Proverbe 7

7*

Proverbe 7

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, păstrez cuvintele Tale şi ţin în inima mea sfaturile Tale.

Preţuiesc sfaturile Tale ca să trăiesc. Păzesc învăţăturile Tale ca lumina ochilor.

Le leg la degete, le scriu pe tăbliţa inimii mele.

Zic înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numesc priceperea prietena mea, ca să mă ferească de rău, de cei care întrebuinţează cuvinte ademenitoare la rău.

Doamne, mulţumesc că îmi aduci aminte să nu stau la fereastra răului ca să mă uit la lucruri neîngăduite; să nu caut lucruri bune printre lucrurile rele; să nu mă las dusă de cei fără minte; să nu apuc pe calea care duce spre locuinţa morţilor.

Nu vreau să umblu în locuri periculoase în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă, când cei cu inima şireată mă pot înşela. Nu vreau să fiu prietenă cu cei necuraţi care iubesc desfrâul, care sunt buni de gură, fără astâmpăr şi stau la pândă ca să facă răul.

Nu mă las îmbrăţişată, nici sărutată de cei străini care au o faţă fără ruşine, care vorbesc de jertfe de mulţumire şi despre juruinţe, dar în inimă plănuiesc răul.

Tată ceresc, ajută-mă să văd şiretenia celor care vor să amăgească şi să distrugă. Nu vreau să cedez la presiunea lor, nici la vorbele lor nesfârşite sau la prezentările lor extraordinare. Nu mă interesează podoabele, mirodeniile, promisiunile, ofertele, dezmierdările şi dragostea lor cea falsă. Nu mă las ademenită, nu merg după cei chinuiţi de pofte trupeşti; ca să nu mă aseamăn cu ei, să nu fiu ca un bou care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Tată ceresc, Te ascult şi iau aminte la cuvintele gurii Tale. Nu mi se abate inima spre calea unei asemenea persoane. Tu mă ajuţi să nu mă rătăcesc pe cărările ei, căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă înveţi cât de periculos este păcatul sexual în gândire, în purtare şi în faptă. Tu mă ajuţi să rămân în curăţie şi în adevăr.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi!

 

Advertisements

Pieire sau Paradis?

1 iunieIsaia 35:1-7

Isaia 35:3

„Întăriţi

mâinile slăbănogite

şi

întăriţi

genunchii care se clatină.”

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Cum va fi paradisul? După distrugerea finală va fi un timp de refacere a naturii.

Va fi apă şi vor fi izvoare de apă, va fi veselie, pustia va înflori ca trandafirul, vor fi flori, vor fi cântece de veselie, vor fi strigăte de biruinţă, va fi slavă, strălucire, măreţie. Nu vor fi mâini slăbănogite, nu vor fi genunchi care se clatină, nu vor fi slabi de inimă, nu va fi teamă. Ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor vor auzi, şchiopul va sări ca un cerb şi mutul va cânta de bucurie. Va fi un drum care se va chema Calea cea Sfântă. Nici un om necurat nu va trece pe ea, ci numai cei sfinţi, cei izbăviţi. Nu vor fi animale sălbatice. Nu va fi nici un pericol. Nu va fi durere, nu vor fi gemete. Rănile vor fi vindecate. Nu vor mai fi handicapuri fizice.

Ai acceptat tu izbăvirea?

Te temi de judecata lui Dumnezeu?

Ce alegi: pieirea sau paradisul?

Ce alegi: răzbunarea sau răsplătirea?

Ce alegi: judecata sau mântuirea?

Ce alegi: nimicirea sau binecuvântarea?

Cum ai încuraja pe cineva care se teme de judecata lui Dumnezeu?

Nu te teme, căci Domnul Dumnezeu este puternic şi te poate mântui. În ziua necazului, El este refugiul nostru, în furtună este adăpostul nostru, în necazuri este ajutorul nostru.

El este Izbăvitorul nostru. El este Medicul nostru.

Cum Îl vezi pe Domnul în viaţa ta? Cum înţelegi Cuvântul?

Ai experimentat vreodată o vindecare spirituală citind Cuvântul? Cum ţi s-au deschis ochii inimii?

Cum te bucuri că aparţii Împărăţiei Domnului?

 

Doamne, inima mea se bucură de izbăvirea Ta!

 

Sufletul meu

cerbIsaia 26:7-11

*

Isaia 26: 9a

„Sufletul

meu

Te

doreşte.”

*

Din acest text şi Psalmul 1 vedem că cei răi, chiar dacă li se acordă har, nu învaţă neprihănirea. Chiar dacă mâna Domnului este ridicată, ei nu o văd; sunt ca pleava pe care o spulberă vântul (uşurătate în vorbire şi fapte), nu pot să stea în adunarea celor neprihăniţi, şi în final vor fi distruşi.

Astăzi este o zi de har. Recunoşti? Înveţi neprihănirea astăzi?

Mâna Domnului este asupra ta astăzi. O vezi? Cum Îi mulţumeşti?

Vezi uşurătate în vorbirea şi purtarea ta? Ce vei face ca s-o eviţi?

Cum se bucură sufletul tău în adunarea celor neprihăniţi?

 

În contrast cu necredincioşii, cei credincioşi umblă cu Domnul. Ei nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoşi, nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori ci se bucură de Legea Domnului, Îl aşteaptă pe Domnul, Domnul este plăcerea lor, sufletul lor tânjeste după El, duhul lor suspină după El, sunt sădiţi lângă apă şi aduc roadă, tot ce încep duc la bun sfârşit şi protecţia Domnului este peste ei.

Care atitudini şi fapte te descriu pe tine?

Eşti tu aproape de Domnul aşa încât dorinţele tale să fie şi dorinţele Lui? Sau sistemul tău de valori este mai important?

Alergi la sfatul celor răi? Te opreşti pe calea celor păcătoşi? Stai cu plăcere lângă cei batjocoritori?

Iubeşti Legea Domnului? Duci la bun sfârşit ceea ce începi? Aduci tu roadă?

Domnul netezeşte cărarea dreptului. Este cărarea ta netedă?

Aştepţi tu pe Domnul? În timpul nopţii când nu poţi dormi, doreşte sufletul tău pe Domnul? Caută duhul tău pe Domnul? Te gândeşti la necaz, durere, relaţii rupte, îngrijorare, nevoile zilnice, educaţia copiilor etc., sau Îl chemi pe Domnul în ajutor?

El poate să schimbe căutările tale cu o dorinţă pentru El şi vei fi împlinită şi mulţumită.

Psalmi 42:1-5 ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

 

Doamne, pune în inima mea dorinţa de a învăţa şi de a umbla în neprihănire!