Regretul

Îmi pare rau… by Aurelia Gabor

     Natura umană are potenţialul extraordinar de a experimenta gama cea mai variată şi mai complexă de emoţii, sentimente şi reacţii care, uneori se petrec doar în interiorul nostru iar alteori, devin vizibile pentru cei ce ne înconjoară. Una dintre aceste emoţii, pe care fiecare dintre noi am încercat-o este regretul care, uneori, poate apărea doar sub forma unei uşoare păreri de rău dar care, în anumite circumstanţe şi împrejurări poate merge până acolo încât să producă o reală dramă în viaţa noastră. Unde ne aflăm la acest capitol  şi ce ar trebui să ştim referitor la această problemă ?

     Este interesant faptul că nici o persoană cu care stăm de vorbă, întrebată despre acest aspect al vieţii, nu va putea face afirmaţia că viaţa ei este total lipsită de regrete. Se pare că, de fapt, la un nivel sau altul, nu există viaţă fără regrete. Regretul, sau părerea de rău, este una dintre cele mai chinuitoare stări emoţionale şi, unul dintre motivele acestei situaţii constă în faptul că, orice intervenţie ulterioară nu va mai putea schimba obiectul regretului nostru. Cu alte cuvinte, oricât am dori de mult, nu vom mai putea da înapoi roata timpului şi a istoriei. Cum am mai dori, nu o dată, să se mai repete o anumită scenă din viaţa noastră şi să mai avem o dată şansa de a ne lua cuvintele înapoi sau de a schimba o anumită atitudine sau reacţie ce am avut-o ! Din nefericire,  ce s-a întâmplat, s-a întâmplat şi aşa rămâne !

     Trec zile, luni sau chiar ani  care – nu pe puţini dintre noi – ne lasă proprietari ai unei incredibile poveri : Regrete ! Regrete ! Regrete ! Regretul că am făcut ce nu trebuia; regretul că nu am făcut ce trebuia ; regretul că am vorbit când nu a fost timpul şi locul; regretul că nu am vorbit atunci când a fost timpul şi locul; regretul că ne-am investit energia şi timpul în ce nu trebuia; regretul că nu am investit energia şi timpul nostru în ce trebuia… şi lista ar putea continua la infinit aducând în faţa ochilor noştri filmul evenimentelor iremediabil scurse.

     În continuare, am dori să vedem câteva secvenţe prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, din care vom putea înţelege mai bine conceptul şi mecanismul regretului, profunzimea lui, precum şi implicaţiile ce decurg din această stare.

 

·                    Regretul pentru păcatul săvârşit. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu dat nouă spre învăţătură, menţionează în destule locuri aspectul acesta al părerii de rău atunci când am păcătuit. Chiar şi înainte de a mă gândi mai mult la subiectul acesta am fost întotdeauna impresionată de versetul din Genesa 6:6 : I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui”. Cred că, pentru majoritatea dintre noi, acest verset sună destul de straniu. Este posibil, oare ca, în atotsuveranitatea şi atotînţelepciunea Lui, Dumnezeu să regrete lucrarea mîinilor Sale ?  Iată un aspect major al regretului, fiinţând chiar „în inima” lui Dumnezeu ! Desigur că, în acest context, părerea de rău exprimată de Dumnezeu implică, de fapt, durerea ce a simţit-o pentru căderea în păcat a omului pe care l-a creat, a omului căruia îi pusese la dispoziţie toate frumuseţile şi plăcerile posibile, inclusiv prietenia Lui de Creator. Din nefericire, limbajul nostru uman este mult prea sărac pentru a putea exprima cu adevărat profunzimea sentimentului de părere de rău experimentat de Dumnezeu, dar aceast sentiment al lui Dumnezeu trebuie văzut nu cu o încărcătură pasională, ci ca o totală neplăcere sfântă pe care El a avut-o faţă de păcat şi de păcătos. Dacă Dumnezeu urăşte păcatul, oare noi să nu îl urâm la fel ? Şi dacă pe El L-a durut inima pentru neascultarea omului, oare pe noi să nu ne doară de fel neascultarea noastră ? Durerea ce o vom simţi pentru păcatul săvârşit este o parte a definiţiei regretului, concept de care ne ocupăm acum.

 

·                    Regretul că am vorbit pe cineva de rău, ba chiar mai mult, poate chiar pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să ne slujească în biserică.  În Numeri 12:11, după ce Maria se umple de lepră în urma vorbirii de rău împotriva lui Moise, Aron îi spune lui Moise : „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi”. Din acest verset se poate vedea teroarea de care este cuprins Aron precum şi regretul pe care-l încearcă văzând consecinţele purtarii lui şi a sorei lui, Maria. Dar, uitându-ne mai atent, vom remarca profunzimea reacţiei lui Aron : se smereşte înaintea lui Moise, îşi mărturiseşte greşeala de a i se alătura Mariei în vorbirea ei de rău împotriva lui Moise şi îşi cere iertare.  Se poate remarca tonul – de data aceasta plin de respect – cu care i se adresează lui Moise, adresându-i-se chiar şi cu titlul de „domn”. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu şi-ar fi clarificat problema ? Pe lângă expunerea la pedeapsa momentană, probabil că Aron ar fi trebuit să-şi chinuie conştiinţa cu regrete mult mai adânci şi cu consecinţe mult mai grave.  

 

·                    Regretul unei promisiuni făcute în grabă. Cât de mult o fi regretat Iefta juruinţa ce i-a scăpat de pe buze, când a promis Domnului că va aduce ca jertfă prima fiinţă ce îi va ieşi în cale la întoarcerea sa victorioasă acasă, de la războiul cu fiii lui Amon ! În Judecători 11:35 tabloul acesta sfâşietor parcă ne rupe inima chiar şi peste miile de ani scurse de atunci : “Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis : “Ah, fata mea ! adânc mă loveşti şi mă tulburi ! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce !” Ce n-ar fi dat Iefta să-şi poată lua juruinţa înapoi ? Ne putem uşor imagina starea lui de spirit pentru tot restul vieţii, precum şi remuşcările de care a fost cuprins ori de câte ori şi-a amintit de sfârşitul fiicei lui ! Interesant este că Iefta a plecat la război având Duhul Domnului asupra lui (Jud. 11:29) şi, totuşi, a fost tentat să facă juruinţa ce a făcut-o Domnului, zicând : „Dacă vei da…” (v. 30). Este trist să vedem că, chiar şi în inima credincioşilor care Îl experimentează pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, pot să existe îndoieli şi că aceştia vor începe să negocieze cu Dumnezeu problemele lor. Experienţa lui Iefta este un bun exemplu şi pentru noi de a ne încrede pe deplin în Dumnezeu şi a nu face promisiuni sau juruinţe care, în timp, se pot dovedi surse serioase de durere şi regrete.

     Şi lista situaţiilor care ne pot aduce păreri de rău şi remuşcări adânci poate continua cu încă foarte multe cazuri, atât din Scriptură cât şi din viaţa noastră, împrejurări care au lăsat amprente grave în conştiinţele noastre.

     Dacă vom rămâne însă doar cu această imagine a remuşcărilor ce ne doboară ori de câte ori punem capul pe pernă, am fi candidaţii cei mai buni pentru o viaţă ratată. Partea pozitivă însă este faptul că nimenea nu se va îneca intrând în apă dar se poate, aproape sigur, pierde, dacă va rămâne acolo (mai ales dacă nu ştie să „înoate” !)

    Cum vom „ieşi din apă” ? Cum se poate ieşi dintr-o asemenea situaţie ? Iată că, studiind acest aspect al vieţii noastre cu mai multă atenţie, vom observa că regretul poate fi – aşa cum deja am observat din comentariile de mai sus – fie o povară care în cele din urmă se va interfera cu pacea şi fericirea noastră prezentă, punându-ne chiar viitorul sub formă de întrebare, fie poate deveni o motivaţie care să ne împingă înainte spre o viaţă mai chibzuită şi mai înţeleaptă.

     În cele ce urmează vom prezenta câteva opţiuni care, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, ne vor putea ajuta să facem pace cu conştiinţa noastră :

–         Dacă am păcătuit, (păcate personale sau împotriva cuiva specific), în primul rând va trebui să facem pace cu Dumnezeu, cerându-I iertare cu sinceritate şi căinţă sinceră. Dreptatea şi judecata lui Dumnezeu încă nu a ruinat nici o viaţă; dar aceia care au refuzat să fie reabilitaţi de graţia lui Dumnezeu au pierdut şansa iertării ce li s-a oferit.

–         Al doilea pas va fi să facem pace cu persoana în cauză, căreia i-am produs o pierdere, fie că este vorba de o pierdere materială, fie că este vorba de o defăimare sau durere morală. Atunci când există astfel de situaţii, apărute în urma unor dispute mai mult sau mai puţin violente (uneori chiar prin tribunale), statisticile psihologilor arată că nici chiar cel căruia, în final, i s-a dat dreptate (fie civilă, fie socială), nu este fericit, ci rămâne cuprins de remuşcări pentru o lungă perioadă de timp. Clarificarea, în sinceritate şi intimitate între cei doi, sau între grupuri, va aduce pace şi sănătate spirituală şi morală în inima celor implicaţi.

–         Determină exact care este obiectul stării de regret de care eşti cuprins. Este ceva ce ai făcut ? Este ceva ce nu ai făcut ? S-a constatat că la tinereţe ne pare rău de ceea ce am făcut iar, pe măsură ce au trecut anii, regretăm ceea ce nu am făcut… Este ceva ce ai omis cu bună ştiinţă ? Ceva ce ţi-a făcut altcineva ? A fost ceva ce s-a petrecut dincolo de controlul tău ?  Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepţi faptul că ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi schimbat. Fereşte-te să acuzi pe alţii de starea ta sau de condiţiile care ţi-au creat această stare şi ia asupra ta responsabilitatea a orice situaţie pe care ai fi putut-o manevra diferit. Adu-I lui Dumnezeu, în rugăciune, toate aceste preocupări ale tale şi dă-I Lui povara ta. Vei fi uimit de pacea ce va veni peste tine !  

–         Ai relaţii care simţi că nu îţi fac bine ci, dimpotrivă, întotdeauna când ai aceste contacte iese cu „scântei” ? Roagă-te atât pentru tine, cât şi pentru carenţele ce le observi la acele persoane şi vei începe să iubeşti cu o dragoste sfântă pe cei care ţi-au produs probleme şi care te-au făcut să îţi „ieşi din ţâţâni”. Dacă, totuşi, prezenţa unei persoane te face – de cele mai multe ori – să ai apoi regrete în ce priveşte reacţiile tale, continuă să te rogi pentru acea persoană dar, pe cât este posibil, evită-i  compania, mai ales în particular ;   

–         Nu este o ruşine să îţi „plângi starea” (nu să îţi „plângi de milă”, ci să îţi „pară rău” că ai ajuns într-o asemenea situaţie). Bravura nu este altceva decât o faţadă pe care o abordăm ca să nu se observe ce trăim în interior, dar această „faţadă” nu ne va aduce niciodată eliberarea spre care tânjim. Ba incă şi mai mult, ne va solicita un efort incomparabil mai mare decât acela de a fi „noi înşine”. De aceea, „jeleşte-te” atâta cât simţi că ai nevoie (nu ezita să o faci, mai ales în intimitatea cămăruţei tale) şi implică-L pe Dumnezeu în acest proces, continuând să Îi ceri iertare şi călăuzire. Acest stagiu te va ajuta să faci un pas înainte în procesul recuperării şi al vindecării de starea de regret pe care o experimentezi. Analizându-te în felul acesta şi permiţând sentimentelor ce le ai să fie exprimate – cel puţin faţă de tine însuţi, dar nu numai – cu scopul precis de a te elibera de ele, vei reuşi, în mod practic şi real să le elimini din viaţa ta. Dacă, totuşi, aceste gânduri vor mai veni ocazional asupra ta, cu toată încărcătura lor de vinovăţie, intensitatea lor va fi mult redusă şi durerea ce o vei resimţi va fi mult diminuată.

 

–         Încearcă să faci o evaluare a ceea ce ai pierdut şi a ceea ce ai câştigat trecând prin experienţa respectivă. Psihologii afirmă că efectul terapeutic al evaluării unei experienţe este mult redus dacă nu s-a învăţat nimic din acel eveniment. Cei care înregistrează doar o reacţie emoţională, care nu a avut un efect practic de schimbare în viaţa lor, se vor recupera doar parţial şi superficial. Când gândurile negre încărcate de regrete îţi vor copleşi fiinţa, gândeşte-te la ceea ce ai învăţat din experienţa respectivă precum şi la oportunităţile ce ţi se deschid acum, eliberat fiind de coşmarul regretului. Poate că perspectivele ce ţi se deschid în faţă nu sunt chiar cele pe care le-ai prefera. Dar, pentru că există întotdeauna o lecţie chiar şi în cea mai profundă durere sau stare de tristeţe, descurajare sau depresie, trebuie să învăţăm lecţia ce ne este oferită şi să ne concentrăm la ea, în loc să ne pierdem în visurile a ceea ce am fi dorit noi sau a ceea ce ar fi putut să fie. Ai rănit pe cineva ? Fă-ţi o misiune din a spune oricui să nu mai repete ceea ce ai făcut tu ! Ai avut un avort ? Luptă-te de acum pentru viaţă, sprijineşte femei dezorientate care se află în pragul luării unor decizii de acest fel !  Ai făcut juruinţe pe care nu ţi le-ai putut ţine şi neîmplinirea lor te-a urmărit ani în şir ? În discuţiile tale cu alţii, arată pericolul acestor decizii grăbite şi negândite şi subliniază importanţa controlului de sine atunci când iei o decizie majoră sau faci o juruinţă Domnului, pentru că acelea trebuie ţinute !

 

–         Un lucru înţelept este nu numai să îţi iei decizii pentru viitor, de a nu mai repeta situaţiile care să îţi aducă regrete în viaţă, ci să îţi faci, efectiv, un plan scris prin care să îţi pui singur nişte termeni care să te ajute să eviţi pe viitor astfel de situaţii.

 

–         Şi ultimul lucru, foarte important : cunoscând sursa regretului nostru dar neluând nici o atitudine de a o elimina sau evita pe viitor, va duce la regrete repetate din nou şi din nou care, de data aceasta, pot fi mult mai intense decât primul episod, iar consecinţele vor fi mult mai periculoase şi mai greu de tratat şi eliminat din viaţa noastră.

 

     Acestea au fost doar câteva gânduri în legătură cu acest aspect emoţional major al vieţii noastre. Rugăciunea mea este ca orice gând, reacţie sau intervenţie pe care le vom avea într-o anumită situaţie să fie făcute într-un spirit de „rob al ascultării de Hristos”. Atunci, calea spre regrete şi păreri de rău se va „îngusta” simţitor. Atunci, vom da dovadă de reali creştini maturi, care nu vom mai fi parte a problemei, ci a soluţiei.  Şi să nu uităm : iertarea, atât faţă de cei ce ne-au greşit cât şi faţă de noi personal are potenţialul de a elimina orice „cancer” moral sau spiritual din viaţa noastră !

Timp de examinare

Doamne, îmi examinez atitudinile mele: Mă îngrijorez sau mă încred în Tine?

Oare, câte oportunităţi am pierdut şi nu am văzut puterea lui Dumnezeu, pentru că m-am îngrijorat în loc să mă rog şi să mă încred în Domnul? De câte ori cer iertare şi ajutor de la Domnul pentru îngrijorarea mea? De câte ori fac planuri fără să cer ajutor Domnului? De câte ori urmez cu credincioşie planurile Domnului?

De câte ori îmi aduc aminte de ceea ce scrie Pavel în Filipeni 4:6-7: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”?

Aleg să cred că nu pierd nimic de valoare când caut mai întâi Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu? Aleg eu să cred că Dumnezeu dă comori veșnice celor ce aleg să trăiască aşa cum cere El?

Doamne, vreau să am motivaţii curate,

atenţia la Tine şi atitudini aşa cum ceri Tu!

Proverbe 31

31*

Proverbe 31

*

Tată ceresc, Tu mă ajuţi să-mi amintesc cuvintele înţelepciunii şi învăţătura bună pe care mi-o dădea mama mea: ,,Păstrează-ţi curăţia şi nu-ţi da altora vlaga şi nu căuta dezmierdările străinilor care duc la pierderea celor neştiutori; nu se cade să bei vin, nici să umbli după băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uiţi legea şi să calci drepturile tuturor celor nenorociţi”.

Se spune: ,,Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin, celui cu sufletul amărât; ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.”, dar aceasta nu este slujba la care ne cheamă Domnul, ci să ne deschidem gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi; să ne deschidem gura ca să judecăm cu dreptate şi să apărăm pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.

Doamne, ajută-mă să fiu o femeie cinstită, căci ea este mai de preţ decât mărgăritarele; inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri; ea îi face bine şi nu rău, în toate zilele vieţii sale; ea face rost de haine pentru îmbrăcăminte şi lucrează cu mâini harnice; ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea; ea se scoală dimineaţa devreme ca să dea hrană casei sale şi să organizeze lucrul de peste zi; se gândeşte la ceea ce trebuie să cumpere şi cumpără; din rodul muncii ei slujeşte familia ei; ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele; vede că munca îi merge bine, lumina ei străluceşte chiar şi în timpul nopţii; ea pune mâna pe lucru şi degetele ei ştiu ce-i de făcut; ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit; nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu; ea îşi face învelitori, are haine bune şi preţioase; bărbatul ei este bine văzut între oameni; ea are relaţii bune cu toţi cei harnici şi împreună lucrează spre binele tuturor; ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine; ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă; ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii; fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

*

Doamne, ajută-mă să nu caut scuze ca să nu lucrez şi nici să mă trag înapoi de la ceea ce trebuie să fac cu mâinile mele. Caut să-mi înving scuzele, să nu mă plâng că sunt prea ocupată, prea obosită pentru că am mult de lucru. Nu mă plâng că nu ştiu ce-i de făcut şi nu am resurse. Caut lucrurile de care am nevoie şi mă duc departe dacă trebuie ca să ajung unde trebuie, pentru nevoile mele. Călătoresc, dacă trebuie, căci voi primi răsplată pentru munca mea. Cred că voi primi laudă şi recunoştinţă pentru munca mea, pentru sacrificial meu. Cel mai mare dar va fi că voi primi aprecierea Domnului.

Nu vreau să obosesc în facerea binelui. Peste ani şi ani, privind în urmă voi culege roadele lucrurilor pentru care am muncit.

Recunosc în fiecare zi că am nevoie de putere şi cunosc pe Cel ce este sursa puterii, Cel ce dă scop şi răsplăteşte pe cei ce-L slujesc.

Tată ceresc, nu vreau să mă tem de o muncă prea grea, ci să mă concentrez la răsplata finală pe care o voi primi de la Tine. Îmi doresc să am o motivaţie bună: să fiu plăcută Ţie, nu oamenilor. Mă păzesc de făţărnicie şi mândrie.

Nu vreau să neglijez lucrurile casei, datoriile zilnice, de aceea Te rog ajută-mă să înţeleg şi să primesc totul ca fiind lucrarea la care Tu m-ai chemat şi să nu mă uit la câştigul imediat, ci să aştept în tăcere ajutorul şi răsplătirile Tale. Dă-mi viziune despre lucrurile importante indiferent cum le vede lumea, căci vreau să fiu plăcută înaintea Ta. Eliberează-mă de frică, lene, descurajare, distragerea atenţiei cu alte lucruri.

Tu mă ajuţi să caut lucrurile de care am nevoie şi să le folosesc cu înţelepciune.

Vreau să cresc în relaţia mea cu Tine, ca să ajung să experimentez credincioşia Ta, purtarea Ta de grijă faţă de mine şi familia mea. Mă încred în Tine pentru nevoile mele, prin care Tu îmi creşti credinţa şi mă înveţi să mă rog şi să aştept răspuns la rugăciunile mele. Caut oportunităţi să slujesc şi aştept călăuzire de la Tine în luptele mele şi în experienţele mele. Îţi cer mereu înţelepciune ca să ştiu cum să folosesc ceea ce Tu mi-ai dat. Mă rog să văd nevoile reale şi felul în care pot implica toată familia în experienţa vieţii, în călătoria credinţei, în aşteptarea împlinirilor.

Vreau să motivez familia mea în slujire, şi mă rog ca ei să vadă o binecuvântare în slujire, nicidecum viziunea lumii. Ajută-ne să avem inimi pline de compasiune şi umilinţă, dorind împlinirea nevoilor altora şi aceasta cu atitudini corecte, fără să căutăm atenţia altora. Să ne amintim ce ai făcut Tu pentru noi, chiar dacă nu am meritat şi fie ca harul Tău să ne inspiră să dăruim şi noi har celor ce nu merită. Vrem să fim responsabili, să motivăm pe alţii la slujire fără să-I manipulăm, ci fiind exemplu de slujire.

Doamne, ajută-ne să ne pregătim pentru viitor, pentru nevoile din viitor şi pentru Împărăţia Ta. Vrem să avem priorităţi clare înaintea ochilor, să nu preţuim câştigul lumii mai presus de bogăţiile spirituale. Învaţă-ne să împărţim ceea ce avem cu alţii care nu au şi să adunăm pentru viitor. Învaţă-ne să ne păzim inima de iubirea de bogăţie şi confort sau securitate, şi să ne încredem în Domnul pentru că El este Susţinătorul şi Dătătorul tuturor lucrurilor bune. Vrem să avem echilibru şi să plănuim viitorul în dependenţă de Tine fără să ne temem de necunoscut sau să ne îngrijorăm. Nu vrem să ne punem energia în controlul circumstanţelor vieţii care ar aduce securiatate financiară sau materială, ci ne rugăm să biruim slăbiciunile umane.

Doamne, ajută-ne să fim creativi în chemarea pe care ne-ai făcut-o. Tu cunoşti darurile şi talentele noastre, de aceea avem îndrăzneală în puterea Ta că ne va ajuta să ducem la bun sfârşit lucrul pentru care Tu ne-ai pregătit. Tu ne creşti şi ne dezvolţi calităţile noastre ca să slujim şi ne ajuţi să fim smeriţi recunoscând puterea Ta în toate.

Inima noastră bate pentru Tine, ca să împlinim scopul Tău şi să ne bucurăm că ne dai dorinţe după voia Ta.

Vrem să lucrăm cu bucurie, căci tu răsplăteşti pe cei ce slujesc cu bucurie. Privim cu bucurie la cer, la răsplătirea tuturor celor credincioşi.

Mulţumim că ne încurajezi când suntem obosiţi şi apăsaţi de povara datoriilor zilnice şi ne întăreşti.

Doamne, preţuiesc teama de Tine mai mult decât dezmierdările vieţii, căci dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar cei care se teme de Domnul vor fi lăudaţi.

Aştept răsplată de la Tine, căci Tu răsplăteşti rodul muncii mele şi Te rog binecuvântează faptele mele ca să fie făcute în ascultare de Tine.

 

Doamne, binecuvântează-ne cu înţelepciunea care vine de sus!

 

Cine va fi mântuit ?

1repentIsaia 45:14-25

Isaia 45:22

„Întoarceţi-vă la Mine

şi veţi fi mântuiţi

toţi cei ce sunteţi la marginile pământului!

Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu altul.”

*

Cine va fi mântuit? Numai poporul Israel? Toţi cei ce se întorc la Domnul?

Cine trebuie să se întoarcă la Dumnezeu? Numai anumiţi oameni?

Cum au răspuns vecinii Israelului când au văzut felul în care Dumnezeu îl apără pe poporul Lui?

Ei au recunoscut că nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeul lui Israel. Israel va fi mântuit cu o mântuire veşnică. Nu vor fi ruşinaţi, nici înfruntaţi, căci Dumnezeu îi va apăra.

Ce zic vecinii tăi despre Dumnezeul tău? Trebuie să schimbi ceva în atitudini, vorbe şi acţiuni?

Poţi să spui despre cineva: „Ştiu că Dumnezeu este cu persoana aceea”?

Poate spune cineva despre tine: „Ştiu că Dumnezeu este cu persoana aceasta”?

Dumnezeu îşi arată harul şi faţă de neamuri şi le invită la mântuire.

Cunoşti un exemplu din Biblie când neamurile au răspuns la invitaţia lui Dumnezeu?

Ioan 4:1-18 ne spune că Samariteanca a crezut şi a vestit altora despre Mesia.

Tu cum te pleci în faţa Domnului Isus? Este El Salvatorul tău? Este El Judecătorul tău?

Va veni o zi când toate popoarele se vor închina Domnului.

Anumite lucruri sunt ascunse de noi pentru că suntem limitaţi, totuşi, Dumnezeu se descoperă pe Sine ca noi să-L cunoaştem.

Care sunt aşteptările lui Dumnezeu de la noi?

El aşteaptă să recunoaştem că El este singurul Dumnezeu adevărat, să ne întoarcem la El ca să primim mântuirea, să dorim ca alţii să vină la mântuire, să credem că nimeni şi nimic nu poate salva de la distrugere, numai El.

Va veni o zi a judecăţii şi nu este scăpare pentru nimeni. Vor fi două posibilităţi. Să ne întâlnim cu Salvatorul sau cu Judecătorul. Orice genunchi se va pleca şi va mărturisi că Isus este Cristosul, Salvatorul lumii întregi. Domnul nu are favoriţi. Îi cheamă la mântuire pe toţi oamenii.

Care este răspunsul tău?

Dacă nu L-ai acceptat încă în viaţa ta pe Domnul Isus ca Mântuitor, te încurajez să vii la El chiar acum, în rugăciune şi să-i ceri ajutor.

Cine în viaţa ta are nevoie să audă acest adevăr? Pentru cine te rogi zilnic să se întoarcă la Domnul cu pocăinţă şi credinţă?

Ce planuri vei face ca să ajuţi pe alţii să vină la Cristos?

Doamne, mă rog pentru cei dragi ai mei care încă nu s-au întors la Tine şi nu sunt mântuiţi. Schimbă-le inima şi interesele ca să Te recunoască, să-şi predea viaţa în mâna Ta şi să se pocăiască. Creşte-le credinţa în Adevărul Tău şi izbăveşte-i de cel rău, ca într-o zi să ne bucurăm cu toţii în Împărăţia Ta.

 

Doamne, inima mea doreşte să prezinte Adevărul celor nemântuiţi!

 

Cel dintâi şi Acelaşi

1 destinIsaia 41:1-4

Isaia 41:4

„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Acela

care a chemat neamurile

de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi

până în cele din urmă veacuri.”

 *

Dumnezeu pune câteva întrebări popoarelor: Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri, a ales pe împăratul Cir ca să-şi împlinească planurile. Ce ştii tu despre împăratul Cir? Acest împărat a permis tuturor popoarelor pe care le-a cucerit să-şi păstreze tradiţiile culturale şi religioase.

Dumnezeu a spus acest adevăr (cu o sută de ani înainte) şi s-a împlinit. Sfântul lui Israel are puterea să ducă la bun sfârşit tot ceea ce a promis. El, Cel suveran, conducătorul întregii istorii pregăteşte paşii tuturor conducătorilor ca să umble în planurile Lui şi pregăteşte evenimentele care aduc sfârşitul tuturor lucrurilor.

Ca şi în trecut, avem şi noi astăzi şi veşti bune şi veşti rele. Copiii Domnului nu sunt imuni la problemele lumii, la probleme în relaţii, la probleme în economie sau dezastre naturale. Totuşi, copiii Domnului au siguranţa prezenţei lui Dumnezeu în orice situaţie. Vestea cea bună este Dumnezeul descris în Isaia 41, Atotputernic şi Răscumpărător.

Cine este adevăratul Stăpân al istoriei? Cine este Autorul şi Conducătorul istoriei? Cine a condus toate evenimentele istoriei? Este totul controlat? De cine?

Toate puterile omeneşti, toţi conducătorii, toate ideologiile, toate valorile, toate priorităţile, trebuie să se plece înaintea Stăpânului istoriei!

Dumnezeu ne cere să păstrăm linişte când El vorbeşte. În tăcere putem să medităm la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă nu tăcem, ne răzvrătim.

Ce facem când ne merge bine? Uităm de umilinţă şi modestie? Avem puţin timp cu Dumnezeu? Avem puţin respect faţă de Cuvânt?

Ce facem când suntem în probleme? Ne împotrivim Domnului sau ne punem viaţa în mâinile Lui? Cum ne gândim la puterea şi bunătatea Lui?

Trebuie să veghem asupra atitudinilor noastre pentru că noi suntem tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, cred că Tu eşti Cel dintâi şi Acelaşi, Cel suveran, Cel Sfânt, Cel atotoputernic. Tu eşti conducătorul istoriei. Vreau să păstrez liniştea când Tu vorbeşti ca să meditez la puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ta. Cred că Tu plănuieşti bine pentru toţi cei ce cred în Tine şi Îţi duci la îndeplinire toate planurile Tale.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân în umilinţă şi modestie, să iubesc Cuvântul Tău şi să veghez asupra gândurilor, atitudinilor, faptelor şi vorbelor mele.

 

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

 

Sufletul meu

cerbIsaia 26:7-11

*

Isaia 26: 9a

„Sufletul

meu

Te

doreşte.”

*

Din acest text şi Psalmul 1 vedem că cei răi, chiar dacă li se acordă har, nu învaţă neprihănirea. Chiar dacă mâna Domnului este ridicată, ei nu o văd; sunt ca pleava pe care o spulberă vântul (uşurătate în vorbire şi fapte), nu pot să stea în adunarea celor neprihăniţi, şi în final vor fi distruşi.

Astăzi este o zi de har. Recunoşti? Înveţi neprihănirea astăzi?

Mâna Domnului este asupra ta astăzi. O vezi? Cum Îi mulţumeşti?

Vezi uşurătate în vorbirea şi purtarea ta? Ce vei face ca s-o eviţi?

Cum se bucură sufletul tău în adunarea celor neprihăniţi?

 

În contrast cu necredincioşii, cei credincioşi umblă cu Domnul. Ei nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoşi, nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori ci se bucură de Legea Domnului, Îl aşteaptă pe Domnul, Domnul este plăcerea lor, sufletul lor tânjeste după El, duhul lor suspină după El, sunt sădiţi lângă apă şi aduc roadă, tot ce încep duc la bun sfârşit şi protecţia Domnului este peste ei.

Care atitudini şi fapte te descriu pe tine?

Eşti tu aproape de Domnul aşa încât dorinţele tale să fie şi dorinţele Lui? Sau sistemul tău de valori este mai important?

Alergi la sfatul celor răi? Te opreşti pe calea celor păcătoşi? Stai cu plăcere lângă cei batjocoritori?

Iubeşti Legea Domnului? Duci la bun sfârşit ceea ce începi? Aduci tu roadă?

Domnul netezeşte cărarea dreptului. Este cărarea ta netedă?

Aştepţi tu pe Domnul? În timpul nopţii când nu poţi dormi, doreşte sufletul tău pe Domnul? Caută duhul tău pe Domnul? Te gândeşti la necaz, durere, relaţii rupte, îngrijorare, nevoile zilnice, educaţia copiilor etc., sau Îl chemi pe Domnul în ajutor?

El poate să schimbe căutările tale cu o dorinţă pentru El şi vei fi împlinită şi mulţumită.

Psalmi 42:1-5 ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

 

Doamne, pune în inima mea dorinţa de a învăţa şi de a umbla în neprihănire!

 

Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.