Păzitorul meu

sperantaIsaia 27:2-6

„În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese: „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni. N-am nici o mânie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” În vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli şi va umple lumea cu roadele lui.”

Poporul Israel este comparat cu o vie pe care Domnul o iubeşte, o păzeşte zi şi noapte ca nimeni să nu o strice, o îngrijeşte (o curăţă), o udă şi veghează asupra ei, aşteptând roadă.

Ce înseamnă să aduci roadă?

Isaia 27:7-11 ne spune că poporul Israel nu a adus roada pe care El o aştepta, de aceea, au fost pedepsiţi. Cu măsură au fost pedepsiţi în robie. Scopul judecăţii a fost să-i sfinţească şi să se întoarcă de la idoli înapoi la Dumnezeu.

Isaia 27:12-13 ne spune că în vremea aceea va fi o transformare a poporului Israel. Se vor aduna din toate ţinuturile unde au fost împrăştiaţi.

În ziua aceea va suna trâmbiţa şi cei credincioşi se vor închina Domnului la Ierusalim.

Ce-ţi spune ţie sunetul de trâmbiţă?

Va fi bucurie şi pace pentru credincioşi când puterea şi credincioşia lui Dumnezeu vor fi demonstrate. Ne vom închina Celui ce domneşte!

Evrei 12:22-28 ne îndeamnă să ne întărim mâinile obosite şi genunchi slăbănogiţi, să croim cărări drepte, să urmărim pacea şi sfinţirea, să nu ne abatem de la harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ajungem la tulburare şi întinare, să veghem ca să nu fim lumeşti; să luăm aminte ca nu cumva să nu voim să ascultăm pe Cel ce ne vorbeşte; să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi frică, pentru că am primit o Împărăţie care nu se poate clătina.

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Domnul oştirilor

7aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor

a jurat şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

*

Naţiunile pământului trebuie să se întoarcă la Dumnezeu şi să-L recunoască ca Dumnezeu suveran peste toate ţările. Judecata asupra neamurilor va avea loc, şi judecata individuală este o problemă de viitor. Fiecare om va ajunge să recunoască domnia lui Cristos. Într-o zi orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul (Filipeni 2:10-11).

Unde vei fi tu? De partea cui? Cum ştii?

Chiar dacă Dumnezeu a folosit Asiria şi Babilonul ca să pedepsească pe poporul Domnului, nu înseamnă că ei pot să facă ce vor, sau ei pot alege purtarea aspră şi violenţa.

Pentru violenţă şi mândrie este pedeapsă; Dumnezeu judecă cruzimea comisă de un individ sau o naţiune.

Este cineva în viaţa ta pe care-l tratezi cu o oarecare cruzime? Crezi că o să scapi de pedeapsă?

Cum te gândeşti la zilele din urmă? Te bucuri că-L vei vedea pe Domnul sau te temi că te aşteaptă judecata?

Mulţi oameni caută să fie mari şi să asuprească pe alţii (să fie şefi duri şi aspri). Tu ce cauţi?

Oamenii trebuie să înveţe să-L glorifice pe Dumnezeu, nu pe ei înşişi. Care sunt modurile în care tu-L glorifici pe Dumnezeu? Cum te bucuri de Dumnezeu, şi nu doar de binecuvântările Lui? Vei cere Domnului să-ţi arate cum să te bucuri înaintea Lui? Vei cere Domnului să te înveţe cum să-L glorifici pe El?

Dumnezeu a folosit Babilonul să pedepsească poporul Israel, dar nu să-l distrugă complet, şi nici să oprească planul Lui.

Simţi pedeapsa lui Dumnezeu în viaţa ta? Îţi vei aminti că Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte?

Îţi vei aminti că Dumnezeu are ca scop sfinţirea în viaţa fiecărui credincios?

Cum Îi vei mulţumi că la timpul potrivit va veni izbăvirea? Isaia 43:3

Doamne, îmi doresc ca inima mea să se bucure de prezenţa Ta!

 

Cu faţa la pământ

Genesa 50:15-26

Genesa 50:17-18  

„Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”

*

Te mustră conştiinţa pentru faptele tale?

Te gândeşti cum să rezolvi tu problemele?

Fraţii lui Iosif au vrut să rezolva problema lor cu o minciună. Tatăl lor nu a lăsat nici o poruncă cu privire la relaţia dintre fraţi, înainte de moarte.

Oare de ce nu au avut curajul doar să-şi ceară iertare? De ce au mai adăugat şi o minciună?

Din teamă!?

Păcatul aduce teamă. Teama are cu ea pedeapsa. Dumnezeu vrea să ne elibereze de teamă căci El este dragoste şi în dragoste nu este frică. Dragostea Lui alungă teama.

Fraţii lui Iosif s-au aruncat cu faţa la pământ şi au cerut iertare de la Iosif.

Când ultima dată te-ai aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi i-ai cerut iertare?

Când ultima dată te-ai prăbuşit la picioarele Domnului şi ţi-ai mărturisit păcatele?

Când ultima dată ai plâns cu amar pentru purtarea ta cea rea?

Te doare păcatul tău?

Vrei să părăseşti robia păcatelor şi să alegi robia Domnului?

Când ultima dată ai spus Domnului că vrei să fii robul Lui?

Nu vezi tu că bunătatea Domnului te îndeamnă la pocăinţă?

1 Ioan 1:7 ne spune: ,,Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

Pentru care păcate te vei prăbuşi în genunchi înaintea Domnului astăzi?

Minciuna? Lăcomia? Mândria? Răutatea? Mânia? Amărăciunea? Pofta rea? Uşurătatea? Legalismul? Necredinţa? Neiertarea? Supărarea? Idolatria? Imoralitatea? Gânduri murdare? Judecăţi, prejudecăţi? Resentimente? Bârfă? Vorbire de rău? Lene? Nepăsare? Făţărnicie? Îngrijorare? Teamă? Lipsa rugăciunii? Necitirea Cuvântului? Lipsa părtăşiei frăţeşti? Nemulţumirea? Invidia? Cearta? etc.

Cu cât stai mai mult în prezenţa Domnului, vei căuta sfinţirea,  vei vedea păcatele pe care trebuie să le mărturiseşti Domnului şi să le părăseşti. Puterea de a părăsi păcatul vine de la Dumnezeu. Isus Cristos a murit ca să ne elibereze din păcat.

Tu cere iertare Domnului în fiecare zi!

Help is on the way!

Exod 3:7-10

,,Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere şi anume, în locurile pe care le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii. Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Domnul vede asuprirea noastră. Domnul aude strigătele noastre din pricina robiei în care ne aflăm. El vrea să ne izbăvească. El vrea să ne binecuvânteze. El vrea ca noi să spunem şi altora despre Eliberatorul nostru.

Poporul Israel era în robie. Este biserica de azi în robie? Avem noi astăzi nevoie de un Eliberator? Suntem noi astăzi sub legăturile celui rău aşa ca odinioară poporul Israel în robia Egiptului?

Trebuie să recunoaştem că în adâncurile noastre murim încet. Trăim vremuri grele. Avem zilnic nevoie de un Eliberator.

Înainte ca Domnul să ne folosească trebuie să ne zdrobească. Trebuie să fim scoşi de undeva (din Egiptul nostru, din religiozitatea noastră, din strădaniile noastre, din comoditatea noastră, etc.).

Moise a stat patruzeci de ani în pustia Madian. Ce a învăţat Moise în această perioadă?

Iosif a fost în închisoare. Ce a învăţat Iosif în această perioadă?

Pavel a stat trei ani în Arabia. Ce a învăţat Pavel în această perioadă?

Lecţiile Domnului nu se învaţă peste noapte. Trebuie timp.

Teologia trebuie scuturată.

Religia trebuie înlăturată.

Dependenţa de sine trebuie alungată.

Lucrarea lui Dumnezeu începe cu sfinţirea.

Biserica are nevoie de sfinţenie nu de minuni. Cu cât căutam sfinţenia mai mult, cu atât experimentăm minunile Domnului.

Romani 6:14 ,,Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Cum ne dă harul putere asupra păcatului?

Romani 8:2 ,,În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.” Cum mă izbăveşte legea Duhului de viaţă în Cristos Isus de legea păcatului şi a morţii?

Vine o vreme când sunt numai eu cu Dumnezeu (fără religie, teologie, faptele mele).

Cele mai adânci lecţii le învăţăm în prezenţa Domnului.

Trebuie să părăsim Egiptul. Să-l lăsăm în urmă. Trebuie jertfă înainte de toate. În Exod 12:1-23, Moise ne prezintă jertfa care trebuia adusă şi sângele pus pe casele unde locuiau, ca să fie un semn pentru ca Domnul să nu nimicească pe cei ce aveau sângele pe uşă.

Sângele Jertfei vindecă (toţi evreii care au pus sângele la uşiorii uşii au fost gata de plecare, sănătoşi), restaurează (toţi evreii de la mic la mare (bătrân) au primit putere în trupurile lor ca să reziste în marea călătorie prin pustie), îmbogăţeşte (poporul evreu a plecat bogat din Egipt). Cu cât mai mult poate să facă sângele Domnului Isus Cristos decât sângele animalelor aduse ca jertfă!?!

Moise nu a fost eliberatorul. El a fost mesagerul. A fost doar un om.

Mesagerul trebuie să spună altora ca ei să audă despre Eliberatorul.

Vei spune altora despre Jertfa care eliberează?

Noi suntem sclavii pasiunilor rele, venite de la cel rău. Tot capul (conducătorii) este bolnav. Toată biserica suferă, cu mici excepţii (slavă Domnului pentru excepţii).

Trebuie să ajungem la victorie prin ceea ce a făcut Cristos la cruce nu prin ceea ce facem noi. Sângele Domnnului Isus curăţeşte şi eliberează şi astăzi!

Credinţa noastră este în Cristos şi Crucea Lui.

Noi propovăduim pe Cristos şi pe El răstignit.

El este ajutorul nostru! El este Eliberatorul nostru!

Tu ai un Eliberator!

Lepădare de sine sau îmbunătăţire?

Luca 9:23  

,,Apoi (Isus) a zis tuturor:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine,

să se lepede de sine,

să-şi ia crucea în fiecare zi

şi să Mă urmeze.”

 

Luca 9:23  ,,And He (Jesus) said to them all: If any man will come after Me (the criteria for Discipleship), let him deny himself (not asceticism as many think, but rather that one denies one’s own will-power, self-will, strenght, and ability, depending totally on Christ), and take up his cross (the benefits of the Cross, looking exclusively to what Jesus did there to meet our every need) daily (this is so important, our looking to the Cross; that we must renew our Faith in what Christ has done for us, even on a daily bases, for Satan will ever try to move us away from the Cross as the Object of our Faith, which always spells disaster), and follow Me ( Christ can be followed only by the Believer looking to the Cross, understanding what it accomplished, and by that means alone (Romani 6:3-5, 11, 14; 8:1-2, 11; 1 Corinteni 1:17-18, 21, 23; 2:2; Galateni 6:14; Efeseni 2:13-18; coloseni 2:14-15)).”

Ce trebuie să facă cel ce vrea, cel ce doreşte, să-L urmeze pe Domnul Isus?

Ce este lepădarea de sine?

Ce înseamnă să luăm crucea?

De ce să luăm crucea în fiecare zi?

Ce înseamnă să-L urmăm pe Domnul Isus?

Este lepădarea de sine o listă de reguli prin care renunţăm la plăcerile (nu păcatele) noastre zilnice? Tot ce este confortabil, este păcat?

Să ne pedepsim prin suferinţa pusă peste noi prin reguli şi opresiuni pământeşti? Ne sfinţeşte suferinţa sau sângele lui Cristos? Suntem sfinţiţi prin ceea ce facem noi sau prin ceea ce a făcut Cristos? Suferinta nu face sfânt pe nimeni?

Este multă suferinţă în lume, dar lumea nu este mai sfântă prin suferinţa ei.

Trebuie să vorbim despre lepădare de sine sau despre o îmbunătăţire a caracterului nostru? Este lepădarea de sine o renunţare la bazarea pe abilităţile noastre omeneşti, pe talente, educaţie, tărie, posesiuni materiale, intelect, cunoştinţă…etc.?

Te bazezi pe ce poţi face tu sau te bazezi pe ceea ce a făcut Domnul Isus la cruce?

Ce cruce trebuie să purtăm? Crucea lui Cristos?

Crucea lui Cristos îmi aduce aminte de credinţa mea şi obiectul credinţei mele. Am nevoie să îmi amintesc acest lucru în fiecare zi. Trebuie să-mi aţintesc ochii la Domnul Isus şi să-L las pe Duhul Sfânt să îmi reînnoiască credinţa în fiecare zi.

Lumea spirituală este prea puternică şi noi nu putem învinge prin puterile noastre.

Dacă ochii noştri sunt aţintiţi la Cristos, obiectul credinţei noastre, vom vedea beneficiile crucii lui Cristos. Care sunt beneficiile, binecuvântările şi privilegiile crucii lui Cristos? Salvarea (mântuirea), curăţirea păcatului, viaţa veşnică, pacea, bucuria, promisiunile Lui, etc.

Cum urmăm pe Domnul Isus? Cum ne identificăm cu moartea lui Cristos? Ce înseamnă că am fost răstignită cu Cristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine?

Galateni 2:20 ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Galateni 2:20 ,,I am crucified with Christ (as the Foundation of all Victory; Paul, here, takes us back to Romans 6:3-5): nevertheless I live (have new life); yet not I (not my own strength and ability), but Christ liveth in me (by virtue of me dying with Him on the Cross, and being raise with Him in Newness of life): and the life which I now live in the flesh (my daily walk before God) I live by the faith of the Son of God (the Cross is ever the Object of my Faith), who loved me, and gave Himself for me (which is the only way that I could be Saved).

 

Trăieşte prin credinţa în ceea ce a făcut Cristos!