Ghioceii de Crăciun

Ghiocei

Ghioceii de Crăciun

”Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”   (Matei 6:28b,29)

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” (1  Tes. 5:18)

În ziua de Crăciun am privit pe geam spre grădina din spatele casei. Prin pomi zburau libere multe păsărele de tot felul şi de toate culorile: albastre, roşii, maronii, negre cu aripoiare roşii, chiar şi nişte ciori printre ele. Au venit să caute mîncare şi au găsit, pentru că Dumnezeu le-a pregătit-o.  În fiecare zi cînd le văd îmi aduc aminte de versetele din Matei cap. 6:25-26

”Nu vă ingrijorati de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?

”Uitaţi-vă la păsările cerului ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mai mult decît ele?”

Îmi aduc aminte de cîntarea îndrăgită:

”De ce-s cuprins de grijuri? de ce-s îndurerat?

El pasărea hrăneşte, nici de mine nu va uita”

Admir mult felul cum Dumnezeu a îmbracat aceste păsări şi combinaţiile de culori atit de minunate. Îmi place în fiecare dimineaţă să le ascult ciripitul prin care Îl lăudă pe Creatorul lor. Mulţumesc Domnului pentru fiecare firicel de iarbă şi pentru florile frumoase din grădina de care mă bucur aşa de mult.

Privind la pomi şi la păsărele am observat că au ieşit şi au înflorit ghioceii pe care i-am plantat în anul precedent. Imaginaţi-vă surpriza mea să văd ghiocei înfloriţi în decembrie, da, chiar în ziua de Crăciun.  În fiecare an am considerat că Domnul Isus este cel mai minunat cadou pentru mine. Anul acesta am avut un cadou în plus – Domnul Isus mi-a dăruit ”mie” un buchet de ghiocei. Am fost copleşită de bucurie şi recunoştinţa faţă de Cel mai minunat Creator, cel mai minunat Artist care îmbină culorile şi crează frumuseţe.

Îmi place să-I mulţumesc Domnului că m-a adus pe lume în cea mai frumoasă lună şi anotimp din an, primăvara, la începutul lunii martie, cînd în România înfloreau ghioceii. Iar acum mă bucur de ei si aici.

Te bucuri de ceea ce vezi în jurul tău? Ai timp să observi cadourile speciale pe care ţi le dăruieşte Domnul? Dacă eşti într-o continuă alergare s-ar putea să treci indiferentă pe lângă surprizele pe care ţi le-a pregătit Dumnezeu.

Îngrijorarea pentru ziua de mâine se strecoară de multe ori pe furiş în inimile noastre ca să nu vedem binecuvântările pe care le-am primit deja astăzi. O inimă mulţumitoare va fi întotdeauna copleşită de frumuseţea şi bunătatea Domnului.

Chiar daca ziua îţi este presărată de necazuri, de dureri sufleteşti, de neajunsuri sau dureri în trup, încearcă să observi frumuseţea din jur şi să mulţumeşti Tatălui din cer pentru o natură aşa de minunată. Învaţă-i şi pe copii să aprecieze ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi.

Domnul să-ţi dăruiască o zi plină de raze de soare, un cer senin şi flori mirositoare în viaţă.

În serviciul Domnului

Mariana Percy (Strizu)

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!