristos!

Ţine minte că ai nevoie de pocăinţă în fiecare zi!

Duhul Sfânt face o lucrare nouă în viaţa noastră: ne schimbă în asemănare cu Cristos şi ne reînnoieşte pentru laudă şi închinare, pentru slujire cu bucurie.

Cum este religia ta? Te oboseşte?

Cum este biserica ta? Te oboseşti în prezenţa Domnului?

Aduce închinarea bucurie în inima ta?

Te duci la biserică să obţii ceva sau să te închini cu bucurie Domnului?

Pocăinţa aduce reînnoire şi putere de mărturisire. Pocăinţa aduce bucurie în închinare.

Dumnezeu se apropie de cei slabi ca să-i întărească şi să le schimbe perspectiva prin harul adus de Domnul Isus şi prin iertarea păcatelor în baza jertfei Lui. El este singurul care poate să ne scape de sub pedeapsa păcatului. Ţi-ai cerut iertare pentru păcatul tău? I-ai mulţumit pentru iertare şi cânţi tu cântarea bucuriei?

Dumnezeu a promis tuturor celor ce cred o restaurare, chiar dacă trebuie să treacă prin durere.

Care este durerea ta pentru care trebuie să te încrezi în Dumnezeu?

Idolatria nu aduce nici un venit. Este o închinare falsă. Este o imagine mintală a unui dumnezeu care ne desparte de Dumnezeul cel adevărat descris pe paginile Scripturilor. Idolatria este foarte înşelătoare pentru că ne dă iluzia că ne putem închina şi lui Dumnezeu, şi la orice altceva. Orice lucru care ne fură timpul nostru zilnic cu Domnul, poate deveni un idol (cariera, educaţia, copiii, sănătatea, familia, somnul, banii etc.). Orice lucru sau persoană iubită mai mult decât Dumnezeu este idol.

Doamne, mulţumesc că mă îndemni să nu Te uit, să ţin minte că sunt robul Tău, că Tu m-ai făcut, Tu îmi ştergi fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă, Tu mă răscumperi şi mă chemi să mă întorc la Tine. Tu mă încurajezi să mă bucur, căci Tu lucrezi în viaţa mea. Tu mă înveţi să izbucnesc în strigăte de veselie, căci Tu îmi descoperi slava Ta.

Mulţumesc că mă ajuţi să mă depărtez de idolatrie şi să caut pocăinţa în fiecare zi.

Mă bucur să ştiu că Tu mă iubeşti şi eu sunt sub ocrotirea Ta.

 

Doamne, astăzi izbucnesc în strigăte de bucurie,

căci Tu îmi descoperi slava Ta!

Când vine ispita

*

Când vine ispita, şi drumul e greu,

Atunci când n-am pace în sufletul meu,

Alerg la Golgota! La cruce, plângând,

La mila lui Isus, la Mielul cel blând.

*

*

Mă-ntreb în tăcere, şi strig către Cer!…

Când vine necazul, nădejdile pier?

Şi fiinţa mea slabă, făcută din lut

In mâna Lui Sfântă ia nou început!

*

M-aşează pe roată şi-ncepe uşor

Să dea formă nouă la fragedul ol,

Apoi cu blândeţe, mă pune la loc

Şi-n marea-i Iubire, mă curăţă-n foc!

*

Şi focul mă arde! Dar jarul rămas

Aprinde într-una al rugilor ceas,

Şi Domnul mi-arată acum, şi mereu,

Că El e Olarul, iar lutul sunt…eu!

Victoriţa Florea

Arad  Sega

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!