Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.

 

Minte sănătoasă

Isaia 5:20

*

„Vai

de cei ce numesc răul bine,

şi binele rău,

care spun că întunericul

este lumină, şi lumina întuneric,

care dau amărăciunea

în loc de dulceaţă şi

dulceaţa în loc de amărăciune!”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău.

Vai de cei ce numesc lumina întuneric şi întunericul lumină.

Vai de cei ce dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune.

Doar o minte bolnavă poate face aceste lucruri. Adevărul este aşa de distorsionat că viaţa şi realitatea par a fi răsturnate (cu capul în jos). Oamenii acţionează repede, egoist, condamnând pe cei nevinovaţi. Nu mai au discernământ, sunt în confuzie totală.

Cei ce fac judecată abuzează sistemul. Ceea ce contează pentru ei este banul în buzunarul lor.

În zilele noastre relativismul şi toleranţa devin un „bun absolut” şi sub acest standard interzicerea imoralităţii devine intolerabilă.

Trebuie să ne întrebăm unde este compromis în definirea binelui şi răului după standardul lui Dumnezeu. Suntem noi acceptaţi în ochii lumii necredincioase?

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Doamne, vin la Tine să mă înveţi Tu ce e bine şi ce e rău. Nu vreau să încurc lumina cu întunericul. Dă-mi o minte sănătoasă şi nu mă lăsa să mă complac în societatea care are o minte bolnavă. Caut adevărul Tău ca să nu trăiesc în confuzie. Pune standardul Tău în faţa ochilor mei ca să-l văd clar şi păzeşte-mă de rău. Nu doresc aprecierea lumii ci caut să fiu plăcută înaintea Ta.

Doamne, fereşte-mi inima

de rău, întuneric, confuzie şi amărăciune!