La Domnul este salvarea !

20Isaia 66:17-24

Isaia 66:22 „Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.”

*

Fraţii evreilor din mijlocul neamurilor sunt prezentaţi ca „dar al Domnului”. Ei vor fi făcuţi preoţi şi leviţi. Vor sluji la Casa Domnului. Domnul binecuvântează generaţia care vine, ca să dăinuiască înaintea Lui. Închinarea lor va fi acceptată de Domnul. Aceasta este imaginea slujitorilor Domnului. Aceasta este Împărăţia lui Hristos pe pământ. Ne bucurăm astăzi să facem parte din poporul Împăratului Hristos.

Cum proclami tu gloria lui Dumnezeu între cei care sunt în jurul tău?

Cerurile noi şi pământul nou pe care îl va face Domnul nu vor trece, ci vor dăinui pe vecie.

Ce înseamnă că toţi credincioşii se vor duce la Ierusalim în fiecare lună nouă, în fiecare Sabat, ca să se închine Domnului?

Eu nu ştiu, dar cred că dintre toate popoarele vor fi oameni credincioşi care vor sărbători şi se vor închina Domnului.

Alături de minunata profeţie a unirii popoarelor cu bucurie în cinstea Domnului, este şi o avertizare a consecinţelor teribile pentru cei ce refuză Cuvântul Domnului. Faptul că cei din poporul Domnului vor vedea trupurile moarte ale celor răzvrătiţi înseamnă că judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă. În prezenţa Domnului va fi o bucurie fără de sfârşit şi o împlinire desăvârşită pentru cei ce aleg să primească Cuvântul.

Care este speranţa pentru poporul păcătos?

La Domnul este salvarea!

Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.

 Inima mea a primit Darul (Fiul) lui Dumnezeu!

 

Advertisements

Făţărnicia

flori albe de cires*

Isaia 58

Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Sunt mulţi oameni care urmăresc şi astăzi purtarea credincioşilor. Oamenii vor să ştie dacă cei ce pretind că sunt urmaşii lui Hristos, demonstrează acest lucru prin integritatea personală şi responsabilitatea socială. Lumea este plină de sărăcie, nedreptate şi apăsare. Biserica de-a lungul veacurilor a fost ajutor pentru săraci, văduve şi orfani, apăsaţi şi nedreptăţiţi. Astăzi, mai mult ca întotdeauna, oamenii se întreabă dacă creştinii vor răspunde nevoilor din jurul lor.

Crezi că eşti responsabilă faţă de nevoile celor nedreptăţiţi şi apăsaţi?

Care este devoţiunea acceptată de Dumnezeu?

Poporul Israel a preferat aparenţa exterioară religioasă în locul celei cerute de Domnul (o relaţie care produce fapte de dreptate şi judecată). Se pune aici în contrast adevărata religie a inimii cu cea a aparenţelor generată de duhul formalismului. Israeliţii au postit ca să atragă atenţia lui Dumnezeu, ca El să fie responsabil pentru ei. Au crezut că prin post, ei sunt aşa de religioşi că Dumnezeu trebuie să-i răsplătească. Crezi că Dumnezeu este obligat să facă ceva pentru tine pentru că mergi la biserică, dai bani la săraci, participi la studiu biblic sau la alte activităţi religioase? De ce facem fapte bune? Motivaţia este foarte importantă!

Isaia a slujit poporul Israel mai mult de şaizeci de ani, îndemnându-i mereu să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au ascultat. Pentru că au fost aşa de încăpăţânaţi, Dumnezeu a zis lui Isaia să condamne cu vehemenţă starea lor.

Oare de ce nelegiuirea poporului trebuia strigată cu gura mare, înălţată ca o trâmbiţă?

De ce era nevoie de o aşa puternică avertizare? Religia lor era făţărnicia! Au crezut că pot scăpa de ochiul lui Dumnezeu, şi vor fi compensaţi pentru pietatea lor. Dumnezeu a văzut păcatele lor. Trăiau după plăcerea lor, apăsau pe alţii, se certau, dar se şi închinau.

Crezi că Domnul vede viaţa ta? Crezi că poate cineva să-L înşele cu o zi de post?

Cum este inima ta? 1 Samuel 16:7, ne spune: „Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă”.

Iacov 1:27, ne spune: ,,Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Doamne, păzeşte inima mea de făţărnicie!

 

Succes sau credincioşie?

Isaia 6

Isaia 6:3b

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este

Domnul oştirilor!”

 

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu îl determină pe credincios să trăiască pentru Domnul nu pentru el.

Datoria noastră este să repetăm mesajul Domnului cu grijă şi credincioşie ca cei ce aud să poată răspunde. Ca şi profetul Isaia, trebuie să vorbim şi noi generaţiei noastre care are inima împietrită. Dumnezeu va judeca pe cei vinovaţi (violenţă, nedreptate, neascultarea de poruncile lui Dumnezeu). Judecata Domnului pentru păcatul nemărturisit este inevitabilă. Mânia lui Dumnezeu va cădea peste cei ce în mod repetat resping sfinţenia lui Dumnezeu, resping Cuvântul lui Dumnezeu şi resping pocăinţa. Dumnezeu împietreşte inima celor ce refuză să asculte.

Este vreun domeniu în viaţa ta unde ai refuzat mereu învăţătura Domnului?

Care este pericolul pentru o inimă impietrită?

Cum vei cere Duhului Sfânt ajutor astăzi? Nu-ţi împietri inima! Nu întoarce spatele harului minunat al lui Dumnezeu! Crezi că această avertizare e serioasă?

 

Acest capitol se termină cu o promisiune care aduce nădejde. Va fi o sămânţă sfântă. Vor fi oameni care vor sta în prezenţa Celui Sfânt şi se vor pocăi. Distrugerea celor răi va face posibilă o nouă viaţă. Isaia în mijlocul dezastrului L-a văzut pe Domnul pe tron. Cei ce vin în prezenţa Celui Sfânt sunt iertaţi (curăţiţi) şi pot să audă chemarea Domnului.

Crezi că pe Dumnezeu îl interesează succesul tău sau credincioşia ta?

Crezi că te califici pentru chemarea Domnului?

Spui tu „da” la chemarea Lui, oricare ar fi ea?

Crezi că tu (sau alţii) trebuie să alegi ce să faci pentru Domnul?

El are o lucrare unică pentru tine. Care este răspunsul tău? Iată-mă, trimite-mă?

Cea mai mare transformare în viaţa unui om este cea care se petrece în prezenţa Celui Sfânt!

Cum te va ajuta acest adevăr ca să trăieşti astăzi? Vei căuta prezenţa Celui Sfânt?

 

Mesagerii Domnului trebuie să fie credincioşi adevărului chiar şi când mesajul este respins.

Ce ai învăţat despre sfinţenia lui Dumnezeu şi care este răspunsul tău la sfinţenia Lui?

 

Doamne, păzeşte inima mea de împietrire!

 

Mesajul Domnului

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

Domnului.”

*

*

La Domnul este salvarea!

Isaia, prin puterea lui Dumnezeu, a rămas în picioare în toate situaţiile. El s-a întâlnit cu adevărat cu Dumnezeu, şi a vrut să spună poporului cât de sfânt e Dumnezeu. Poporul era aşa de departe de Domnul că nici nu putea să audă sau să asculte pe Dumnezeu. Dacă nu se vor pocăi, Dumnezeu îi va pedepsi. Poporul a primit o avertizare că Domnul va pedepsi idolatria şi aroganţa lor. În orice mesaj de avertizare este şi un mesaj de speranţă. Va fi totuşi o rămăşiţă care va fi salvată de Domnul. Cu cât Domnul îi chema mai aproape de El, cu atât ei se depărtau mai mult. Nu a fost nici un regret din partea lor, ci numai mândrie. Acest popor nici nu a realizat că este bolnav. Erau aproape de moarte din lipsă de cunoştinţă. Totuşi, Dumnezeu continuă să le vorbească despre pocăinţă şi întoarcere spre El. Dumnezeu vrea ca poporul să ajungă din nou la închinarea adevărată, iar cei cu inima zdrobită şi cu sufletul întristat să vină la El.

Îţi doreşti să rămâi în picioare în orice situaţie prin care treci?

Care este mesajul Domnului pentru tine?

Recunoşti mândria în viaţa ta?

Cum arată adevărata închinare?

Doamne, numai puterea Ta mă ajută să rămân în picioare în fiecare zi. Mulţumesc pentru toţi oamenii credincioşi din jurul meu care mă încurajează să rămân pe calea Ta. Nu mă pedepsi pentru idolatria şi mândria din viaţa mea, ci ajută-mă să văd clar cum să mă depărtez de ele şi să ajung la o închinare adevărată. Inima mi-e zdrobită şi sufletul mi-e întristat de multe ori pentru că sunt departe de Tine. Caut pocăinţa.

Doamne, păzeşte-mi inima de idolatrie şi mândrie!

Ascultaţi!

Isaia 1:10

*

*

„Ascultaţi

Cuvântul

Domnului.”

*

*

 

La Domnul este salvarea!

Lumea din jurul nostru este într-o continuă şi rapidă mişcare. Oamenii aleargă spre prosperitate sau spre ruină. Este o adevărată ameninţare din toate părţile. Unii oameni sunt cuprinşi de frică şi nesiguranţă. Alţii par a o duce bine. Aşa a fost şi pe vremea lui Isaia.

Lucrurile erau într-o schimbare spre o nouă eră. Isaia a trăit cam la mijlocul perioadei dintre Moise şi Domnul Isus.

Poporul Israel avea duşmani înlăuntru şi înafară. Vecinii erau gata de război împotriva lor.

Într-o aşa vreme, Dumnezeu l-a chemat pe Isaia şi i-a dat un mesaj pentru popor. Mesajul lui cuprindea trei părţi: unul de avertizare, unul de mângâiere şi unul de salvare. Toată suflarea va pieri dacă omenirea se va baza pe altceva sau altcineva înafară de Dumnezeu. Mesajul lui Isaia este relevant şi necesar astăzi, ca şi pe vremea lui.

 

Ţi se pare că ziua este scurtă?

Care sunt lucrurile după care alergi?

Vezi schimbări mari în lume?

Care crezi că este mesajul Domnului pentru tine?

Pe cine sau pe ce te bazezi tu astăzi?

 

Doamne, ziua mea trece aşa de repede şi aş vrea să nu uit mesajul Tău pe care mi l-ai dat. Mulţumesc pentru toate avertizările pe care mi le dai prin Cuvântul Tău. Nu vreau să mă uit la duşmanii din jurul meu nici la temerile mele, ci caut să mă bazez pe Tine şi ajutorul Tău. În toate frământările zilei caut să mă bucur de mângâierea şi salvarea pe care o am de la Tine. Tu eşti Salvatorul şi Mângâietorul meu!

 

Cuvântul Domnului este astăzi mesajul Lui pentru mine, pentru inima mea!

Oameni ai păcii

Ioan 20:19-23

*

Ioan 20:19b 

*

,,Pace vouă!“

*

*

Ce este viaţa din belşug?

Viaţa din belşug include prezenţa puterii lui Dumnezeu în lucrare.

În primul rând oamenii trimişi de Dumnezeu în lucrare sunt oameni ai păcii. Domnul a zis ucenicilor: ,,Pace vouă“. Domnul dă pacea în inimile noastre. Duhul Sfânt dă putere în lucrare. Noi nu avem putere. Fără puterea Duhului  Sfânt nimic nu are valoare veşnică.
Lucrarea Domnului nu se face cu putere omenească.

Ce fel de lucrare faci tu cu puterea ta?
Eşti tu o persoană plină de pace? Ai o inimă liniştită, pentru că recunoşti că lucrarea este a Domnului, cu puterea Lui?
Care sunt lucrările care au valoare veşnică?

,,Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate”. Iertarea o dă numai Dumnezeu. Noi suntem doar canale ale iertării Lui.
Noi dăm mai departe la alţii vestea cea bună şi avem autoritate să-i avertizăm pe oameni în ce priveşte judecata celor necredincioşi.

Pacea vine în viaţa unui om în urma trăirii unei vieţi cu sens, născută din siguranţa victoriei pe care Domnul a avut-o prin învierea Lui, şi prin ştiinţa că lucrarea noastră nu este în zadar.

Este aşa mare linişte şi uşurare în viaţa unui credincios care lucrează împreună cu Domnul.

Domnul să te copleşească cu puterea prezenţei Lui!

Tu fă lucrarea Domnului cu pace!

Două experienţe spirituale

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

În toată călătoria ta în calitate de credincios, vei avea numai două feluri de experienţe spirituale. Unul este blând, minunat, şi plăcut. Celălalt poate fi neclar, uscat, întunecat şi  dezolant. Dumnezeu ni-l dă pe primul pentru a ne câştiga; pe al doilea ni-l dă pentru a ne curăţi.

La început te tratează ca şi cum ai fi un copil. Apoi, începe să te trateze ca şi cum ai fi un om puternic. În primul fel, experienţa spirituală este dependentă foarte mult de ceea ce poţi simţi în exteriorul tău. (Te simţi atras de experienţele plăcute, exterioare; de fapt poţi ajunge să fii dependent de ele). Dar celălalt fel de experienţe creştine îi cer credinciosului să nu-i mai pese de simţămintele exterioare. Mai degrabă trebuie să cunoască lupta împotriva propriilor pasiuni, şi să aibă o voinţă, care este în acord deplin cu Domnul.. aceasta este ocupaţia pe care ar trebui să o avem fiecare.

Perioadele de secetă sunt folosite de Dumnezeu, pentru binele tău. Da, este adevărat că în astfel de perioade, cele cinci simţuri ale tale sunt deposedate de plăcerea lor şi se sfârşeşte progresul şi pietatea exterioară. Află că în astfel de vremuri, fie vei ajunge să abandonezi rugăciunea, şi poate o bună parte a umblării creştine, fie vei ajunge la o stare de alinare, care nu are nimic de-a face cu simţămintele exterioare. Întotdeauna, în perioade de secetă spirituală, există un văl care ascunde relaţia cu El; este un timp în care nu ştim ce vrea să facă. Dacă am şti întotdeauna ce face, (atunci când lucrează asupra omului nostru exterior şi când lucrează asupra omului nostru interior), am deveni foarte încrezuţi. Dacă am şti ce face, ne-am imagina că ne descurcăm foarte bine, nu-i aşa? Am putea chiar să considerăm că ne-am apropiat foarte mult de Dumnezeu.

O astfel de concluzie ar fi imediat spre regresul nostru.

Dependenţa de circumstanţele exterioare, dependenţa întregii înţelegeri spirituale de simţămintele exterioare – toate acestea trebuie să plece. Cum? Prin secetă spirituală! Domnul foloseşte terenurile aride, deşerturile. Fermierul seamănă într-un anotimp şi seceră în altul; la fel este şi Dumnezeu.

La timpul Lui îţi dă putere în faţa ispitei.  Adesea această putere o primeşti când te aştepţi mai puţin. Care sunt roadele unui credincios, care continuă să-L caute pe Domnul în asemenea perioade de secetă?

Dacă supravieţuieşti şi continui să-L cauţi cu umilinţă, care este rezultatul la care te aştepţi?   Vei cunoaşte darul de a persevera, care are multe roade şi avantaje. Încet, încet te vei sătura de lucrurile acestei lumi, şi dorinţele vieţii tale trecute îşi vor pierde câte puţin din putere; se vor forma unele noi, îndreptate către Domnul. De asemenea, vei învăţa să reflectezi şi să-ţi îndrepţi atenţia asupra unor lucruri faţă de care nu prezentai nici un interes în trecut.

Când vei fi pe punctul de a comite vreun rău, vei simţi adânc în lăuntrul tău o avertizare, o avertizare care te va reţine de la a face răul acela.

Va fi spulberat ataşamentul faţă de plăcerea aceea pământească, sau te vei depărta repede de situaţia aceea sau de la conversaţia aceea, sau orice altceva, care te trage înapoi.

Vei abandona lucruri ale vieţii în legătură cu care conştiinţa nu te deranjase înainte  niciodată.     Când vei greşi, sperând că nu prea tare, te vei simţi mustrat foarte tare.

Va creşte în tine o determinare şi o dispoziţie pentru suferinţă şi pentru a face voia lui Dumnezeu.

De asemenea, se va forma o înclinaţie tot mai mare pentru lucrurile sfinte, (probabil chiar şi o uşurinţă de a trata cu natura sinelui, cu pasiunile şi chiar cu duşmanul care te aşteaptă).

Vei învăţa să-ţi recunoşti  propria  natură şi s-o dispreţuieşti.

Fără această pricepere adâncă chiar revelaţie – toate celelalte încercări de a ajunge „spiritual” sunt fără succes.

Vei experimenta o mare stimă faţă de Dumnezeu, mult mai tare decât faţă de celelalte creaturi. Vei fi foarte determinat să nu pleci din prezenţa Sa, pentru că părăsirea Lui, abandonarea Lui, va fi în ea însăşi cea mai mare suferinţă şi cea mai mare pierdere. Vei avea în tine pace. O încredere în suveranitatea lui Dumnezeu şi chiar o detaşare de toate  celelalte lucruri.

      Toate acestea pot fi rezultatul perseverenţei într-o rugăciune care este uscată şi aridă. Nu vei simţi aceste lucruri când te rogi, ci mai târziu, poate mult mai târziu – la timpul Lui – când El şi numai El consideră că este timpul potrivit pentru ca aceste atribute să apară. Toate lucrurile pe care le-am menţionat, şi multe altele, sunt ca lăstarii care cresc din acest copăcel al rugăciunii spirituale.

Vei abandona acest tufiş, doar pentru că pare a fi uscat, sau pentru că nu este prea mult rod în el, sau pentru că lăstarii par să fie atât de mici, sau pentru că se pare că nu va fi niciodată o recoltă? Dragul meu, fii constant, perseverează. Din aceasta, sufletul tău va avea câştig.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)