Proverbe 7

7*

Proverbe 7

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, păstrez cuvintele Tale şi ţin în inima mea sfaturile Tale.

Preţuiesc sfaturile Tale ca să trăiesc. Păzesc învăţăturile Tale ca lumina ochilor.

Le leg la degete, le scriu pe tăbliţa inimii mele.

Zic înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numesc priceperea prietena mea, ca să mă ferească de rău, de cei care întrebuinţează cuvinte ademenitoare la rău.

Doamne, mulţumesc că îmi aduci aminte să nu stau la fereastra răului ca să mă uit la lucruri neîngăduite; să nu caut lucruri bune printre lucrurile rele; să nu mă las dusă de cei fără minte; să nu apuc pe calea care duce spre locuinţa morţilor.

Nu vreau să umblu în locuri periculoase în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă, când cei cu inima şireată mă pot înşela. Nu vreau să fiu prietenă cu cei necuraţi care iubesc desfrâul, care sunt buni de gură, fără astâmpăr şi stau la pândă ca să facă răul.

Nu mă las îmbrăţişată, nici sărutată de cei străini care au o faţă fără ruşine, care vorbesc de jertfe de mulţumire şi despre juruinţe, dar în inimă plănuiesc răul.

Tată ceresc, ajută-mă să văd şiretenia celor care vor să amăgească şi să distrugă. Nu vreau să cedez la presiunea lor, nici la vorbele lor nesfârşite sau la prezentările lor extraordinare. Nu mă interesează podoabele, mirodeniile, promisiunile, ofertele, dezmierdările şi dragostea lor cea falsă. Nu mă las ademenită, nu merg după cei chinuiţi de pofte trupeşti; ca să nu mă aseamăn cu ei, să nu fiu ca un bou care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Tată ceresc, Te ascult şi iau aminte la cuvintele gurii Tale. Nu mi se abate inima spre calea unei asemenea persoane. Tu mă ajuţi să nu mă rătăcesc pe cărările ei, căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă înveţi cât de periculos este păcatul sexual în gândire, în purtare şi în faptă. Tu mă ajuţi să rămân în curăţie şi în adevăr.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi!

 

Advertisements

Lumină în întuneric

1 mom

Isaia 49:1-6

Isaia 49:6b

„Te pun ca să fii

Lumina neamurilor,

ca să duci

mântuirea

până la marginile pământului.”

*

Cine este Lumina neamurilor? Cine duce mântuirea până la marginile pământului?

Cine a adus Lumina în viaţa ta? Cine ţi-a vestit mântuirea pentru prima dată?

Salvatorul este Lumina neamurilor!

Salvatorul este săgeata lui Dumnezeu care ţinteşte inima omului, unde trebuie să ajungă mesajul Evangheliei. A fost ascuns de ochii lumii în palma lui Dumnezeu (tolba Lui de săgeţi) până a venit pe pământ, la Betleem. A întâmpinat multă opoziţie, dar planul lui Dumnezeu întotdeauna se împlineşte. Viaţa Domnului Isus nu a fost o mare victorie pe pământ. Nu a fost triumf după triumf. A fost o viaţă de suferinţă. Pentru toţi cei ce trec astăzi prin suferinţă din cauza celor ce nu cred, Salvatorul ne aminteşte că dreptul nostru este la Domnul şi răsplata noastră este la Dumnezeul nostru. Fie atenţia noastră la ce spune Domnul, nu la problemele vieţii.

Misiunea Salvatorului este să restaureze poporul Israel care este încă împrăştiat. Va fi o trezire spirituală şi o aprindere, o înflăcărare a credinţei, care a fost absentă pentru multă vreme în popor.

Salvatorul este şi Lumina neamurilor ca să ducă mântuirea până la marginile pământului. Este singura lumină care poate alunga întunericul (spiritual) din lume. Romani 8:12  ne spune: „Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Evreii şi neamurile au nevoie de Lumina aceasta pentru că sunt pierduţi în întunecimea păcatului şi a ignoranţei.

Ioan 14:6 afirmă: „Isus a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Faptele Apostolilor 4:12 subliniază: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

Salvatorul nu biruieşte prin puterea militară. El convinge oamenii cu cuvintele Lui. Cuvintele Lui fac o rană întâi (o gură ca o sabie ascuţită), ca pe urmă să dea vindecarea. Cuvintele Domnului au putere să transforme vieţi, dacă sunt spuse de omul potrivit, la timpul potrivit.

Cei credincioşi trebuie să proclame Evanghelia, trebuie să prezinte astăzi evreilor şi neamurilor vestea bună a mântuirii prin credinţa în Domnul Isus Cristos.

Cine din jurul tău are nevoie de Evanghelie? Pentru cine te rogi în fiecare zi ca să fie luminat de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce faci tu ca să proclami mesajul salvării prin Domnul Isus Cristos? Cine este lumină în casa ta? Ce ştiu copiii tăi despre Lumina lumii?

 

Doamne, mulţumesc că ai ţintit inima mea cu Săgeata Ta.

 

Urare

1 husband and wife*

Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşte pe câmpuri căprioara
apărută-n zorii dimineţii,
ca să pască iarba-n rouă, vara…
*
Ochii-i blânzi a neprihană cată…
Trupul ei întreg e-o-nfiorare
Arc întins… privirea încordată:
de-unde va ţâşni săgeata, oare?
*

*
O-nspăimântă şi mişcarea ierbii…
Simte pe aproape vânătorul…
Când se uită, însă, vede cerbii
şi-ntre ei… îşi vede căpriorul…
*
Ştie-acum că grija-i e luată:
Dacă va veni nimicitorul
cu săgeata lui înveninată,
pieptul şi-l va pune căpriorul…
*
Trec sub frunze unul lângă altul…
Temerile toate i se-alină…
şi, luându-şi împreună saltul,
se tot duc… în ceaţa de lumină…
*
Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşti o zi de primăvară…
cum iubeşti seninul dimineţii…
s-o iubeşti mereu ca-ntâia oară…
*
Şi de ce-ai îmbrăţişa pe lume
alte daruri, altă-nfăţişare,
când pe ea ai vrut-o tu, anume,
de soţie, unică sub soare…?
*
Pentru tine-a strâns mărgăritare
şi-astăzi ţi le dă cu bucurie.
Cum te vei purta cu fiecare,
mire drag, răspunzi o veşnicie!
*
Tu copilă scumpă, îmbrăcată
în zăpada rochiei de mireasă,
mâna ta e binecuvântată
pacea în căminul tău s-o ţeasă.
*
Să-ţi păstrezi blândeţea îngerească!
Zâmbetul să-ţi înflorească-n casă!
Sufletul într-una să-ţi sporească
şi să fii mereu, mereu mireasă!
*
Nu uitaţi genunchii a-i proşterne
spre-a urca de astăzi, împreună
către munţii gloriei eterne,
unde vă aşteaptă o cunună…

*

Tatiana Topciu