Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

Am văzut pe Domnul

Isaia 6:1-4

„În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templu. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna şi Casa s-a umplut de fum.”

 

Oare de ce profetul Isaia consideră timpul împăratului Ozia ca fiind un timp de referinţă?

Cine crezi că împărăţeşte? Împăratul pământesc sau Împăratul veşnic?

Împăratul Ozia a fost unul din împăraţii buni, numai că la sfârşitul vieţii s-a dus la Templu să ardă tămâie, deşi nu era preot, şi din această pricină a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră. Mândria l-a împins la ruină. În comparaţie cu împăratul Ozia care a murit, ne este prezentat Împăratul vieţii care nu moare niciodată. El este pe tronul de domnie, aşa cum Îl vede Isaia.

Oare a fost moartea împăratului Ozia o tragedie?

Nimic nu pregăteşte mai bine pe o persoană să înfrunte tragediile vieţii (problemele ameninţătoare ale fiecărei zile) ca şi viziunea clară despre Dumnezeu şi lucrarea Lui.

Imaginează-ţi că eşti în Templu alături de Isaia şi-L vezi pe Domnul.

Apoi auzi serafimii care strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!

Cum ai explica tu ce a văzut Isaia? Ce înseamnă pentru tine că Domnul este sfânt? Ce este sfinţenia?

Noi nu suntem ca şi Domnul (sfinţi)! Nimeni nu îşi acoperă ochii şi urechile când apărem noi şi nimeni nu se pleacă la picioarele noastre să se închine. Numai Domnul este Sfânt! Poporul Domnului trebuie să fie cunoscut ca „popor sfânt” nu în baza meritelor lui, ci, pentru că a fost ales şi separat de celelalte popoare ca să fie al Domnului. Trăirea zilnică trebuie să reflecte sfinţenia lui Dumnezeu. Sfinţenia lui Dumnezeu este deasupra capacităţii noastre de înţelegere şi imaginaţie. Cum am putea noi să pricepem sfinţenia lui Dumnezeu?

 

Doamne, inima mea caută sfinţenia Ta!

Purtător de lumină

Genesa 1:4
*
”Dumnezeu a văzut că
lumina
era bună;
şi Dumnezeu
a despărţit
lumina
de
întuneric.”
*
Nu-i interesant că înainte de a începe orice lucrare pe pământ, Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Cât de important este acest lucru: ce este bun (Dumnezeu a văzut că lumina este bună) să fie despărţit de restul. Omul a fost creat după ,,chipul lui Dumnezeu”, în consecinţă omul trebuie să acţioneze după acelaşi tipar, adică să despartă ,,lumina de întuneric”. Cel mai evident mi se pare că se confruntă cu aceasta problemă mamele, De când e copilul miiiic de tot, mama trebuie să-l învete: asta da, asta nu…,asta-i bine asta-i rău…într-un fel trebuie să despartă ,,lumina de întuneric” pentru el. Ferice de mama care ştie şi face acest lucru. Cum? Bine a zis Billy Graham: ,,când dai ciuperci copiilor, ştii să le alegi pe cele bune de cele otrăvitoare”. Dacă nu, e tragedie şi de câte ori nu s-a întâmplat asta (mai ales în plan spiritual). Ce mare resposabilitate au mamele…trebuie să înveţe să despartă ,,lumina de întuneric”. Evident acest lucru este valabil şi pentru taţi. Dar întrebarea rămâne: Cum? Invăţând din Cuvântul lui Dumnezeu şi din experienţa altora.
Am o veste bună: ,,Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o”.
Şi tu poţi fi purtător de lumină. Să te ajute Dumnezeu”
Fii purtător de lumină!
                                                                                                                                                                                               Vasile Lucaci

Tragedie sau Triumf?

Este moartea o

tragedie sau un triumf?

Ioan 19:18-30

Ioan  1:30a   

,,Isus a zis:

,,S-a isprăvit!“

Planul lui Dumnezeu pentru noi implică terminarea lucrului încredinţat.

Când Domnul Isus a zis la cruce ,,S-a sfârşit“, a dovedit victoria Lui. Lucrarea dată Lui, de Dumnezeu, a ajuns la sfârşit. Moartea Domnului Isus a fost un triumf, nu o tragedie. Planul de răscumpărare al omenirii a fost dus la îndeplinire.

Ce lucrare care rămâne veşnic, trebuie s-o duci la bun sfârşit?
Vei duce la bun sfârşit lucrarea încredinţată? Nu începutul unui lucru este important ci sfârşitul lui. Degeaba ai început frumos, dacă sfârşitul este ruşinos. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.

Moartea Domnului Isus pe cruce a fost şi un lucru ruşinos. A fost umilitor să fie dezbrăcat şi expus atâtor oameni cunoscuţi şi necunoscuţi. El a făcut acest lucru în locul meu, a luat asupra Lui ruşinea mea, păcatul meu ca să mă împace cu Tatăl.

Ce te-a impresionat cel mai mult în ce priveşte moartea şi răstignirea Domnului? (poate vrei să citeşti în toate evangheliile)
Cum te vei ruga după ce citeşti despre răstignire în evanghelii?
Vei schimba ceva în viaţa ta în săptămâna aceasta?
Vrei să scrii o rugăciune?

,,Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El; şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…“ Isaia 53:3-5,10a

Domnul să te ajute să duci la bun sfârşit lucrarea Lui!

Schimbă tragedia în triumf !!!