Când vine ispita

*

Când vine ispita, şi drumul e greu,

Atunci când n-am pace în sufletul meu,

Alerg la Golgota! La cruce, plângând,

La mila lui Isus, la Mielul cel blând.

*

*

Mă-ntreb în tăcere, şi strig către Cer!…

Când vine necazul, nădejdile pier?

Şi fiinţa mea slabă, făcută din lut

In mâna Lui Sfântă ia nou început!

*

M-aşează pe roată şi-ncepe uşor

Să dea formă nouă la fragedul ol,

Apoi cu blândeţe, mă pune la loc

Şi-n marea-i Iubire, mă curăţă-n foc!

*

Şi focul mă arde! Dar jarul rămas

Aprinde într-una al rugilor ceas,

Şi Domnul mi-arată acum, şi mereu,

Că El e Olarul, iar lutul sunt…eu!

Victoriţa Florea

Arad  Sega

Batjocurile ostaşilor

Ioan 6:4 

*

„Paştele,

*

praznicul Iudeilor

*

erau aproape.“

Marcu 15:16-32  Batjocurile ostaşilor

Domnul Isus a avut putere să se dea jos de pe cruce, dar El nu a vrut să o facă pentru că a ştiut că Dumnezeu Îl vrea acolo, de aceea a ascultat de Dumnezeu.

Marcu 15:16-32
„Ostaşii L-au adus pe Isus în curte, adică în palat şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ şi-L loveau în cap cu  o trestie. Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. După ce şi-au bătut joc astfel de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. L-au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota care tălmăcit înseamnă „Locul Căpăţânii.“ I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi ca să ştie ce să ia fiecare. Când L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.“ Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.“ Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu care strici Templu şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pogoară-Te de pe cruce!“ Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit şi pe Sine Însuşi nu se poate mântui! Cristosul, Împăratul lui Israel, să se pogoare de pe cruce ca să vedem şi să credem!“ Cei răstigniţi împreună cu ei, îşi băteau joc de El.“

Ţi se întâmplă să te aşezi pe scaunul celor batjocoritori?
Ţi se întâmplă să râzi de cineva care suferă?
Ce dovedesc cuvintele tale? Ce dovedeşte atitudinea ta?
Recunoşti mustrarea Domnului când faci rău?
Cum mulţumeşti Domnului Isus că a suferit batjocură şi pentru tine?

Mulţumeşte Domnului că a suferit şi pentru tine.

Ce înseamnă să îţi duci crucea?

Ioan 19:17 

,,Isus,

ducându-Şi

CRUCEA

a ajuns la locul zis al

,,Căpăţânii“,

care în evreieşte

se cheamă

,,Golgota.“

Domnul Isus a fost socotit necurat pentru că a ales să poarte păcatele mele şi păcatele tale. El a fost făcut păcat, ca eu şi tu să fim curaţi. El a fost necurat pentru că a purtat pentru mine, gândurile mele rele, mânia mea, superficialitatea mea, minciuna mea, critica mea, lipsa mea de bunăvoinţă, neglijenţa mea, etc. A fost scos în afara oraşului, în afara cetăţii, afară din tabără, ca şi ţapul lui Azazel, pentru ca eu şi tu, care eram departe de Dumnezeu, să fim apropiaţi de El.
Simon din Cirena a avut parte de crucea Lui, şi a rămas amintit pe paginile Bibliei.
Care este partea ta în crucea lui Cristos? Eşti doar un spectator?
Mulţi plâng în vinerea mare la vederea suferinţelor Domnului, dar nu se implică, nu poartă crucea, nu dovedesc adevărata pocăinţă după ce au primit salvarea Mântuitorului.

Plângi tu pentru suferinţele Lui? Plângi pentru păcatele tale care au fost cauza suferinţelor Lui? Continui să te rogi pentru izbăvire şi eliberare de sub puterea păcatului? Cauţi tu ascultarea de Domnul prin credinţă?

Noi putem să plângem acum în pocăinţă sau vom plânge odată la marea judecată când harul Domnului nu va mai fi la dispoziţia noastră.

Emoţiile şi sentimentele religioase, fără angajament personal şi implicare în lucrarea Domnului, în fiecare zi, nu ajută. Ziua judecăţii o va dovedi.

Domnul să te ajute să îţi porţi crucea în fiecare zi!