Slava Domnului răsare

19*

Isaia 60

Isaia 60:1b „Slava Domnului răsare peste tine.”

*

Slava Domnului să răsară peste tine !

Slava Domnului să răsară peste copilul tău !

Slava Domnului să răsară peste toţi cei dragi ai tăi !

Ce însemnă că slava Domnului răsare peste tine?

Cum ai explica acest lucru unui copil?

Cum răsare slava Domnului peste tine? Ce trebuie să faci ca slava Domnului să răsară peste tine?

Poţi să ai o inimă recunoscătoare şi mulţumitoare?

Poţi să începi ziua mulţumind lui Dumnezeu pentru că „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”?

Crezi tu că Domnul ne dă fiecare zi ca să ne bucurăm în ea?

Poţi să te bucuri că este umbră în jurul tău chiar dacă este căldură mare?

Poţi să mulţumeşti Domnului pentru ploaie şi pentru soare?

Copilul învaţă să fie bucuros prin instruire şi prin observaţie. Cum instruieşti copilul tău? Ce observă el la tine? O atitudine bună faţă de tot ceea ce trimite Domnul în viaţa ta?

Copiii au nevoie de modele de oameni plini de bucurie, care arată acest lucru prin vorbe şi fapte.

A ne bucura de Dumnezeu şi de binecuvântările Lui este o alegere! Slava Domnului răsare peste cei ce aleg să se bucure de Dumnezeu, de binecuvântările şi Împărăţia Lui !

Care este alegerea ta?

Ai ales să-ţi fixezi mintea şi inima pe lucrurile lui Dumnezeu? Alegi să te bucuri de Dumnezeu şi Împărăţia Lui indiferent de ceea ce se întâmplă în viaţa ta?

Lucrurile şi circumstanţele vieţii ne dezamăgesc. Oamenii ne înşeală. Aşteptările noastre nu sunt împlinite, dar Domnul niciodată nu ne dezamăgeşte. El întotdeauna este cu noi şi face ceea ce a promis că face (nu ceea ce alegem noi să credem).

Ştii care a fost atitudinea lui Habacuc? O vei citi copilului tău?

Habacuc 3:17-19 : ,,Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.” Ştii când a rostit el aceste cuvinte ? În perioada cea mai grea din viaţă (citeşte cartea Habacuc).

Cum îţi vei încuraja copilul să aibă o inimă plină de mulţumire?

 Doamne, inima mea alege bucuria!

Advertisements

Proverbe 16

16*

Proverbe 16

*

Tată ceresc, ajută-mă să fac planuri după voia Ta, căci planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Tu cunoşti toate căile omului şi vezi dacă sunt curate în ochii lui, Tu cercetezi  duhurile, de aceea îmi încredinţez lucrările în mâna Domnului ca să-mi izbutească planurile.

Doamne, Tu ai făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Preţuiesc frica de Domnul, dragostea şi credincioşia, căci prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Fie căile mele plăcute înaintea Ta, căci atunci când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

Binecuvântează puţinul meu, căci mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.

Inima mea se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Tu îmi îndreapţi paşii.

Hotărâri dumnezeieşti să fie pe buzele mele, gura mea nu trebuie să facă greşeli când judecă. Vreau să fiu dreaptă în judecata mea şi în toate lucrurile, căci cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Mă depărtez de rău, căci prin neprihănire se întăreşte un om.

Binecuvântează gura mea ca să am buzele neprihănite, căci buzele neprihănite sunt plăcute şi cei înţelepţi iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

Dă-mi înţelepciunea care potoleşte mânia, căci mânia este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

Cer seninătate pe faţa mea, ca ea să fie viaţă şi bunăvoinţă pentru cei din jur.

Caut înţelepciunea şi priceperea, căci este mai mult decât câştigarea  aurului şi mai de dorit decât câştigarea argintului!

Mă feresc de rău, căci calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Mă păzesc de mândrie şi trufie, căci  mândria merge înaintea distrugerii şi trufia merge înainte căderii. Este mai bine să fiu smerit cu cei smeriţi, decât să împart prada cu cei mândri.

Cuget la Cuvântul Domnului, căci cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Binecuvântează inima mea, căci cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa; înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor; cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

Fie cuvintele mele prietenoase, căci cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

Păzeşte-mă de căile care duc la moarte, căci multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Întăreşte-mi trupul ca să pot lucra, căci cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Mă păzesc de omul stricat care pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc aprins; de omul neastâmpărat care stârneşte certuri şi de pârâtorul care dezbină pe cei mai buni prieteni; de omul asupritor care amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună; de omul care îşi închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate; de omul care îşi muşcă buzele ca să săvârşească răul.

Binecuvântează-mă la bătrâneţe, căci perii albi sunt o cunună de cinste care se găseşte pe calea neprihănirii.

Îmi doresc mult să fiu înceată la mânie şi stăpână pe mine însămi, căci cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Caut răspuns de la Tine, căci orice hotărâre bună vine de la Tine.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cu înţelepciune!

 

 

Proverbe 7

7*

Proverbe 7

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, păstrez cuvintele Tale şi ţin în inima mea sfaturile Tale.

Preţuiesc sfaturile Tale ca să trăiesc. Păzesc învăţăturile Tale ca lumina ochilor.

Le leg la degete, le scriu pe tăbliţa inimii mele.

Zic înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numesc priceperea prietena mea, ca să mă ferească de rău, de cei care întrebuinţează cuvinte ademenitoare la rău.

Doamne, mulţumesc că îmi aduci aminte să nu stau la fereastra răului ca să mă uit la lucruri neîngăduite; să nu caut lucruri bune printre lucrurile rele; să nu mă las dusă de cei fără minte; să nu apuc pe calea care duce spre locuinţa morţilor.

Nu vreau să umblu în locuri periculoase în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă, când cei cu inima şireată mă pot înşela. Nu vreau să fiu prietenă cu cei necuraţi care iubesc desfrâul, care sunt buni de gură, fără astâmpăr şi stau la pândă ca să facă răul.

Nu mă las îmbrăţişată, nici sărutată de cei străini care au o faţă fără ruşine, care vorbesc de jertfe de mulţumire şi despre juruinţe, dar în inimă plănuiesc răul.

Tată ceresc, ajută-mă să văd şiretenia celor care vor să amăgească şi să distrugă. Nu vreau să cedez la presiunea lor, nici la vorbele lor nesfârşite sau la prezentările lor extraordinare. Nu mă interesează podoabele, mirodeniile, promisiunile, ofertele, dezmierdările şi dragostea lor cea falsă. Nu mă las ademenită, nu merg după cei chinuiţi de pofte trupeşti; ca să nu mă aseamăn cu ei, să nu fiu ca un bou care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Tată ceresc, Te ascult şi iau aminte la cuvintele gurii Tale. Nu mi se abate inima spre calea unei asemenea persoane. Tu mă ajuţi să nu mă rătăcesc pe cărările ei, căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă înveţi cât de periculos este păcatul sexual în gândire, în purtare şi în faptă. Tu mă ajuţi să rămân în curăţie şi în adevăr.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi!

 

Vestea Cea Bună (2)

1cIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea cea bună, Evanghelia, Îl prezintă pe Dumnezeu. Noi Îl vestim pe Dumnezeu.

1. Adevărul despre Dumnezeu:

Dumnezeu este Creatorul care are toată autoritatea asupra creaţiei Lui (Genesa 1:1)

Lui îi datorăm faptul că trăim (Fapte 17:25).

Noi întotdeauna suntem în mâinile Lui şi sub privirea Lui (Psalm 139:7-12)

Suntem creaţi ca să ne închinăm Lui şi să-I slujim (Matei 4:10).

Noi trăim ca să-I dăm slavă Lui (Romani 11:36).

Noi suntem absolut dependenţi de Dumnezeu, Creatorul nostru, El are toate drepturile asupra noastră.

Crezi că eşti creată de Dumnezeu?

Crezi că aparţii lui Dumnezeu?

Crezi că El este Stăpânul şi Lui îi datorezi faptul că trăieşti?

Crezi că eşti sub privirea Lui tot timpul?

De ce te-a creat Dumnezeu?

Te bucură faptul că eşti dependentă de Dumnezeu?

Psalm 19 ne spune; „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveste drumul la celălalt capăt; numic nu se ascunde de căldura lui.”

Psalmul 100:2a ne spune: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem!”

 Doamne, inima mea se bucură că am un Creator!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (9)

3 bigIsaia 40:27-31

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Aici pe pământ experimentăm boală, necazuri, sărăcie, apăsare, şi uneori vom fi tentaţi să ne plângem de soarta noastră. Alteori credem că drepturile noastre sunt nerespectate. Ne întrebăm dacă Dumnezeu vede şi ajută. Nemulţumirea pentru ceea ce se întâmplă în viaţa noastră este un păcat. Cum putem birui nemulţumirea? Cu mulţumire. Dacă atenţia noastră este la ceea ce nu avem vom ajunge la nemulţumire. Dacă ne numărăm binecuvântările una câte una, vom ajunge la mulţumire.

Te plângi că nu-i drept ce ţi se întâmplă ţie? Te-au obosit responsabilităţile vieţii? Ţi se pare că ţi se termină răbdarea într-o relaţie importantă? Eşti frustrată că nu ai un loc de muncă de o perioadă lungă de vreme? Apăsarea şi povara vieţii ţi-au întunecat gândirea şi înţelegerea?

Dumnezeu înţelege mai mult ce se întâmplă în viaţa ta decât poţi tu să-ţi imaginezi.

Îţi numeri binecuvântările? Te încrezi în Domnul pentru nevoile tale?

Dumnezeu nu se schimbă faţă de mine. El mă iubeşte necondiţionat. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui slab. Sub presiunea datoriilor zilnice şi cerinţelor celor din jur, puterea noastră creşte dacă ne punem încrederea în promisiunile lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne dea odihnă tuturor celor ce ne încredem în El.

Pune în cuvinte nevoia ta şi încrede-te în Domnul pentru ea. Roagă-te Domnului să te ridici deasupra problemei şi să umbli fără să osteneşti.

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu ne ajuţi să avem o inimă mulţumită în orice vreme. Tu mă ajuţi să mă ridic deasupra problemelor zilnice. Tu mă ajuţi să-mi număr binecuvântările şi să mă încred în Tine pentru toate nevoile mele.

 

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

 

Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare! (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Cum îţi disciplinezi copilul?

2 fatherIsaia 10:20-34

*

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

De multe ori Dumnezeu foloseşte consecinţele alegerilor noastre ca să ne disciplineze. Lui Dumnezeu nu-i place neascultarea noastră. Dumnezeu ne învaţă ce este bine pentru că ne iubeşte. Aşa şi părinţii îi învaţă pe copii ce este bine, din dragoste pentru ei. Copiii trebuie să ştie că anumite fapte au consecinţe grave. Lucrurile mici pot aduce învăţături pentru o viaţă. De exemplu dacă a stricat o jucărie, să se joace cu ea stricată câteva zile. Fii pozitivă chiar când se întâmplă lucruri rele. Învăţăm şi din ele. Când îşi împlineşte micile responsabilităţi, răsplăteşte copilul cu o vorbă bună, o îmbrăţişare, o bonboană, o jucărie surpriză etc., lucruri mici, dar inima mare. Un alt lucru pe care poţi să-l faci, este o listă cu responsabilităţi pentru cel mic, potrivită cu vârsta lui: de exemplu să spună mulţumesc, să ude o floare, să pună jocul la loc. Pune lista la vedere. Apoi apreciază prin cuvinte lucrul făcut de el. Când copilul învaţă să se supună părinţilor, el învaţă să se supună autorităţii, şi mai târziu va accepta mai uşor supunerea faţă de Domnul. Când copilul nu ascultă, este nevoie de corecţie, disciplinare. Biblia ne spune că este speranţă pentru un copil care este pedepsit să se corecteze.

Evrei 12:6 „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”

Proverbe 19:18 „Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.”

Încurajarea pentru o purtare bună aduce bucurie, dar pedeapsa pentru neascultare aduce corecţia dorită. Dumnezeu îşi pedepseşte copiii, şi părinţii trebuie să facă la fel. Pedeapsa pentru copil trebuie să fie pe măsura neascultării, şi cu dragoste. Nu îţi descărca nervii pe copil. Stăpâneşte-ţi nervii. Roagă-te Domnului pentru ajutor. El poate să-ţi dea înţelepciune. Părinţii înţelepţi vor învăţa ce este de făcut în fiecare situaţie. Pedeapsa trebuie să înveţe pe copil ce a greşit şi ce este bine. Dorinţa ta este ca, copilul tău să înveţe să asculte şi să se poarte cu responsabilitate, nu să sufere pedeapsa. Tu vrei ca el să recunoască, să înţeleagă, consecinţele care urmează faptele lui.

Proverbe 13:24 „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Lasă-ţi gândurile călăuzite de Scriptură.

Tu ai nevoie de răbdare, de rugăciune şi de puterea lui Dumnezeu.

Sprijineşte-te pe Dumnezeu, cu încredere că El te va ajuta să-ţi creşti copilul în învăţătura şi mustrarea Domnului.

Inima ta plină de credincioşie şi diligenţă

va ajuta copilul tău

să înveţe ascultarea de autoritate.