Te-ai obosit?

His will

Isaia 43:22-28

Isaia 43:22

„Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!”

*

Israel a păcătuit: nu L-a chemat pe Domnul (lipsa rugăciunii), L-a obosit pe Domnul (lucrare în firea pământească), nu L-a cinstit pe Domnul cu jertfe (pocăinţa pentru păcat).

Care din aceste păcate le-ai făcut şi tu?

Cum stai cu rugăciunea?

Te oboseşte lucrarea ta la Casa Domnului? De ce? Este făcută în firea pământească?

Cum stai cu pocăinţa zilnică?

Este închinarea în biserică pe placul tău sau pe placul Domnului? Este Domnul onorat prin închinarea ta? Inima şi mintea ta Îl onorează pe Domnul? Îl oboseşti pe Domnul cu închinarea ta?

Este atitudinea ta corectă la închinare sau te duci doar ca să obţii ceva? Te duci la închinare să-i dai Domnului bucuria ta? Este închinarea ta un ritual? Este atenţia ta la Dumnezeu? Eşti obosită de biserica ta? Te rogi pentru timpul tău de biserică? Cum te pregăteşti pentru timpul pe care îl vei petrece în Casa Domnului sau în întâlnirile frăţeşti? Cât de preţioasă este închinarea ta zilnică în cămăruţa ta?

Dumnezeu merită toată gloria pentru salvarea pe care ne-a dat-o.

Când a fost ultima dată când ai adus Domnului o închinare fără oboseală şi plictiseală?

Adevărata închinare nu este obositoare pentru că este o închinare de la Duhul Sfânt.

Dacă suntem plini de Duhul Sfânt, alţii vor simţi prezenţa puterii lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

Adevărata închinare aduce înviorare sufletului nostru.

Tată, Te rog să mă ierţi că de multe ori merg la biserică aducând o închinare în firea pământească. Mă obosesc pe mine, îi obosesc pe alţii, şi Te obosesc şi pe Tine. Te rog, ajută-mă să nu fiu cu nebăgare de seamă în prezenţa Ta, în Casa Ta. Fereşte-mă de ritual religios fără inimă. Îmi doresc o închinare din toată inima, plăcută înaintea Ta.

Doamne, Tu meriţi toată gloria, şi Te rog, fă ca prezenţa Ta în adunarea noastră să aducă înviorare sufletelor noastre.

 

Doamne, inima mea tânjeşte după o închinare de la Duhul Sfânt!

 

Veniţi

Isaia 1:10-18

*

Isaia 1:18a

„Veniţi totuşi

să ne judecăm,

zice Domnul.”

*

 

Care sunt cerinţele lui Dumnezeu de la mine?

Oare spune Domnul despre mine ce a spus despre poporul Israel?

1:11 „Ce-mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?”

1:12 „Cine vă cere astfel de lucruri?”

1:13 „Nu mai aduceţi…mi-e scârbă…nu vreau nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”

1:14 „Urăsc…mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”

1:15 „Oricât v-aţi ruga, nu ascult.”

 

Cum ţi-ar fi inima dacă Domnul ţi-ar spune aceste lucruri?

Păcatul este întoarcerea spatelui către Dumnezeu şi trăirea după dorinţa omului.

 

Ai întors tu spatele lui Dumnezeu? Cum? Care sunt domeniile din viaţa ta unde ai fost rebelă? Poate ai un spirit critic, aduci multă nemulţumire în jurul tău. Poate bârfa este în gura ta, distrugi reputaţia, bunul nume al altora. Poate iei în deşert Numele Domnului prin nerăbdarea ta etc.

Ce vei face tu? Vei striga la Domnul după ajutor? Vei asculta Cuvântul? Vei recunoaşte păcatul tău? Vei renunţa la el? Ce vei alege: rebeliunea (răzvrătirea) sau pocăinţa?

Domnul este bun şi are compasiune pentru mine şi pentru tine. Ne iartă. De ce nu aş avea şi eu compasiune pentru cei ce mi-au greşit? Când iertăm pe alţii suntem liberi.

Noi ca şi poporul Domnului suntem un popor ales prin har. Nu tot poporul (întregul) va fi salvat ci numai o rămăşiţă (o parte din întreg), cei care aleg să nu se asemene cu Sodoma şi Gomora, cei care nu merg pe drumul care duce la distrugere. Suntem în pericol când activităţile sunt (devin) mai importante decât scopul. Dacă nu suntem curaţi, El nu ne ascultă.

 

Doamne, dă-mi harul să-mi văd inima şi să mă schimb!